Ce se întâmplă când detonezi arme nucleare în spațiu? Nu există atmosferă care să genereze o undă de șoc distructivă, dar nici care să absoarbă căldura și radiația extraordinar de puternică.
Numele e ”Project starfish prime” și nu este un episod despre Finding Nemo, ci experimentul încercat de Statele Unite în anul 1962. Merită amintit că la vremea respectivă orbita Pământului nu era populată cu zeci de mii de sateliți artificiali. Până și rețelele terestre pentru transport electricitate erau mai degrabă rudimentare. În sensul că nu erau atât de interconectate și interdependente una de alta. Poate că ați observat că România nu produce electricitate în mod constant. De când cu energia regenerabilă și impredictibilitatea notorie a vântului și soarelui, la fel fac și alte țări. E asta relevant pentru un atac nuclear în spațiu. Păi, este.
Unul dintre efectele detonării nucleare este așa numitul puls electromagnetic, o parte din cantitatea copioasă de energie eliberată în timpul exploziei bombei atomice fiind propagată sub formă de radiație electromagnetică. Dacă se întâmplă aproape de nivelul solului și în atmosfera terestră, această componentă a exploziei atomice este rapid atenuată de umezeala conductoare de electricitate și orice obstacole aflate la nivelul solului. Da, orice dispozitiv electronic modern care există pe o rază de câțiva kilometri va fi prăjit instantaneu, dar nu mai departe. Din păcate altfel stau lucrurile când detonația se produce la limita spațiului cosmic, într-o regiune unde pot apărea interacțiuni și cu câmpul magnetic natural al Pământului.
Printre efectele anticipate de oamenii de știință ruși este distrugerea instantanee a infrastructurii de comunicații prin satelit a inamicului, pulsul electromagnetic prăjind microprocesoarele sateliților. Iar cum inamicii Rusiei sunt cam… tot restul lumii, iar Rusia nu prea are mulți sateliți sau, prin modul de organizare internă nu este foarte dependentă de aceștia, arma care promite să desființeze comunicațiile moderne prin satelit a primit undă verde și s-ar afla deja într-un stadiu avansat de implementare.
Dezvăluirea vine din partea fostului director al CIA, Leon Panetta, care a lansat în spațiul public informația cum că Rusia dispune de o nouă armă nucleară anti-satelit, care ar putea orbi Statele Unite prin distrugerea sateliților aflați pe orbită circumterestră. Însă prin tehnologia folosită, este rezonabil să speculăm că efectele vor fi oricum resimțite global, presupusa armă a Rusiei fiind de fapt o amenințare la adresa lumii civilizate.
Panetta, fost secretar al Ministerului Apărării SUA sub președinția lui Barack Obama, a solicitat în mod formal administrației Biden să declasifice ”toate informațiile referitoare la această amenințare, astfel încât Congresul, administrația și aliații noștri să poată discuta deschis despre acțiunile necesare pentru a răspunde la această amenințare”.
Totuși, fostul șef CIA admite că a vorbit în termeni ipotetici și nu a pretins că are cunoștință directă asupra situației. „Dacă Rusia ar putea orbi capacitatea noastră de a putea culege acest tip de informații, nu vă înșelați, ar fi un act de război pentru că ar amenința securitatea noastră națională”.
Panetta susține și că SUA dezvoltă, probabil, o capacitate similară de a viza sateliții și, de asemenea, de a-și apăra propriii sateliți de atacuri. Dar asta doar adaugă încă o perspectivă înfricoșătoare asupra modului în care ar putea arăta un eventual conflict nuclear între marile puteri ale lumii.
În afară de televiziune, comunicații prin satelit și internet, pe lista serviciilor esențiale care probabil ar fi perturbate pe termen lung intră și rețeaua globală de poziționare GPS (și variațiile sale), componentă esențială pentru buna funcționare a serviciilor moderne de transport: avioane de pasageri, transport maritim, etc.
Aparent, și Rusia realizează consecințele unui „blackout” global al serviciilor sus-amintite, investigând modalități pentru facilitarea de atacuri țintite care să distrugă doar sateliții dintr-o regiune-țintă, lăsând neatinsă restul infrastructurii de comunicații. Dar având în vedere puterea extremă și natura aproape imposibil de controlat a detonațiilor nucleare, nu este clar cât de eficientă ar fi o astfel de abordare.
Contactați pentru clarificări, agenția oficială rusă TASS a declarat prin purtătorul de cuvânt al președinției ruse, Dmitri Peskov, că informațiile circulate în presa accidentală reprezintă doar o stratagemă a Casei Albe și nu au bază reală.
