Motorola RAZR 40 Ultra e aici și arată mai bine ca oricând (review)

Dacă ai ajuns aici, e clar că ai o pasiune sau poate doar o curiozitate despre telefoanele de tip flip-phone. Deși sunt în continuare o nișă, telefoanele pliabile nu vor fi niciodată uitate sau abandonate, și asta mulțumită, în principal, unui telefon anume: Motorola RAZR. Pentru cei care au prins RAZR V3, în primul rând, cum stați cu durerile de spate? În al doilea rând, voi știți ce nebunie a fost la vremea lui RAZR.

Și era păcat ca acest simbol al telefoanelor neconvenționale să dispară, iar după o perioadă în care Motorola a avut probleme financiare mari, salvarea a venit de la Lenovo. Acest colac de salvare a ajutat compania să își continue activitatea și să vină cu telefoane interesante, și deși la un moment dat era destul de în urmă cu designul și tehnologia, în ultimii ani progresul a fost remarcabil.

Anul ăsta pare un an bun pentru compania subsidiară Lenovo: Motorola Edge 40 Pro a ajuns „la zi” cu tehnologia, telefoanele Motorola utilizează una dintre cele mai curate versiuni de Android din punct de vedere al interfeței iar telefoanele Motorola arată mai bine ca oricând. Motorola RAZR 40 Ultra este cea mai nouă iterație a telefonului iconic al companiei (fost) americane și, fără îndoială, cel mai frumos de până acum. În acest review o să vă spun cum mi s-a părut mie acest smartphone, ce mi-a plăcut și ce m-a deranjat la el. Ca de obicei, voi începe cu…

Designul și construcția lui Motorola RAZR 40 Ultra

Da domne’, la capitolul impresie artistică, Motorola RAZR 40 Ultra este premiant. În primul rând, cutia conține cam tot ce te aștepți de la un telefon… chinezesc, nu de la unul construit de o companie americană: încărcător rapid, cablul aferent și o husă protectoare din două bucăți, din plastic dur, transparent. Oh, wait, acum Motorola chiar este o companie deținută de chinezi. Mă rog. Grație colaborării cu compania Firmenich, pachetul lui Motorola RAZR 40 Ultra mai are o particularitate: un parfum puternic, plăcut, pe care îl poți adulmeca în voie pe accesorii și pe ambalaj.

Măi, nu zic, parfumul miroase super bine, dar cu siguranță inginerii de produs de la Motorola nu s-au gândit la bieții jurnaliști tech, care trebuie să stea cu telefonul, accesoriile și cutia pe birou până termină review-ul. Deja mă doare capul de la parfumul ăsta, deși, din nou zic, miroase excelent. O altă chestie care mi-a plăcut, pe lângă faptul că ambalajul nu conține plastic, este calitatea lui și atenția la detalii pentru întregul pachet. Toate lucrurile sunt împachetate cu grijă, în compartimente separate, iar experiența unboxing-ului se simte mai premium ca la alte telefoane.

Cum am luat telefonul în mână, am simțit textura fină de pe spate, textură foarte familiară mie de la Motorola Edge 40 Pro. Al doilea lucru care mi-a atras atenția a fost ecranul gigantic de pe jumătatea superioară a spatelui, cel mai mare din clasă. Acest ecran are nu mai puțin de 3,6 inch (9,1 cm) în diagonală, este prezent pe toată suprafața superioară a telefonului atunci când acesta este pliat și arată foarte bine. Camerele principale sunt practic înglobate în ecran, iar dimensiunea modulului de camere este mult mai mic decât la alte telefoane.

Câteva valori de gabarit: deschis, Motorola RAZR 40 Ultra  are 73,95 lățime, 170,83 înălțime și 6,99 mm grosime, dimensiuni asemănătoare cu ale lui HUAWEI P50 Pocket de exemplu. Și marea bucurie pentru mine este lățimea, care s-a redus masiv față de modelul anterior – de la 79,8 mm la 73,95. Asta ajută foarte mult ergonomia, în special pentru persoanele cu mâini mai mici.

Când telefonul e închis, înălțimea se reduce la 88,42 mm iar grosimea devine 15,1 mm. Greutatea este în media clasei, adică în jur de 190g. Greutatea diferă și în funcție de culoarea telefonului, datorită materialelor diferite folosite. Astfel, dacă variantele Infinite Black (modelul testat) și Glacier Blue au 188g, modelul Viva Magenta este mai ușor (184g) și, zic eu, mai apropiat de spiritul RAZR prin culoarea asta turbată.

Motorola RAZR 40 Ultra are o oarecare protecție la praf și apă, având o certificare IP52. Nu e grozav, mai bine decât deloc. Aruncând o privire la concurență, Samsung Galaxy Z Flip 4 are o protecție excelentă la apă, dar nu are certificare pentru rezistența la praf (IPx8). Alte telefoane de tip flip phone nu au niciun fel de certificare, deci Motorola RAZR 40 Ultra se situează destul de bine în segment.

Din punct de vedere constructiv, telefonul adoptă o balama asemănătoare ca senzație cu cea folosită și pe modelul RAZR 2022, căruia i-am făcut un review extins la vremea lui. Designul este diferit, apropiindu-se (vizual doar) de estetica lui HUAWEI P50 Pocket, ceea ce, zic eu, e un lucru foarte bun. Balamaua este relativ ușor de deschis și se simte bine în utilizare, dar a redus foarte mult din jocul și zgomotul făcut în momentul în care scuturi telefonul parțial deschis, probleme care erau destul de sesizabile la modelul anterior.

Mai adaug la acest capitol încă niște bile albe: telefonul poate fi poziționat în orice poziție intermediară, se închide perfect (spre deosebire de Samsung Galaxy Z Flip 4) și crease-ul ecranului este cvasi-inexistent, concurând cu HUAWEI Mate X3 la acest capitol. În rest, designul seamănă mai degrabă cu cel al lui P50 Pocket decât cu cel al modelului anterior de RAZR – și asta, din nou, părere personală, este un lucru bun, flip phone-ul delor de la HUAWEI fiind cel mai frumos de pe piață în acest moment.

Ecranul interior are folie aplicată, cel exterior însă nu. Amplasarea butoanelor, a camerelor și a celorlalte elemente este similară cu RAZR 2022, deci telefonul păstrează difuzoarele stereo, butonul de power cu senzor de amprentă și cele de volum, din nou cam mici în opinia mea. Ecranul interior are o diagonală de 6,9 inch (17cm), mai mare decât a modelului anterior și peste media clasei ca dimensiune. Tăvița SIM s-a mutat pe stânga, în partea superioară, și acceptă în continuare un singur nano-SIM, cel puțin pe modelul testat. Am înțeles că există și variante dual-SIM, dar modelul testat de mine nu era dual-SIM.

Per total, designul lui Motorola RAZR 40 Ultra este clar superior versiunii anterioare și aș îndrăzni să spun, la egalitate cu cel al lui HUAWEI P50 Pocket. Astfel, deși nu este perfect, părerea mea este că telefonul merită pe deplin nota 9. Sunt curios cum arată în culorile mai vii, albastru și acel roșu, versiunea neagră fiind, în opinia mea, un pic prea discretă pentru un dispozitiv cu un design atât de interesant în rest.

Specificațiile tehnice și performanțele lui Motorola RAZR 40 Ultra

Motorola RAZR 40 Ultra vine cu un chipset performant de la Qualcomm, adică Snapdragon 8+ Gen 1. Mi-ar fi plăcut să aibă Gen 2, mai ales că și modelul 2022 venea cu același chipset. Totuși, să nu exagerăm, 8+ Gen1 este printre cele mai puternice chipseturi la ora actuală, chiar dacă nu are eficiența sau performanțele lui Gen 2. Procesorul octa-core este ajutat de 8 GB LPDDR5, iar stocarea este de 256 GB (UFS 3.1).

Specificațiile ecranelor lui Motorola RAZR 40 Ultra sunt impresionante, la fel ca la modelul anterior, ba chiar ecranul interior este mai bun. Astfel, vorbim pentru acesta de un panou OLED cu o rezoluție de 2640 x 1080, o rată de refresh maximă de 165 Hz și compatibilitate HDR10+. Ecranul interior este tot OLED și are o rezoluție de 1066 x 1056 la o diagonală de 9,1 cm, păstrând deci aceeași densitate de pixeli excelentă ca la ecranul interior, și anume 413 PPI.

Conectivitatea este și ea relativ bună. Astfel, avem Wi-Fi 6 sau 6E (în funcție de regiune), NFC, port USB Type-C 2.0 și Bluetooth 5.3. La partea de camere, avem aparent un regres, cel puțin la specificații. Astfel, camerele principale sunt două la număr, ca și la modelul anterior, dar acum principala are doar 12 MP, cu o dimensiune a pixelilor de 1,4 μm, OIS și diafragmă f/1.5. Comparativ, modelul anterior avea un senzor de 50MP, cu o dimensiune a pixelilor de 1 μm. A doua cameră este tot un ultrawide/macro, ca la modelul 2022, și păstrează aproximativ aceleași detalii tehnice: rezoluția de 13 MP, diafragmă de f/2.2m și mărimea pixelilor de 1,12 μm, dar de data asta field if view-ul este ceva mai strâns, 108 grade.

Dacă mă întrebați pe mine, aș fi pus mai degrabă o cameră telefoto în locul celei ultrawide, dar probabil asta este și din cauză că, în afară de pozele macro, nu prea văd nicio utilitate a camerelor UW. În fine, la interior avem o cameră cu 32 MP (f/2.4, 0,7 μm) care este folosit în mod Quad Pixel, deci cu rezoluție 8MP și dimensiune a grupărilor de pixeli de 1,4 μm. Bateria este ceva mai mare ca a modelului anterior, având 3800 mAh, iar încărcarea se face la un maxim de 30W. Să trecem la teste.

Spoiler alert: datorită faptului că are exact același chipset, Motorola RAZR 40 Ultra se comportă la fel ca Motorola RAZR 2022 în teste. În GeekBench 5 am obținut un scor de 4251 în testul Multi-Core și 1319 în Single-Core. Am făcut și teste în Geekbench 6, unde Motorola RAZR 40 Ultra a obținut 4494 în testul Multi-Core și 1777 în cel Single-Core. În 3DMark, situația stă la fel ca în cazul Geekbench 5, RAZR 40 Ultra obținând 2697 puncte, un pic mai jos decât la versiunea de anul trecut, care obținuse 2815. În PCMark am înregistrat cea mai mare diferență, cu un scor de 15008 versus 16196 la modelul anterior. Per total, performanțe foarte bune, dar nu există niciun progres pe partea asta, ceea ce eu consider că e un minus.

Progrese semnificative am observat la capitolul baterie. Astfel, dacă modelul 2022 reușea sub 10 ore de funcționare în testul PCMark Work 3.0 battery, Motorola RAZR 40 Ultra obține 10 ore și 36 minute, un rezultat u;or mai bun ca la RAZR 2022 și o evoluție cu atât mai lăudabilă cu cât chipsetul a rămas același. Pe principiul una albă una neagră, timpul de încărcare stagnează față de RAZR 2022, dar asta se întâmplă când ai încărcare cu aceeași putere (30W) pe o baterie cu capacitate mai mare.

Astfel, Motorola RAZR 40 Ultra s-a încărcat în 64 de minute de la 1 la 100%, o valoare destul de slabă chiar și pentru acest segment. Iată și graficul de încărcare, comparativ cu modelul anterior:

De remarcat că a dispărut și feature-ul de încărcare mai rapidă în primul sfert de oră, Motorola RAZR 40 Ultra  încărcându-se mult mai liniar decât modelul anterior. Totuși, sunt dispus să iert acest regres prin prisma autonomiei care, inclusiv în viața reală, este mai mare. Speaking of which, să vedem și…

Experiența în utilizarea lui Motorola RAZR 40 Ultra

În cele câteva zile în care am avut Motorola RAZR 40 Ultra, m-am bucurat în primul rând de ecranul exterior superb și foarte util. Acesta are o funcționalitate aproape identică cu a ecranului interior, dar am apreciat și personalizările de interfață care îl fac și mai ușor de folosit. Acest ecran este și cel mai mare selling point pentru Motorola RAZR 40 Ultra, iar felul cum arată, înglobând camerele și întinzându-se pe întreaga suprafață superioară, este, recunosc, spectaculos. Ambele ecrane sunt suficient de luminoase, iar rata de refresh mare a ajutat la o experiență foarte bună în interfață.

Motorola RAZR 40 Ultra vine cu Android 13. Dacă ne uităm la alte telefoane din gama actuală a producătorului, RAZR va beneficia de minim 3 ani de actualizări software și minim 4 ani de actualizări de securitate. Nu e rău deloc, practic te vei putea bucura de telefonul ăsta 4-5 ani – dacă îți ții telefonul atât de mult. Interfața MyUI are câteva particularizări, dar ele sunt foarte puține în comparație cu telefoanele altor producători, Motorola preferând experiența pură Android în defavoarea unor modificări vizibile.

Experiența, în general, este foarte bună, chiar dacă optimizările de interfață ale altor producători mi s-au părut, uneori, mai utile. Din păcate am în continuare aceeași plângere pe care o am pe mai toate telefoanele Motorola: la introducerea PIN-ului, trebuie să mai apeși și Enter, iar chestia asta nu poate fi schimbată. Știu, e un detaliu, dar merită menționat, mai ales dacă vii de pe un telefon al altui producător.

Camerele lui Motorola RAZR 40 Ultra sunt în continuare doar suficiente. Doar uitându-mă la modulul de camere mi-am dat seama că nu vom vedea cine știe ce revoluție în această direcție, dar chiar și așa, pozele sunt decente. Se simte lipsa unei camere dedicate zoom-ului, iar tot ce înseamnă fotografie telefoto va fi făcută printr-un crop al senzorului principal. Dacă te uiți la rezoluția de 12 MP, vei înțelege imediat de ce asta nu e deloc o idee bună.

Camera de selfie este la fel de bună ca pe modelul anterior, poate și pentru că, eu știu… e aceeași. În continuare, nivelul de detalii este peste ce oferă alte telefoane (la capitolul ăsta îl desființează pe P50 Pocket), dar, na, este o cameră de selfie, deci nu te aștepta la minuni.

Am făcut o comparație scurtă cu HUAWEI P50 Pocket, și, dacă la pozele ultrawide, Motorola are un ușor avantaj, acesta se evaporă rapid când compari pozele făcute cu camera principală sau când vrei să imortalizezi obiecte îndepărtate. Nivelul de detalii nu este grozav, chiar dacă pe ecranul telefonului, pozele par ok. Nu am avut timp de o comparație cu alte telefoane, dar dacă ai poze de o calitate comparabilă cu un telefon din aceeași clasă de acum doi ani, e clar că există o problemă.

Cum ziceam mai devreme, bateria m-a ținut lejer o zi și jumătate în timpul testului. Este un progres evident față de modelul 2022 și o valoare care este peste medie în clasa lui Motorola RAZR 40 Ultra. În timpul utilizării, telefonul s-a încălzit destul de repede, dar punctual, atunci când avea de făcut sarcini intense pe o perioadă scurtă. La testele pe o perioadă mai lungă și în jocuri, Motorola RAZR 40 Ultra nu a avut probleme cu încălzirea.

Asta și pentru că telefonul are un management foarte sever al performanțelor procesorului. Odată ce un anumit nivel de temperatură a fost atins, frecvențele sunt limitate la un nivel safe, lucru pe care l-am putut observa în testul 3DMark Wild Life Extreme Stress Test. Aici, Motorola RAZR 40 Ultra a avut o stabilitate a performanțelor în zona lui 40%, mai exact 43,3%, o valoare totuși comună telefoanelor în acest format, flip.

În jocuri, nici urmă de stuttering, iar în aplicațiile uzuale rata de refresh mare a făcut ca totul să fie foarte smooth și responsive. Experiența multimedia a fost foarte bună, din mai multe motive. Primul este că difuzoarele se aud foarte bine, mai bine decât la modelul 2022, cu joase mai bine definite și cu un volum maxim suficient. Apoi, anumite aplicații, cum ar fi YouTube, simt plierea parțială a ecranului interior, astfel încât te poți bucura de un clip video pe jumătatea superioară a ecranului. Mai mult, ecranul extern este perfect utilizabil pentru consum de multimedia, deci nici nu trebuie să mai deschizi telefonul ca să te uiți la un clip.

Concluzia mea este că din multe puncte de vedere, Motorola RAZR 40 Ultra este un progres față de versiunea 2022. Baterie și autonomie mai mari, design clar îmbunătățit, și nu doar la aspect, dar și la partea mecanică, experiență multimedia mai bună, temperaturi mai mici ale telefonului în utilizare… Totuși, în unele zone stagnarea mă cam deranjează – camera e în continuare mediocră iar chipsetul folosit, chiar dacă în continuare extrem de performant, este același ca anul trecut. Încărcarea durează mult, dar asta este întrucâtva compensat de autonomia ceva mai mare.

Lui Motorola RAZR 40 Ultra îi lipsesc doar câteva lucruri pentru a fi cel mai bun flip phone de pe piață. Cu un Snapdragon 8 Gen 2, un set de camere mai performant și câteva reglaje pe partea software, un RAZR ar putea fi încoronat din nou ca rege al telefoanelor flip, precum a fost stră-străbunicul RAZR V3 la vremea lui. Totuși, mi-e teamă că va trebui să așteptăm generația următoare pentru un pretendent la acest tron.

Până atunci, Motorola RAZR 40 Ultra este un flip phone excelent, un flagship veritabil, iar dacă formatul îți este pe plac, vrei o experiență Android autentică și nu te deranjează camerele mediocre, nu ezita să îl cumperi. Telefonul vine la același preț ca anul trecut, 5.999 lei, va atrage privirile și va ține piept cu brio oricărei aplicații sau oricărui joc ani buni de-acum încolo. A, și din câte am auzit o să fie și niște promoții la lansare, deci fii cu ochii pe site-ul oficial.