Scumpirea generalizată a soluțiilor de memorie DRAM pare că a scos din anonimat un business până acum de nișă, dar care devine mai răspândit și profitabil: extragerea cipurilor încă valoroase din electronice vechi, spre a fi revândute producătorilor OEM specializați în telefoane noi pentru piețele în curs de dezvoltare și consumatori cu buget redus.
Cine s-ar fi gândit că presiunea cererii din industria de inteligență artificială va da naștere unei piețe secundare de cipuri „reciclate” pentru echiparea electronicelor de larg consum. Dar iată că se întâmplă iar producătorii OEM care recurg la această practică pentru a fabrica telefoane noi au găsit și o strategie credibilă de marketing: preocuparea față de protejarea mediului înconjurător. Și într-un fel, așa este. Cantități enorme de electronice vechi, care ar fi ajuns fie la groapa de gunoi sau reciclate cu profituri minime pentru recuperarea materiilor prime, devin dintr-o dată mult mai economic și chiar profitabil de reciclat.
Recuperând doar câteva cipuri de memorie și stocare flash dintr-un telefon vechi, un astfel de centru poate justifica reciclarea unui întreg sac cu electronice devenite inutile. Iar de partea producătorilor OEM, orice smartphone nou dar echipat cu cipuri recuperate poate fi considerat parțial amortizat din perspectiva costurilor de fabricație, iar asta ar putea fi suficient pentru a păstra în continuare sustenabil business-ul cu telefoane ieftine.
Conform unui raport recent din Asia, producătorii chinezi de smartphone-uri reconfigurează în prezent componente recuperate din telefoane uzate, adaptând designul noilor modele de telefoane pentru a putea folosi aceste componente, în special DRAM. De fapt, unii producători de smartphone-uri elaborează planuri de a-și popula modelele de bază folosind doar DRAM reciclat de la smartphone-uri care ar putea avea 5-6 ani vechime.
Ce înseamnă asta pentru consumatori. Păi dacă telefonul tău în carcasă nouă și sclipitoare folosește cipuri vechi de câțiva ani, mai poate fi considerat nou cu adevărat? Compromisul cel mai vizibil este, desigur, la partea de performanță, memoriile LPDDR concepute pentru chipseturi smartphone de acum 5-6 ani neputând fi împerecheate cu procesoare nou lansate. Cel mult versiuni „refresh” ale unor chipseturi vechi, dar și performanțele acestora ar putea fi frânate de tehnologiile DRAM depășite.
Dar mai e o necunoscută: Cât de fiabile pot fi telefoanele noi, realizate cu cipuri având un nivel incert de uzură și recuperate de la groapa de gunoi? Din perspectiva complexității, procesul de reciclare a DRAM-ului este destul de simplu și implică etape precum separarea, testarea și instalarea pe noua placă de circuit, cea mai mare provocare reprezentând găsirea forței de lucru ieftină dar suficient de bine antrenată pentru aceste muncă migăloasă. Dar din fericire regiunea Asiei nu duce lipsă la acest capitol. Acestea fiind spuse, o oarecare deteriorare a performanțelor este inevitabilă, mai ales având în vedere vârsta produselor de memorie care sunt reciclate acum.
Cert este că această frenezie a reciclării axate pe DRAM a ajutat mulți producători chinezi de smartphone-uri să își salveze business-ul în declin și chiar să-și mărească profiturile, beneficiind de contextul scumpirilor agresive resimțite la nivelul întregii piețe de telefoane inteligente.
Problema e că această practică nu se limitează la telefoanele din gama low cost, existând deja operațiuni la scară largă bazate pe valorificarea de telefoane premium „noi”, obținute însă din piese second-hand. Iar aceste dispozitive au ajuns să fie vândute în România și în alte țări europene, generând prejudicii uriașe prin înșelarea consumatorilor și ocolirea taxelor de importuri.
Autor
