Fiind înconjurați de tehnologie non-stop, m-am cam îndepărtat cumva de ceea ce înseamnă un utilizator obișnuit, care nu are la dispoziție fiecare tip de device imaginabil – PC cu monitor, periferice, consolă etc. Așa că am încercat să revin la origini, pentru că mulți dintre voi folosesc în cea mai mare parte a timpului doar smartphone-ul pentru cam toate activitățile „cibernetice”. Am luat deci Samsung Galaxy S23 Ultra (da, recunosc, nu e cel mai „average” telefon de pe piață), un încărcător și m-am forțat să nu folosesc nicio altă platformă pentru gaming câteva zile.
A fost un experiment interesant, prin care am ieșit complet din zona de confort. Deci fără Ryzen-uri, NVIDII și sursa aia de 1200W cu care umflă factura la curent. Poți să ai o experiență de gaming suficient de bună pe un telefon, cât să mulțumești chiar și-un hardcorist obișnuit cu mouse și tastatură? Hai să vedem.
De ce am ales Samsung Galaxy S23 Ultra?
Și acum hai să zicem o vorbă două despre telefonul însuși și despre motivele pentru care am ales să facem experimentul ăsta pe S23-ul meu Ultra și nu pe altceva. De ce nu am ales un model mai ieftin? Sigur, poți să te joci liniștit și pe un telefon de 300€, sunt perfect conștient, dar am vrut ca pentru acest experiment să folosim o platformă cât mai capabilă. Există și telefoane dedicate pentru gaming, doar că un telefon de gaming este cumva doar atât. Iar telefoanele de gaming serioase sunt în aceeași categorie de preț cu un telefon “standard” cum este acest Samsung Galaxy S23 Ultra.
Hai să începem cu o mică comparație hardware, pentru a vedea întâi de toate dacă un astfel de telefon are ceea ce-i trebuie ca să fie potrivit pentru a rula jocuri, și să începem chiar cu chip-ul care însuflețește bucata asta de metal și sticlă: Qualcomm Snapdragon 8 Gen2. Este un procesor care face primele smartphone-uri să pară niște calculatoare d-alea de buzunar de clăpăcește pe ele vânzătoarea la chioșc când îți iei bere și chipsuri, adică ăsta este un procesor atât de evoluat, încât face laptopuri mai slăbuțe sau mai vechi să pălească prin comparație. Vorbim despre o configurație octa-core, în care ăl’ mai rapid nucleu atinge 3.36GHz.
Să vă mai zic… 12GB de memorie RAM, până la 1TB stocare, un chip grafic Adreno 740 pe 4nm cu suport pentru Vulkan, deci ca să fiu și mai specific, “placa video” din telefonul ăsta vine cu suport pentru API-ul Vulkan 1.3. Adică și teoretic și practic, chip-ul grafic poate rula jocuri precum DOOM Eternal sau Rainbow Six Extraction, jocuri care au nevoie de versiunea 1.2 a API-ului Vulkan pentru a funcționa. Pentru cei care nu au înțeles mare lucru din ce-am spus în ultimele 60 de secunde, tocmai am explicat pe scurt cum piesele care alcătuiesc un astfel de telefon încep să semene cu alea de PC.
Asta înseamnă că vom vedea din ce în ce mai multe aplicații și mai important, jocuri, care până deunăzi puteau fi rulate doar pe un PC sau pe un laptop, pe un astfel de telefon. Deci cum stă treaba prin comparație cu consolele portabile dedicate? Păi cam așa: Snapdragon 8 Gen 2-ul ăsta spulberă Tegra de pe Switch, pe scorurile din Geekbench disponibile pe net pare să fie și peste APU-ul AMD de pe Steam Deck, care pare să se poziționeze mai degrabă pe la scorurile unui 888, cât despre ROG Ally, nu l-am testat încă, dar am o bănuială că frânge telefonul pe genunchi, zvonurile îl poziționează pe la vreo 11.000 de puncte în multicore, deci dublu, de aia și ziceam mai devreme că un procesor atât de forțos ar putea afecta serios autonomia lui ROG Ally.
Ecranul, o altă „piesă” esențială pentru gaming, justifică încă odată alegerea acestui telefon pentru experimentul nostru. Ce are special, ce anume îl face potrivit pentru jocuri? Păi de exemplu faptul că este OLED și că are o frecvență de 120Hz. Vă sună cunoscut treaba asta cu frecvența? Mă gândeam eu, monitoarele așa numite de gaming au asta drept condiție principală pentru a se numi așa, și toată treaba de aici pleacă.
Apoi rezoluția, 3088 pe 1440 de pixeli cu o densitate foarte bună, un timp de răspuns excelent, specific tehnologiei OLED, o luminozitate maximă de 1200 nits și suport pentru HDR. Hai să facem și aici o mică comparație. Dacă este s-o luăm spec by spec, Samsung Galaxy S23 Ultra spulberă Switch-ul, inclusiv pe cel OLED, care este 720p și care Switch, ca să te poți juca Full HD, ceea ce este oricum sub 1440p-ul de care este capabil S23, trebuie să ieși pe un monitor sau televizor.
Bun, trecând peste Switch, cum stă treaba cu celelalte? Steam Deck are și el un ecran tot de 7 inch la 60Hz, deci cu doar 0,2 inch mai mare decât cel de pe telefonul ăsta, la rezoluție 1280 cu 800 și jumătate din frecvența celui de pe Samsung Galaxy S23 Ultra. ROG Ally? Ceva mai bine: tot 7 inch, dar Full HD și cu rată de refresh la 120Hz, deci tot sub specificațiile telefonului. Apropo, Ally se mai laudă cu încă ceva: o orbitoare strălucire de… 500 de nits. Nu-i rău deloc, dar tot este mult sub cei 1200 ai telefonului.
Ah, și mai e o chestiune: toate cele 3 console portabile menționate aici, cu o singură excepție, și anume Switch OLED, au displayuri IPS și nu OLED. Contează și asta la ceva. Adică Samsung Galaxy S23 Ultra are un ecran mai performant nu doar decât cele 3 console portabile discutate aici, ci și decât majoritatea monitoarelor de pe piață, singurul caveat fiind acela că na, e mic, cât să se înghesuie într-un buzunar.
Ultimul, dar nu cel din urmă element important din această sumară comparație la nivel de specificații hardware, ar fi bateria, pentru că până la urmă ea este cea care asigură autonomia, adică acel raison d’etre al unei console portabile. 5000mAh și încărcare la 45W, ceea ce pe testele noastre a scos câteva ore bune de joacă la foc automat. Spre comparație, Nintendo Switch, atât în versiune standard cât și OLED, are 4310mAh, Steam Deck are o baterie ceva mai mare, de 5300mAh, deci tot p-acolo cu telefonul, nu ne luăm acum de 300mAh, iar ROG Ally… nu se știe exact la momentul experimentului făcut de noi. Dar mă gândesc că nu poate fi covârșitor mai mare, date fiind dimensiunile consolei, similare cu ale celorlalte.
Buun, ca să încheiem cu comparația asta hardware, eu zic că la așa specificații, parcă nu mai sună atât de aiurea ideea asta de a-ți muta obiceiurile de casual gaming pe telefon. Până la urmă, dacă te joci doar ca hobby, din perspectiva dispozitivului pe care să faci asta, se pare că nu-ți mai trebuie o consolă portabilă dedicată, pentru că ai deja una în buzunar: se numește telefon.
Da, există viață și după platformele de gaming consacrate, dar înainte să trecem la scenariile propriu zise, adică ce anume te poți juca pe telefon, vă mai zic doar atât: anul trecut mobile gamingul singur a fost aproape la fel de mare în dollars and cents cât întreaga industrie tradițională de gaming, adică PC-uri și console… cumulat. Mai exact, gamingul pe telefon a însemnat în 2022 92,2 miliarde de dolari vs. console 51,8 și PC 38,2. Știu că ăsta nu este un argument pentru gamerii înrăiți, dar într-acolo pare să se îndrepte lumea. Eu nu spun că e de bine sau de rău, spun doar că, statistic, așa stau lucrurile.
Cum mai arată gamingul pe telefon în 2023?
Bun, și acum, că am concluzionat că pe parte hardware stăm bine, hai să vedem ce putem juca pe un Samsung Galaxy S23 Ultra. Iar la prima vedere, peisajul de gaming pe smartphone arată… descurajator. Când intri în Google Play și începi să scotocești prin secțiunea de jocuri, la prima vedere selecția pare dominată de prostioare trase la indigo.
În realitate însă, selecția e mare și variată, dar dacă te bazezi doar pe recomandările populare, te vei juca doar tâmpenii care nu fac cinste platformei. Desigur, o înțeleg și pe asta, că până la urmă pe telefon vrei să te joci și chestii mindless cât ești în metrou sau pe budă. Dar asta nu înseamnă că fiecare joc de Android sau iOS trebuie să fie așa, deci hai să trecem la lucruri serioase, și vă propun să începem cu portarile.
Pentru că aici intervine o chestie importantă: când arunci o privire la portările lui Max Payne sau GTA Vice City pe telefon, realizezi că deși vechi, jocurile astea sunt net superioare ca feel multor jocuri actuale pentru smartphone. De menționat e că procesul de portare pe Android a inclus și optimizare, iar în momentul ăsta, destule dintre jocurile clasice legendare de pe PC, PS2 sau Xbox și-au găsit refugiu în magazinele de aplicații de pe telefoane, așteptând ca un gamer tânăr să le descopere magia într-un format mai compact.
Și încă ceva: formatul ăsta mobil pe ecran mic le avantajează. Nu cred că un joc din 2002 arată prea bine acum pe un TV OLED de 70 de inch, dar pe un ecran de telefon de aproape 7 inch, arată absolut senzațional! Și dacă o iei pe panta asta, vei descoperi că Rockstar de exemplu au portat pe telefon o mulțime de jocuri, ai GTA III, Vice City și San Andreas, plus titlurile precum Bully: Anniversary Edition. Și nu sunt singurii.
Dacă vă mai amintiți, pe vremuri seria de jocuri GRiD era adulată, și prin 2014 am pus mâna prima oară pe GRiD Autosport. Ghici ce? La doar câțiva ani distanță, jocul complet, cu cele peste 100 de mașini și trasee, cu campania single-player și cu disciplinele sale cu tot, a fost portat pe Android! Deci poți să te joci un joc de PlayStation 4 și Xbox One pe telefon – desigur, cu unele mici sacrificii, gen grafică un pic mai slabă, dar sincer, rezoluția imensă combinată cu diagonala mică, face chiar și jocuri de la începutul anilor 2000 să arate bine, darămite un joc lansat acum nici 10 ani.
Ok, am fost un pic exagerat și răutăcios concediind din prima și fără drept de apel jocurile native de Android. Până la urmă Samsung Galaxy S23 Ultra este un telefon, și adevărul este că găsești în Play Store și titluri native faine. Un exemplu bun pe care-l folosim și noi adesea în teste, este Asphalt 9, cea mai apropiată chestie pe Burnout pe care o poți juca pe un telefon.
Telefoanele astea vin cu tot felul de funcții și moduri de utilizare. Ai de exemplu accelerometru, ori tradus în jocuri, volan integrat. Fiind mic, poți să învârți și să întorci telefonul pe toate părțile, ecranul este tactil și foarte precis, și apropo, touch sampling rate-ul ăla a urcat vertiginos în ultimii ani.
Cât despre jocuri precum Fruit Ninja, Angry Birds, Flappy Bird, Cut the Rope, 2048, Candy Crush și altele, sunt titluri care ar fi putut funcționa pe orice platformă, dar niciuna nu s-ar fi simțit la fel de naturală ca un telefon. Și prin puzderia asta de jocuri native, se mai ascund și titluri absolut superbe.
Un exemplu bun este Florence, o poveste interactivă care combină storytelling-ul cu mini-game-uri simple, potrivite pentru telefoane. Îl joci în poziție portrait, și tot ce trebuie să faci este să urmăreșți povestea bine-scrisă și să completezi câte un puzzle când ți-o cere jocul. Iar pentru ceva ce te joci în drum spre casă, este destul de engaging cât să nu te mai deranjeze atât de tare alea 20 de minute în aglomerația din metrou.
Consolele portabile au fost anihilate de smartphone
Deci cred că avem un caz suficient de solid în ceea ce privește jocurile native, dar și portarile. Dar putem merge mai departe, cu jocuri n-ar fi trebuit să ruleze pe un telefon. Și sau aici un singur exemplu, God of War, ăla de pe PlayStation 2. Cum e posibil asta? Cu un emulator.
Știam că există, dar recunosc că până să fac documentarea pentru acest articol nu m-a mai interesat prea mult subiectul. Aparent, un telefon că ăsta poate să emuleze jocuri de PlayStation 1 și 2, GameBoy, PlayStation Portable și cel mai impresionant, jocuri de Nintendo Switch. Și partea tare este că toate emulatoarele astea sunt gratuite și oarecum legale. Ce este ilegal însă, este să descarci versiunile piratate ale jocurilor.
Asta înseamnă că, forțând un pic limitele legalității, dacă ai acasă o copie de, nu știu, God of War de PS2, ar fi legal să-ți faci un rip la DVD cu ajutorul unui PC, și să te bucuri de joc pe un emulator. Iar la cât de puternice sunt telefoanele moderne, emulatoarele de PlayStation 2 și PlayStation Portable nu sunt chestii prea greu de rulat. De exemplu, ceatorii unui emulator de Nintendo Switch recomandă un dispozitiv cu Snapdragon 855 și 6GB de RAM pentru a te putea juca chestii precum Legend of Zelda: Breath of the Wild.
Desigur, nu e chiar atât de simplu pe cât sună. Emulatorul ăsta de Switch merge doar cu un un controller anume și am impresia că-ți cere și conexiune 24/7, dar în fine, este ceva la început de drum, dar care funcționează. Numai faptul că poți să te joci lansări recente de Switch pe Android, fie și cu anumite limitări și paywalls, este o victorie mare zic eu.
Exista o vreme când gamingul în mișcare era the next big thing și consolele precum PSP și Nintendo DS au rămas în istorie pentru succesul pe care l-au înregistrat. Însă pe măsură ce telefoanele au evoluat și au devenit mai versatile, vedem cum vânzările de console portabile au picat în cap. Se poate trage o paralelă între declinul în vânzări al consolelor portabile și explozia telefoanelor inteligente? Eu zic că da. Și dacă ipoteza mea e corectă, probabil trendul ăsta se va accelera în viitor.
Nu uitați de cloud gaming!
Știu că la noi există încă o rezistență, o reticență la cloud gaming, și nu știu alții cum sunt, dar eu unul m-am jucat în ultima vreme mai des și mai mult pe GeForce Now decât pe PC sau consolă. Știu că unii vor zice că asta este o blasfemie, dar fie că ne place sau nu, asta pare să fie direcția în care o apucă industria de gaming. Dacă nu ai folosit niciodată GeForce Now, imaginează-ți doar cât de tare este să ai un PC de ultimă generație cu RTX 4080, pe care te poți juca majoritatea lansărilor noi cu grafică la maxim în 120FPS.
Cu ajutorul magiei numite internet și cu prețul pe care-l plătim în România pentru o conexiune rapidă, chiar poți să ai PC-ul ăsta pentru câteva sute de lei pe an. Știu că aici mă faultez singur, doar vindem aici pe Zona niște PC-uri custom foarte puternice, concepute și configurate de noi care se numesc GameBox, dar vă spun asta tocmai în spiritul transparenței și până la urmă ca garanție a sincerității mele.
Iar GeForce merge de rupe, inclusiv pe un smartphone precum Samsung Galaxy S23 Ultra. Conectezi la telefon un controller de Xbox sau PlayStation via Bluetooth, te conectezi la serverele GeForce Now, îți încarci librăria de Steam, Ubisoft Connect, EA sau Epic Games și ești liber să te joci pe o configurație cu RTX 4080, pe care altfel ar trebui s-o cumperi cu multe mii de euro, să plătești curentul, să-i adaugi și periferice, monitor, etc. Și asta pentru ce, ca să te joci patru jocuri pe an? Mai bine îți faci un abonament și investești într-un… controller!
Și mai țineți cont de ceva – evoluțiile actuale în zona asta de AI de exemplu, și mai înainte în crypto, i-au făcut pe cei de la Nvidia să se îndrepte înspre zări mai… lucrative. Dacă lucrurile continuă să evolueze în această direcție, s-ar putea ca producția de plăci video consumer să cadă tot mai jos în lista lor de priorități.
Înspre asta cred că țintesc nu doar Nvidia, ci și alții din industrie. Iar telefonul este în poll position pentru a deveni marele beneficiar al acestor evoluții. Serios, când poți să te joci aproape orice… pe telefonul sau televizorul pe care îl ai deja, de ce n-ai face-o contra a câțiva dolari pe lună?
Ok, poate am exagerat în unele aspecte, dar am făcut-o pentru a sublinia anumite trenduri și evoluții, și pe alocuri am încercat să fiu și avocatul diavolului. Până la urmă, fiecare decide pentru sine ce i se potrivește mai bine: un PC, GameBox de preferință, o consolă, o consola portabilă sau de ce nu… un telefon! Ce vreau să zic, este că și dacă opțiunea ta pentru gaming este un smartphone și atât, asta nu însemna că greșești. Că te joci jocuri native de Android, portări sau jocuri de PC via servicii de cloud gaming, are balta suficient pește cât să poți elibera niște endorfine.
