După unul dintre cei mai proști ani pentru Intel și, probabil, una dintre cele mai proaste generații de procesoare din câte am văzut până acum, așteptarea noastră a luat sfârșit. Noua generație de procesoare este aici, cu bune și cu rele, sau, mai bine zis, cu o arhitectură și o denumire nouă, și pot spune că sunt destul de entuziasmat.
Altcumva nici nu se poate, pentru că sunt conștient de faptul că aceasta este generația care va decide cum se va dezvolta Intel în anii ce vor urma și care va fi ruta pe care va merge compania americană. Așa cum reiese și din noua denumire a procesoarelor, s-a renunțat la „i”-ul care a reprezentat un trademark al lui Intel ani de-a rândul, dar și la numerele lungi care indicau generația în care se încadrau procesoarele. Această generație se vrea una de reset, un nou început ce lasă în urmă greșelile și controversele trecutului.
Schimbări de arhitectură și nu numai
Spre deosebire de ultimele trei generații, Intel nu a mai mers pe un refresh al unui refresh al unui proces de fabricație depășit încă de la lansarea inițială din 2021. Chiar dacă tehnologia procesului de fabricație nu are neapărat importanță la nivelul utilizatorului de rând, fizica dictează că o densitate mai mare a tranzistorilor implică un consum mai mic și posibilitatea creșterii numărului de tranzistori.
Iar procesul de fabricație pe care Intel l-a tot reîncălzit precum proverbiala ciorbă a ajuns ușor-ușor să-i fie călcâiul lui Ahile. Cât timp se lăuda prin presă și pe oriunde apuca cu procesoarele sale imbatabile bazate pe tehnologia Intel 7 (care de fapt era un proces de fabricație pe 10nm), competitorii gigantului american și-au văzut de treabă și au trecut ușurel la procese de fabricație de 7 nanometri, apoi 5 și recent chiar 4 nanometri cu seria Ryzen 9000.
Asta înseamnă o densitate mai mult decât dublă de tranzistori față de procesoarele Intel, care deși în continuare extrem de puternice, obțin puterea de calcul prin forță brută, a se citi consum mare de curent. În ceasul al 12-lea deci, Intel, care avea planuri mărețe cu noi fab-uri în State care să producă procesoare și pentru alte firme, a trebuit să revină cu coada între picioare tocmai la TSMC, al cărui model de business voia inițial să îl copieze.
Procesoarele Arrow Lake, de care vorbim astăzi, sunt primele CPU-uri desktop de la Intel bazate pe un design chiplet. Această configurație separă unitățile CPU, grafica integrată (iGPU), componentele de intrare/ieșire (I/O) și sistemul SoC, optimizând performanța fiecăreia. Pe scurt, pentru că nu mai au tehnologic cum să producă chipuri mai miniaturizate, Intel au contractat TSMC să producă chipul principal pe cea mai nouă tehnologie a lor, de 3nm, și au produs doar anumite componente ale procesorului.
Strategia asta pare să fi dat roade. Arrow Lake include o unitate de procesare neuronală (NPU) integrată, capabilă de până la 13 TOPS pentru sarcini AI, creșterile în instrucțiuni per ciclu (IPC) comparativ cu seria 14 sunt de 15-25% (declarat) iar Intel se laudă cu o scădere sănătoasă a consumului. Totuși, schimbările astea fundamentale de arhitectură vin și cu un dezavantaj pentru utilizatorul de rând: procesoarele nu mai sunt pe socket LGA1700.
Asta înseamnă că dacă vrei să faci trecerea la un procesor din seria Intel Core Ultra 200, nu doar că va trebui să schimbi procesorul, dar și placa de bază cu totul, mai exact o placă din seria 800 bazată pe socket LGA1851. Hei, dacă ăsta e prețul de plătit pentru procesoare cu adevărat mai bune, eu unul l-aș plăti cu bucurie. Dar sunt procesoarele Arrow Lake mai bune decât seria 14? O să aflăm asta imediat, dar până atunci mai menționez doar o altă modificare de arhitectură, una foarte importantă și interesantă: Intel a renunțat la Hyper-Threading în favoarea unor nuclee E mai puternice, cu vreo 25-30% mai puternice față de generația anterioară.
Intel Core Ultra 9 285K și… restul
Azi voi pune accentul pe cel mai mare și cel mai tare dintre noile procesoare, mai exact, Intel Core Ultra 9 285K, care vine cu un total de 24 de nuclee și tot atâtea fire de execuție. Dispune de până la 36 MB de Smart Cache și un TDP de bază de 125W (250W PL2), cu o frecvență de bază de 3,7 GHz, ce poate ajunge până la 5,7 GHz cu Thermal Velocity Boost, o scădere de 300 MHz față de cei 6 GHz ai lui I9-14900K.
În realitate, scăderea asta nu este chiar atât de importantă pe cât ai crede. 14900K putea atinge 6 GHz doar ca în bancul cu găinile sferice în vid – în condiții ideale, pentru puțin timp și doar pe un core sau două. De cele mai multe ori, procesorul rula sarcinile single core la 5.8 GHz, iar schimbarea de arhitectură face ca această diferență numerică să fie și mai puțin relevantă.
Dar am vorbit destul despre Core Ultra 9 285K și cred că ar trebui să le acordăm puțină atenție și mezinelor familiei: Core Ultra 7 și Core Ultra 5, cu modelele lor 265K și 265KF, respectiv, 245K și 245KF. Primul dintre acestea, modelul Core Ultra 7, vine cu 20 de nuclee (8 P-Cores + 12 E-Cores) și 20 de fire de execuție, fiind succesorul lui 14700K.
Spre deosebire de cei 36 MB de Smart Cache de pe Ultra 9, Core Ultra 7 265K are doar 30 MB și o frecvență maximă mai asumată de 5,5 GHz, cea de bază fiind de 3,9 GHz. Acesta se presupune că este procesorul de mijloc, care se află între 245K-ul destinat gamerilor și celor cu un buget redus și workhorse-ul 285K.
Prețul său în retail este de aproximativ 2200 lei, ceea ce nu-i rău deloc dacă facem o comparație cu cei 3300 lei ai lui 285K. Ca o paranteză, pricing-ul noilor procesoare nu este vast diferit față de cel al generației 14. Vorbim de o ușoară creștere, dar prețurile se vor stabiliza în curând la valori probabil similare generației anterioare.
| MSRP | Amazon US | Newegg | |
| Intel Core Ultra 9 285K | $589.00-$599.00 | – | 629.99$ |
| Intel core Ultra 7 265K | $394.00-$404.00 | 404$ | 404$ |
| Intel Core Ultra 5 245K | $309.00-$319.00 | 319$ | 319$ |
Ultimul dintre cele trei procesoare, 245K, are „doar” 14 nuclee (6 P-Cores + 8 E-Cores) și tot atâtea fire de execuție, cu 24 MB de Smart Cache. Frecvența de bază a succesorului lui 14600K este de 4,2 GHz, iar frecvența maximă în Turbo Boost este de 5,2 GHz. Așa cum am zis mai sus, acesta este procesorul destinat gamerilor și utilizatorului de rând, care nu își supune PC-ul la task-uri ce necesită o „rachetă” pe post de CPU. Prețul reflectă acest lucru: are un preț recomandat de 1750 lei, o sumă aproape accesibilă pentru majoritatea potențialilor clienți.
Am să vă las și un tabel cu specificații, în caz că vreți să le aveți în față și să le analizați ceva mai în detaliu.
| Model | Core Ultra 9 285K | Core Ultra 7 265K / 265KF | Core Ultra 5 245K / 245KF |
| Cores & Threads | 24 cores (8 P-cores + 16 E-cores), 24 threads | ||
| Architecture | Lion Cove (P-cores), Skymont (E-cores) | ||
| Cache | 76 MB (36 MB L3 + 40 MB L2) | 66 MB (30 MB L3 + 36 MB L2) | 50 MB (24 MB L3 + 26 MB L2) |
| Base Clocks | 3.7 GHz (P-cores) 3.2 GHz (E-cores) | 3.9 GHz (P-cores) 3.3 GHz (E-cores) | 4.2 GHz (P-cores) 3.6 GHz (E-cores) |
| Boost Clocks | 5.7 GHz (P-cores) 4.6 GHz (E-cores) | 5.5 GHz (P-cores) 4.6 GHz (E-cores) | 5.2 GHz (P-cores) 4.6 GHz (E-cores) |
| TDP (PL1 / PL2) | 125 W / 250 W | 125 W / 250 W | 125 W / 159 W |
Platforma de teste
Înainte să trecem la teste, vreau să vorbesc puțin și despre restul sistemului pe care l-am folosit pentru teste. Pentru cei care știu cam în ce fel arată platforma de teste pe care o folosim de obicei aici, pot spune că tot ce a rămas la fel este sursa și carcasa, pentru că tot restul a fost schimbat în mod special pentru această lansare.
ASUS au fost primii care ne-au furnizat o platformă de teste, și ce mai platformă! Un kit ambalat spectaculos format din placă de bază, memorii, sistem de răcire și bineînțeles procesorul 285k. Placa de bază este un ROG Maximus Z890 Hero, considerată de mulți una dintre cele mai bune opțiuni pentru noua generație de procesoare. Chiar dacă ea nu reprezintă vârful de lance al celor de la ROG, titlu ce îi aparține lui Maximus Z890 Extreme, vorbim de top of the top pentru platforma LGA1851.
La prima vedere, această placă de bază arată de parcă a ieșit direct din Cyberpunk, cu multe unghiuri drepte și lumini RGB care o să-ți transforme PC-ul în brad de Crăciun, că tot se apropie sărbătorile. Răcirea pe VRM-uri este excepțională și, cum era de așteptat, are o tonă de sloturi de expansiune și funcții care mă fac să bălesc la ea, de zici că-s câinele lui Pavlov.
Cam cât de multe? Păi, are 6 porturi M.2 pentru montarea de SSD-uri, 2 PCIe x16, un PCIe x1, butoane de Power direct pe placă și o mulțime de alte funcții de quality of life. Antena de Wi-Fi 7 vine cu un sistem de montare push-click, ceea ce, la fel ca în trecut, îmi place mult, și mai sunt o grămadă de detalii mici care merită propriul lor material în viitor.
Memoria este un kit Kingston Fury Renegade care, teoretic vorbind, poate să funcționeze chiar și la 8400 MT/s, dar pe care am reușit să-l mențin stabil doar dacă era setat la 8200 MT/s. Și dacă vă întrebați ce e cu frecvențele astea astronomice, memoriile primite sunt mai cu moț. Memoriile CUDIMM, lansate special pentru noile generații de plăci de bază, includ un modul de management al frecvenței integrat pe modulul de memorie. Acest clock driver ajută la menținerea integrității semnalului între controlerul de memorie și cipurile de memorie, permițând atingerea unor viteze de genul ăsta, fără a depinde complet de capacitățile controlerului de memorie integrat al procesorului.
Cooler-ul folosit este ROG Ryujin III 360 ARGB Extreme, cea mai nouă revizie a deja clasicului Ryujin III și o adevărată bestie pe partea de răcire. Acest cooler a fost gândit special pentru noua generație de procesoare, fie că vorbim despre Intel sau AMD, și vine cu câteva schimbări substanțiale față de reviziile anterioare ale aceluiași model.
Dacă vorbim strict de platforma LGA1851, modificările prinderii sunt foarte mici. De fapt, orificiile de montare pentru LGA1700 se aliniază perfect cu cele de la LGA1851, doar că la noua platformă, întreg soclul procesorului este mutat câțiva milimetri spre dreapta și în sus, deci un cooler adaptat pentru LGA1700 nu va călca perfect pe noile procesoare. Asta e însă o veste semi-bună: pentru coolerele existente pe piață, e nevoie doar de un kit de prindere care deplasează talpa coolerului, și nu de unul care modifică cu totul prinderea.
Estetic, prima schimbare pe care am observat-o la coolerul Ryujin III 360 ARGB Extreme, a fost că lamelele ventilatoarelor acum sunt unite la margini, în formă de cerc, ceea ce mi s-a părut destul de interesant și pare să adauge un nivel suplimentar de rezistență la vibrații. De asemenea, RGB-ul se află doar pe lame și în motor, deci lipsește cu desăvârșire de pe ramă.
Nici sistemul magnetic de daisy-chain al ventilatoarelor n-a lăsat de dorit, la fel și conectica și accesoriile venite în pachetul cooler-ului. Despre restul componentelor nu prea am ce să spun: SSD-ul Corsair MP700 este incredibil de rapid și și-a făcut treaba într-un mod eficient, sursa BeQuiet este cea pe care o folosim tot timpul pentru platforma de teste, iar despre RTX 4090 Founder’s Edition nu mai trebuie să zic nimic, pentru că deja știe toată lumea cum stă treaba.
Teste sintetice, consum și temperaturi
Acum că v-am oferit mai mult context despre capabilitățile noilor procesoare, eu zic că este cazul să vă arăt și cum se mișcă Core Ultra 9 285K, noul vârf de gamă de la Intel, atunci când este pus la treabă. Totuși, nu vreau să mai fac o scurtă paranteză apropo de așteptările noastre, în general, de la lansările astea de procesoare. Legea lui Moore afirmă că numărul de tranzistori într-un circuit integrat se dublează aproximativ la fiecare doi ani, ceea ce duce la creșterea puterii de procesare și la scăderea costurilor per tranzistor. Gordon Moore, cofondator al Intel, a formulat această observație însă în 1965.
Acum trăim însă alte vremuri. Deja din cauza limitărilor fizice și a complexității crescânde de a reduce dimensiunea tranzistorilor, ritmul prezis de această lege a început să încetinească în ultimii ani. Așa că mi-e teamă că așteptările de a vedea îmbunătățiri de 20% în teste sunt deconectate de realitatea tehnologiei. Și nu trebuie să ne și convină asta, mie unul îmi provoacă o frustrare maximă când văd progres de „single digits” la generații noi de procesoare (vezi lansarea Zen5), dar nu cred că mai este de blamat un producător sau altul, ci limitările fizice ale miniaturizării.
Totuși, cum zicea Philip Kotler, un pionier în domeniul marketingului, nu există produs prost, ci doar un preț nepotrivit. Și dacă ai un produs care nu îți oferă mai multă performanță per leu plătit, acolo deja am o problemă mare. Pe această notă, să revenim la procesoarele noastre.
Primele teste pe care le-am rulat au fost Cinebench R23 și R20, iar în Cinebench R23 am obținut nu mai puțin de 43.106 puncte la testul Multi-Core și 2.361 la testul Single-Core. Asta se traduce într-o diferență de peste 13% în Multi-Core față de cele 37.776 de puncte obținute de 14900K ultima dată când l-am testat, după limitările impuse recent care i-au mai tăiat din elan. Diferența față de Ryzen 9 9950X este considerabil mai mică, de doar 4%, întrucât la momentul lansării acestuia am obținut un scor de 41.382 în același test.
Chiar și după un stress test de 10 minute, Core Ultra 9 285K se mișcă mai bine decât celelalte două modele în peak, cu un scor de 41.953 de puncte. Asta înseamnă că diferența între vârful performanțelor lui Core Ultra 285K și cele obținute după 10 minute de forjă absolută este de mai puțin de 3%, ceea ce nu-i rău deloc.
Pe partea de Single-Core, Core Ultra 9 285K este cu 5% mai bun decât 14900K la lansare și cu aproximativ 4,30% mai bun decât Ryzen 9 9950X, acestea obținând 2.245 de puncte, respectiv 2.262 în cazul modelului de la AMD.
În Cinebench 20, scorul final a fost de 16.875 de puncte Multi-Core și 905 Single-Core, ceea ce îl clasează încă în vârf comparativ cu celelalte modele din comparație. Situația a fost, în schimb, destul de diferită în benchmark-ul din 7Zip, unde s-a clasat pe ultimul loc comparativ cu celelalte două.
| Intel Core Ultra 9 285K | Ryzen 9 9950X | Intel i9-14900K | |
| Cinebench R23 MC | 43106 | 41382 | 37776 |
| Cinebench R23 SC | 2361 | 2262 | 2245 |
| Cinebench R20 MC | 16875 | 16188 | 14322 |
| Cinebench R20 SC | 905 | 886 | 870 |
| 7Zip (mips) | 196516 | 234860 | 210371 |
Ținând cont de aceste cifre, cred că e destul de clar că avem de-a face cu un nou campion în materie de productivitate în segmentul consumer, ceea ce îl detronează pe Ryzen 9 9950X după o domnie de doar câteva luni. Țineți cont că nu am avut prea mult timp la dispoziție să optimizăm platforma, iar Intel se laudă cu scoruri chiar mai mari în Single Core.
Nici pe partea de temperaturi și consum de putere nu pot spune că am fost dezamăgit, deoarece acum au fost impuse niște limite coerente și de bun-simț, și, chiar dacă tot avem de-a face cu un consum ceva mai mare decât în cazul flagship-ului AMD, consider că ne aflăm în niște parametri normali.
| Ryzen 9 9950X | Ryzen 9 9950X | Intel Core Ultra 9 285K | Intel i9-14900K |
| Tmax CPU (°C) | 80 | 83 | 90 |
| Socket Pmax CPU (W) | 200 | 240 | 280 |
O mențiune aici. Chiar dacă noi nu am avut problema asta, au existat cazuri de oameni cu fix aceeași placă de bază ca și mine, cărora aplicațiile de genul OCCT le arătau că procesorul se află la 190W consum chiar și atunci când era în full load. Asta pentru că, pe această placă de bază, procesorul nu își trage toată puterea în mod convențional, prin cablurile de 8 pini dedicate, ci își ia o parte din aceasta prin conectorul de 24 de pini de pe placa de bază. Cei de la Gamers Nexus au reușit să izoleze consumul procesorului de restul sistemului, ei fiind cei care au descoperit această particularitate prezentă pe plăcile ASUS.
Analizând rezultatele, deși nu dispune de aceeași eficiență energetică ca și procesoarele Ryzen, eu zic că lucrurile s-au îmbunătățit considerabil, atât din acest punct de vedere, cât și din perspectiva temperaturilor. S-au dus zilele în care nu puteai să ai un procesor Intel care să nu fie la 100 de grade constant în full load, chiar și cu un AIO forțos.
Acum temperaturile au depășit 75 de grade în full load doar în câteva momente, și chiar și atunci nu a durat mai mult de câteva secunde. Consider deci că decizia de a renunța la tehnologia de fabricație învechită (și la orgoliu) aduce un progres de care Intel avea nevoie disperată.
Jocuri
Trecem la partea pe care știu deja că o așteaptă foarte mulți, și anume, cum se descurcă noul procesor de la Intel în jocuri. Totuși, o spun din capul locului. 285K nu este un procesor care va revoluționa gamingul. Chiar cei de la Intel au declarat că progresul pe partea de gaming va fi inexistent, avantajele fiind vizibile doar pe partea de productivitate.
Din acest motiv, pentru testarea în jocuri la lansare am ales doar două titluri, dar cu greutate: este vorba despre Red Dead Redemption 2 și Cyberpunk 2077. În primul titlu de pe listă, Red Dead Redemption 2, la rezoluție QHD și cu grafica dată-n blană, am obținut o medie de 173 de cadre pe secundă, ceea ce îl plasează pe Core Ultra 9 285K atât sub i9-14900K, cât și sub Ryzen 9 9950X, care au obținut o medie de fps mai mare doar cu câteva cadre.
La rezoluție 1080p, cu același preset grafic ca și înainte, media de cadre a crescut, dar nu pe cât mă așteptam eu, la 195 de fps. Creșterea de 12% a fost, totuși, suficientă ca să surclaseze celelalte două procesoare, ceea ce este de apreciat, deoarece diferența între capabilitățile procesoarelor se observă cel mai bine la rezoluție mică.
În benchmark-ul inclus din Cyberpunk 2077, la rezoluție QHD, preset grafic Ultra și fără DLSS, am obținut nu mai puțin de 145 de frame-uri, adică fix aceeași valoare ca și în cazul lui Ryzen 9 9950X și cu fix un cadru mai mult decât 14900K.
Atunci când am activat Ray-Tracing-ul, l-am setat pe Ultra și am mai setat și DLSS pe Balanced, fără Frame Gen sau alte nebunii de genul, cadrele au scăzut la 111, ceea ce, în mod ironic, plasează procesorul atât în spatele lui 9950X, cât și în spatele lui i9-14900K.
| Ryzen 9 9950X | Intel i9-14900K | Intel Core Ultra 9 285K | |
| RDR 2 Max Quality QHD | 176 | 177 | 173 |
| RDR 2 Max Quality 1080p | 187 | 184 | 195 |
| Cyberpunk 2077 QHD Ultra DLSS Off | 145 | 144 | 145 |
| Cyberpunk 2077 QHD Ultra RT DLSS Balanced | 118 | 120 | 111 |
Cred că asta este una dintre cele mai bune dovezi care ne arată cât de mici sunt diferențele între generațiile de procesoare atunci când atingem vârful de gamă și cum nu vei vedea o mare diferență pe partea de gaming dacă faci trecerea de la un i9-14900K la un Ultra 9 285K. Ba chiar mai mult, s-ar putea să ai parte de frame-uri mai mici în anumite situații.
Asta fiind spus, nu înseamnă că 285K nu este un procesor incredibil de bun pentru gaming, pentru că este. În plus, Intel se laudă cu APO (Application Optimization), o tehnologie pe care au lansat-o recent și care este destinată optimizării performanței în jocuri și aplicații care rulează pe procesoarele Intel din generațiile 12, 13, 14 și noua serie Arrow Lake. APO funcționează prin optimizarea alocării thread-urilor cu ajutorul Intel Thread Director, ajustând în mod specific modul în care anumite jocuri utilizează nucleele de performanță (P-cores) și nucleele eficiente (E-cores). Este o optimizare similară cu cea folosită de AMD pentru procesoarele lor X3D, dar, cel puțin în realitate și în prezent, câștigurile prin activarea acestei funcții sunt mici spre inexistente.
În concluzie, nu aș recomanda un 285K cuiva care vrea să-și construiască un PC dedicat în mod special pentru gaming, pentru că nu este cea mai bună opțiune. Dacă ești fiert pe Intel, poți alege liniștit un 14900K, care după remedierea problemelor se prezintă cu un nivel de performanță similar, dar cu un preț semnificativ mai bun (2500 lei în retail față de 3300). Vom reveni asupra subiectului gaming odată cu lansarea noilor procesoare AMD X3D în săptămânile care urmează, așa că to be continued.
Concluzie
Ce pot spune despre 285K, sumarizând ce am văzut până acum? Well, avem de-a face cu un vârf de gamă care a făcut tot ce trebuia să facă: a reparat greșelile generațiilor anterioare și a adus un plus de performanță, fie el și unul mic. Da, legea lui Moore este moartă și nu e nimeni care să o readucă la viață, dar asta nu înseamnă că nu merită să-ți cumperi un procesor top of the line. Eu sunt însă și un caz particular, pentru că, și aici mă puteți acuza de cinism, așteptările mele au fost doar ca acest procesor… să funcționeze.
După câte nopți nedormite i-a cauzat lui Tudor 14900K, 285K sper doar să aducă nivelul promis de performanță fără problemele ultimelor două generații. Asta rămâne de verificat din testele susținute pe care deja ne-am apucat să le facem, și imediat ce vom fi confortabili în a pune noua platformă pe Studiobox, o vom face. Ne-am ars cu ciorba reîncălzită a lui Pat Gelsinger, acum suflăm și în Arrow Lake.
Dacă ai un i9-14900K acasă și consideri că ai nevoie de acest upgrade, fie pentru că procesorul tău este depășit sau pentru că vrei să faci trecerea la noul socket, forget it. Vei observa o creștere de performanță, o scădere a consumului, dar nu cât să merite o placă de bază nouă. Dacă eziți între 9950X și 285K, alegi între mere roșii și mere…albastre, pentru că performanțele sunt foarte apropiate. Da, 9950X e mai eficient energetic, dar procesorul Intel este ceva mai rapid în majoritatea cazurilor. Victoria Intel este însă una pirică.
Situația nu este la fel de echilibrată pentru gameri, cărora încă le recomand fără ezitare tabăra roșie, și anume 7800X3D, cel puțin până vedem cu ce ne vor surprinde noile X3D-uri care urmează să apară. În acest moment, 7800X3D este cel mai eficient și rentabil procesor de gaming, iar lansarea pe care mulți gameri o așteaptă cu sufletul la gură nu va face decât să îl aducă pe 7800X3D… pe locul 2. Asta nu cred că e clar pentru mulți: 7800X3D nu va deveni obsolete, uzat moral, când se lansează 9800X3D, chiar presupunând un spor de performanță de 10%. Ce este sigur este că îl va face pe 7800X3D mai atractiv la preț.
Revenind la Arrow Lake-ul nostru, nu este cea mai impresionantă lansare, nu a dus tehnologia la un nou nivel și nu a făcut irelevante procesoarele noastre vechi, dar dacă ne uităm peste gard la ZEN 5 (la sută), vedem că problema este una care nu mai ține de un producător sau altul, ci de starea tehnologiei în ziua de azi. Știu că nu sună prea bine, dar în momentul de față, o lansare care este „doar ok” este mai bine decât ce am avut până acum de la Intel și poate o promisiune pentru un progres sustenabil pe viitor.
