Intel a anunțat deja că extinde la 5 ani garanția tuturor procesoarelor Core 13th și 14th Gen, plus că va accepta înlocuirea pe garanție în regim accelerat pentru toți utilizatorii care reclamă procesoare defecte.
Dar în termeni legali, răul a fost deja făcut, remediul pregătit de Intel sub forma unei actualizări de microcod, care să adreseze problemele legate de uzura accelerată cauzată de aplicarea unor voltaje excesive, reprezentând doar un bandaj aplicat unei răni ajunse deja în prag de cangrenă. Altfel spus, multe procesoare sunt deja defecte într-un mod ce nu poate fi compensat prin ajustări la partea de software, urmând să fie înlocuite cât mai repede posibil. Dar multe alte cip-uri rămase în exploatare vor urma probabil aceeași direcție, în lunile și anii rămași până la expirarea garanției.
Problema nu e că Intel își asumă remedierea pe garanție a unor procesoare predispuse la „moarte prematură”, ci că exemplarele rămase în exploatare vor funcționa cel mai probabil cu performanțe diminuate, punând sub semnul întrebării caracteristicile de performanță asumate de Intel la momentul lansării, prin materiale oficiale de promovare și recenzii independente care pe Intel le-a acceptat în mod implicit, incluzându-le în narativul de marketing.
Potrivit Intel, un factor care contribuie la problemele de instabilitate cu familia de procesoare Raptor Lake se rezumă la un algoritm de microcod care aplică prea multă tensiune CPU.
Însă gigantul american pare că supraestimează efectul voltajului ridicat asupra propriilor cip-uri, ignorând alte posibile cauze pentru degradare accelerată.
Deocamdată, tot la nivel de speculații neprobate, anumite investigații par să conveargă asupra unei probleme de „contaminare” a cip-urilor, survenită în timpul procesului de fabricație, aruncând și unele informații obținute pe surse (la fel de neprobate) cum că problema ar fi ajuns să fie discutată în cele mai înalte cercuri din conducerea Intel, decizia păstrării anumitor loturi de cip-uri potențial contaminate ajungând să fie luată pe criterii de costuri. Iar astfel de incidente s-ar fi produs în mod repetat, rezultând valuri succesive de cip-uri sub-standard, care „oxidează” odată cu trecerea timpului.
În ce privește motivul pentru care Raptor Lake are această problemă, suspiciunile planează asupra frecvențelor de funcționare prea ridicate de pe care Intel le stabilește pentru procesoarele sale desktop.
Astfel, frecvența boost de 6 GHz pentru Core i9-14900K este doar cu puțin mai mare decât cea de 5,7 GHz atinsă de procesoarele rivale Ryzen 9 7950X de la AMD. Diferența ar fi că procesorul AMD folosește un proces pe fabricație probabil superior, iar frecvența boost este (probabil) ajustată într-un mod conservator, lăsând și ceva marjă pentru degradarea ulterioară a cip-urilor respective. Dar dacă procesoarele Intel Core i9-14900KS pot atinge 6,2 GHz pe două nuclee, înseamnă că e bine, tehnologia face față.
Deocamdată nu este clar câți utilizatori ar putea fi eligibili pentru despăgubirile pretinse în acest proces. Probabil că sunt acoperiți toți posesorii de procesoare din familia Raptor Lake care sunt fie parțial deteriorate (ceea ce poate fi atenuat prin scăderea vitezei de ceas), fie complet defecte.
Un dezvoltator de jocuri susține că defectarea totală este practic garantată, dacă trece suficient timp. Am putea spune că afirmația este valabilă cu orice dispozitiv electronic, atât timp cât nu specifici un interval de timp pentru defectarea completă.
Cert este că familia de procesoare Raptor Lake, de a 13-a generație, a debutat la sfârșitul anului 2022, acum aproape doi ani. Fie că inițiatorii acestei acțiuni judecătorești sunt foarte precauți, acuzând doar acea serie de cip-uri care au ajuns deja la o anume vârstă, sau poate că totul este doar o etapă pregătitoare pentru alte acțiuni judecătorești care vor „bântui” Intel în anii ce vor urma.
