OnePlus 11 5G review – în pas cu moda

Este perioada „aia” a anului – cea în care toți producătorii mari lansează smartphone-uri de top, vectori de imagine pentru întreg brandul. Am asistat recent la lansarea lui Samsung Galaxy S23, care ne-a lăsat o impresie foarte bună, iar chinezii de la OnePlus (Oppo) sunt următorii pe listă, cu lansarea internațională pe 7 februarie a lui OnePlus 11 5G. Pe hârtie, noul lor flagship este un competitor direct pentru Samsung Galaxy S23 Plus, iar contul de Twitter al OnePlus SUA chiar a făcut mișto de lansarea Samsung, pentru a mai crea un pic de vâlvă în online:

https://t.co/xqox0w9UBV

— OnePlus➕ (@OnePlus_USA) February 1, 2023

Este însă OnePlus în poziția în care să poată râde de oferta Samsung? Am aici, în premieră în România și în același timp cu lansarea mondială, noul OnePlus 11 5G, pe care îl voi studia îndeaproape. La final, o să vă zic și părerea mea, dar până atunci, să o luăm sistematic.

Designul și construcția lui OnePlus 11 5G

Telefonul vine într-o cutie al cărei capac de un roșu aprins, strigă „vreau atenție” într-un mod deloc subtil. Pe cutie este inscripționat numele (sau mai bine zis numărul) modelului, precum și alăturarea OnePlus x Hasselblad. Pentru cine nu știe, Hasselblad, ca și Leica, este un producător de camere foto și de lentile. În ce constă această colaborare? Vom vedea mai încolo.

În cutie vei găsi telefonul, un cablu la fel de roșu precum cutia și un încărcător de 100W – și aici deja avem un plus față de gama S23, care încarcă cu maxim 45W. Cablul ar trebui numit mai degrabă furtun, la cât de gros e, dar ăsta e semn bun pentru viteza de încărcare. Telefonul în sine, la prima vedere, pare foarte solid, dens și compact. Forma este una familiară, cu marginile rotunjite în lateral, atât la ecran cât și pe spate.

Rama ecranului de 6,7 țoli este relativ mică, iar singurul element vizibil aici este cut-out-ul pentru camera frontală, situat în colțul din stânga sus al ecranului. Telefonul vine cu o folie preaplicată pe display, lucru care mă bucură nespus, că e foarte greu de pus folie aftermarket pe ecrane curbate. În plus, folia asta este cu siguranță compatibilă cu senzorul optic de amprentă de sub display.

Layout-ul butoanelor lui OnePlus 11 5G este unul ciudat, pentru cineva care nu a mai avut telefoane OnePlus, dar identic cu al altor telefoane din gama producătorului. Mai exact, avem butoanele de volum pe stânga, mai jos decât la alte telefoane, iar pe dreapta avem un switch pentru comutarea între silențios, vibrații și cu sunet și, un pic mai jos, butonul de Power.

Așezarea asta e cumva o combinație între layout-ul telefoanelor Apple și cel al celor mai multe telefoane Android. Pentru un dreptaci, posibil să fie oleacă inconfortabilă, dar eu sunt stângaci și mi se pare foarte ok, mai ales că butoanele sunt mai jos decât te-ai aștepta de la un telefon de această dimensiune, deci sunt mult mai ușor de accesat pentru persoanele cu mâini mici.

Pe marginea superioară a lui OnePlus 11 5G vei regăsi două orificii (unul pentru difuzor, celălalt pentru unul din microfoane), iar în partea de jos vei găsi tăvița pentru SIM, un alt microfon, portul USB-C și al doilea difuzor. Pe spate, elementul principal este modulul circular de camere, care este situat într-o parte, dar ocupă o bună parte din jumătatea superioară a spatelui. Mărimea zonei de camere este similară cu cea a lui HUAWEI Mate 50 Pro, dar designul este ceva mai elegant (cel puțin din punctul meu de vedere).

În rest, spatele este din sticlă, ceea ce nu mi se pare neapărat grozav. Telefonul este foarte alunecos și, deși specificațiile indică faptul că avem de-a face cu Gorilla Glass 5 pe spate, sunt sigur că în timp, materialul o să se zgârie și astfel va deveni mai vulnerabil la șocuri mecanice (by the way, ăsta e călcâiul lui Ahile pentru orice sticlă, fie ea și ranforsată: odată zgâriată, îî scade foarte mult rezistența la lovituri). În fine, ecranul este protejat de sticlă Gorilla Victus, iar șasiul este din aluminiu, în total telefonul cântărind 205 grame. În pachet veți găsi și o husă transparentă, voi, nu eu, că în cutia dispozitivului testat nu era și husa.

Ca dimensiuni, telefonul este comparabil cu S23 Plus și cu Mate 50 Pro, având 163 mm înălțime, 74 mm lățime și o grosime de 8,5 mm. Grosimea asta este valabilă în afara zonei de camere, acolo fiind undeva la 1 cm. Mulțumită marginilor rotunjite și a materialelor folosite, telefonul se simte mai subțire decât este și mai subțire decât Mate 50 Pro (care are exact aceeași grosime). Mai menționez că, la lansare, culorile în care poate fi comandat OnePlus 11 G sunt negru (Titan Black) și verde (Eternal Green).

Per total, telefonul arată elegant, modern și cumva în opoziție față de designul minimalist al seriei S23. Totuși, nu e nimic nemaivăzut, iar faptul că e atât de alunecos mă face să îl depunctez un pic. Dar depunctarea majoră vine dintr-o lipsă majoră: telefonul nu are certificare IP68. La un telefon din gama asta de preț, această omisiune e inadmisibilă. Astfel, telefonul primește din partea mea nota 8,5.

Specificațiile și performanțele lui OnePlus 11 5G

Evident, primul lucru de care vreau să vorbesc este chipsetul folosit de OnePlus 11 5G. Și asta pentru că momentan, sunt foarte puține telefoane care beneficiază de cel mai nou chipset Qualcomm, Snapdragon 8 Gen 2. Printre ele amintesc doar Xiaomi 13, Vivo X90 Pro Plus și, desigur, gama Galaxy S23 de la Samsung. Un club exclusivist, deci.

Fun fact, Samsung Galaxy S23 are același procesor, dar cu un ușor overclock, cât să ia fața celorlalte telefoane cu același chipset. Evident, Snapdragon 8 Gen 2 rupe tot în ecosistemul Android, chiar și fără niciun overclock. Vorbim aici de creșteri de aproape 20% în ceea ce privește performanțele procesorului față de Snapdragon 8+ Gen 1 și o diferență de aproape 40% între Adreno 730 (Gen 1) și Adreno 740 (Gen 2).

O bună parte din diferență poate fi pusă și pe seama memoriei semnificativ mai rapide LPDDR5X, dar și procesoarele în sine sunt mai puternice. Stocarea este și ea extrem de rapidă, standardul UFS 4.0 permițând viteze de citire de până la 4200MBps și viteze la scriere de până la 2800MBps. Cifrele astea fac multe SSD-uri performante de rușine! Și dacă primul gând al tău este „clar o să se supraîncălzească”, think again. Dacă Snapdragon 8 Gen 1 avea probleme mari cu temperaturile, situația s-a îmbunătățit semnificativ odată cu apariția chipsetului 8+.

Snapdragon 8 Gen 2 seamănă din punctul ăsta de vedere mai mult cu versiunea Plus, în sensul că nu îți mai coace telefonul. Cei de la OnePlus au dotat modelul 11 5G cu ceea ce ei numesc Cryo-velocity Vapor Chamber Cooling system, practic o cameră cu vapori din oțel acoperită cu grafit. Sună high-tech, nu-i așa? Evident că am pus sistemul de răcire la încercare în benchmark-uri, dar înainte să vorbim despre rezultate, să vă mai zic și celelalte specificații ale telefonului.

Ecranul e al doilea punct forte al lui OnePlus 11 5G. Vorbim aici de un AMOLED de 6,7 inci, cu rezoluție QHD+ (3216 x 1440) și o luminozitate maximă impresionantă (500 niți tipic, 800 niți în medii cu lumină puternică și până la 1300 niți în cazul conținutului HDR). Făcând un calcul sumar, avem o densitate de pixeli fenomenală, de 525 PPI, semnificativ mai mare decât la concurență.

Rata de refresh este și ea de bună, de maxim 120 Hz, ecranul beneficiind de tehnologia LTPO3. LTP ce? Pe scurt, LTPO3 permite o variabilitate mai mare a ratei de refresh, aceasta putând coborî până la 1 Hz atunci când ecranul este aprins și telefonul afișează imagini statice. Unde am văzut să scadă puternic a fost când OnePlus 11 5G avea activat AOD (always-on display), atunci când chiar am văzut un flicker destul de deranjant. În rest, nu am sesizat deloc când sistemul schimba rata de refresh, ceea ce este de bine.

În mod intenționat, am lăsat camerele pe locul trei în această listă de specificații. De ce? Pentru că deși specificațiile în sine sună bine, nu mă aștept ca Oneplus 11 5G să se poată bată cu HUAWEI Mate 50 Pro, care este king of the hill când vine vorba de poze, sau cu Samsung Galaxy S23, care este excelent atât pe foto, cât și pe video. Telefonul de la OnePlus are trei camere pe spate. Principala are o rezoluție de 50 MP, folosește un senzor Sony IMX890, o lentilă f/1.8 și dispune de autofocus cu detecție de fază. Senzorul este unul mai degrabă de telefon mid-range, dar poate că procesarea îl poate salva. Vom vedea.

Camera Ultrawide are un senzor de 48MP (Sony IMX581) iar camera telefoto are 32 MP și tot un senzor Sony (IMX709). Mă rog, dacă poți să-i spui telefoto, ținând cont că zoom-ul este de doar 2x. Pe față, avem o cameră ISOCELL de 16 MP, cu câmp de vedere de 82 de grade și focus fix. Toate camerele dispun de stabilizare electronică, cea principală având și stabilizare optică. Iată și un sumar al specificațiilor:

Dacă specificațiile furnizate de producător sunt corecte, avem aici unul din primele, dacă nu primul smartphone care suportă WiFi 7. Routerele WiFi 7 sunt puține și momentan ne așteptăm la prețuri prohibitive pentru ele, dar pe măsură ce tehnologia devine mai răspândită, ne putem aștepta la viteze amețitoare de transfer. Gândiți-vă doar că routerul ROG Rapture GT-BE98, prezentat în premieră la CES, are o lățime de bandă teoretică de 25.000 mbps!

Și acum, să vedem și ce performanțe atinge chipsetul îngropat în OnePlus 11 5G. Am început, ca de obicei, cu GeekBench 5, unde am testat telefonul în două configurații: cu High Performance Mode activat (setare pe care o găsiți în meniul Battery) și cu setarea dezactivată. Rezultatele au fost excelente: 4982 în Multi Core și 1492 în Single Core (cu Performance Mode activat) și 4895, respectiv 1197 cu setarea dezactivată. Ca să vă faceți o idee de saltul față de Snapdragon 8+ Gen 1, HUAWEI Mate 50 Pro, un telefon cu performanțe de altfel excelente, obținea 4021 puncte în Multi Core și 1300 în Single Core.

Aici aș face aceeași mențiune pe care am făcut-o și când am testat Mate 50 Pro. Setarea de High Performance îmbunătățește semnificativ performanțele în scenarii în care este folosit un singur nucleu (browsing, editare de text etc), dar ea este ascunsă într-un submeniu din setări. Dacă nu ești la curent cu prezența acestei setări sau nu ai curiozitatea să sapi prin meniuri, n-o să știi niciodată de existența acestei setări. Și deși OnePlus 11 5G este foarte rapid și fără setarea activată, mulți utilizatori e posibil să nu utilizeze telefonul la puterea maximă din acest motiv.

Am continuat cu 3DMark Wild Life Extreme, test care solicită intens procesorul grafic. Și aici, rezultatele au fost stelare, cu o rată de carde pe secundă substanțial mai mare față de generația anterioară a chipsetului de la Qualcomm (22 fps versus 16) și un scor de 3.680 puncte (față de 2.775). Aici, deși am sesizat o ușoară încălzire a telefonului, nu am sesizat niciun fel de problemă din punctul ăsta de vedere. Testul a fost repetat cu setarea High Performance activată, dar scorul nu s-a modificat, așa cum de fapt mă și așteptam. Gaming-ul este o activitate care utilizează mai multe nuclee, deci nu avea de ce să se modifice prea mult scorul.

Următorul test a fost PCMark Work 3.0 Performance, unde scorul a fost mai normal, de „doar” 12.636 puncte în Performance Mode și 11.423 cu setarea dezactivată. Față de HUAWEI Mate 50 Pro, care a obținut 12.648, respectiv 10.851 puncte, diferențele sunt foarte mici. Momentan nu am o explicație foarte clară, dar bănuiesc că, dat fiind că testul implică editare video, foto și de text, browsing și redare multimedia, scorul are de-a face și cu optimizări software.

Am testat și stabilitatea performanțelor, utilizând 3DMark Wild Life Extreme Stress Test. Nu mică mi-a fost mirarea să văd că OnePlus 11 5G intră în throttle destul de puternic, pentru că telefonul nu s-a încălzit în nicio situație. Astfel, stabilitatea raportată de 3DMark a fost de puțin peste 60%, cu niște scăderi masive spre sfârșitul ciclului de 20 de rulări succesive. Ce e ciudat este că în jocuri, nu am remarcat deloc un astfel de comportament, totul desfășurându-se cu o fluiditate remarcabilă.

În continuare, am rulat testul de baterie PCMark Work 3.0 Battery, și aici rezultatul a fost excelent, cu un runtime total de 14 ore și 40 minute (asta cu ecranul pus pe setarea de 60Hz). În utilizarea normală, telefonul m-a ținut două zile. Am remarcat în special consumul în stand-by, care este excelent. Totuși, cu ecranul aprins, descărcarea bateriei a fost mai pronunțată. Din informațiile disponibile, OnePlus 11 5G folosește un panou Samsung E4, care e destul de vechi (2 ani) și deci este mai puțin eficient decât ultimele iterații.

Ca de obicei, am cronometrat și timpul de încărcare. Telefonul are o setare care cică încarcă mai repede bateria atunci când te grăbești (pentru că, nu-i așa, știe el când te grăbești), dar diferențele au fost minime între cele două moduri. Iată și graficul de încărcare al bateriei de 5.000 mAh:

De remarcat totuși că în ambele cazuri, timpul de încărcare (25, respectiv 26 minute) este mai mic decât cel din specificații (28 minute). Durata de încărcare este foarte bună, în cu totul altă ligă față de telefoanele Samsung sau Apple. Astfel, în zece minute poți ajunge de la 1% la 50%, ceea ce este perfect dacă te grăbești să pleci și ai uitat să îți pui telefonul la încărcat. Și nu, telefonul nu se încălzește absolut deloc, pentru că folosește o baterie cu două celule ce se încarcă în paralel. Practic, asta înjumătățește timpul de încărcare fără a forța bateria.

Per total, performanțele lui OnePlus 11 5G sunt excelente, motivul principal pentru care nu primește notă maximă fiind faptul că există un Samsung Galaxy S23 Plus (care scoate peste 5.000 puncte în testul Multi Core din GeekBench) și un iPhone 14 Pro (care trece de 5.300 în același test). Mai este și lipsa încărcării wireless, dar cam ăsta e singurul minus real la capitolul ăsta. Nota mea? 9.

Camerele lui OnePlus 11 5G

O să trec rapid prin această secțiune, pentru că, well, nu am prea multe de spus. Pe scurt, în pofida adăugării brandului Hasselblad în ecuația asta, OnePlus 11 5G nu este un camera phone, așa cum niciun OnePlus înaintea lui nu a fost. Dacă ar fi să sumarizez experiența cu camerele, aș zice că este un set de camere mid-range pus pe un telefon flagship. Pentru un dispozitiv cu un modul de camere atât de proeminent și vizibil, asta este un pic dezamăgitor.

Interfața este destul de ușor de folosit, dar are câteva setări îngropate prin meniuri. La vedere are câteva moduri principale: Night, Video, Photo, Portrait și un submeniu care conține mai multe moduri, inclusiv modul Pro și DualView. Poți poza în mod RAW și poți salva fișierele în format High Efficiency (HEIC și HEVC), poți accesa ușor zoom-ul și blițul, dar există un lag sesizabil la afișarea imaginilor redate de cameră pe ecran, chiar și când telefonul nu filmează.

Camera principală face poze ok când lumina este bună, fără însă a excela. Culorile sunt foarte bine calibrate, și aici cred că se simte influența Hasselblad. Pe timp de noapte sau în condiții de iluminare slabă,  calitatea scade semnificativ, pozele fiind destul de neclare. Activarea modului de noapte ajută, dar nu vă așteptați la miracole. Poate că m-a stricat pe mine utilizarea unor telefoane precum HUAWEI Mate 50 Pro sau iPhone 14 Pro, dar vă spun că standardele mele nu sunt atinse de OnePlus 11 5G.

Camera telefoto e la fel de ok, dar cu un zoom limitat la 2x, este bună doar pentru portrete, acolo unde camera cică mimează o lentilă Hasselblad XCD 2.8/65mm. Ce pot să spun este că da, la portrete se descurcă bine, dar nu suferă comparație cu HUAWEI Mate 50 Pro, cu a sa diafragmă variabilă mecanic. Camera ultrawide urmează același tipic, dar o declar veriga slabă din acest trio, mai ales în caz de lumină slabă, unde performează de-a dreptul slab. Este însă suficientă pentru poze macro, de care se achită onorabil.

Situația stă la fel de meh și în ceea ce privește filmările. Stabilizarea, calitatea imaginii, gama dinamică, toate sunt potrivite pentru o cameră de telefon mid-range, dar sub nicio formă nu sunt de comparat cu imaginile filmate de un Samsung Galaxy S23 sau chiar S22. Nu mai insist aici, v-ați prins cam care e ideea. OnePlus 11 5G nu este telefonul de luat în vacanțe în loc de mirrorless. Este clar un progres față de generațiile trecute de OnePlus, și asta spune multe.

Pentru portrete și calitatea camerei principale, pentru OIS și pentru faptul că interfața este destul de bine organizată, primește din partea mea un 7,5. Subliniez aici că în contextul în care camerele sunt „neremarcabile”, designul lui OnePlus 11 5G își pierde mult din sens, pentru că modulul de camere este evidențiat destul de puternic, și asta fără ca telefonul să aibă ceva de arătat la acest capitol.

Experiența în utilizarea lui OnePlus 11 5G

Dar să nu exagerăm. Niciun telefon nu este bun la toate, iar dacă fotografia nu este o pasiune pentru tine, telefonul poate fi o alegere excelentă, mai ales că va fi cu vreo 200 de Euro mai ieftin decât concurenții săi direcți. Asta dacă se descurcă bine în utilizarea zilnică. Și pot să raportez că aici OnePlus 11 5G e relativ ok. Pe partea de software, vorbim de Android 13, despre care pot să spun că este cel mai bun Android de până acum, în special în ceea ce privește setările de confidențialitate și notificările aferente.

Interfața utilizată, OxygenOS 13, are câteva… particularități. De exemplu, nu utilizează sistemul de afișare al Setărilor Rapide și al Notificărilor pe care îl întâlnim la alte telefoane Android. În loc să dai swipe în jos din stânga pentru notificări și din dreapta pentru setări rapide, la OnePlus 11 5G ambele secțiuni sunt în același sertar. Dacă dai swipe din nou în jos, vei vedea mai multe detalii.

Altfel, navigarea este rapidă, UI-ul are suficient de multe personalizări ca să se simtă unic dar suficient de puține cât să nu necesite un timp mare de acomodare pentru un utilizator care n-a mai folosit OxygenOS. În unele aplicații, interfața a mai sughițat (de exemplu YouTube, care uneori nu voi să asculte comenzile) dar nu am întâlnit nimic deranjant pe termen lung. Totuși, interfața pare un pic imatură față de UI-ul unor telefoane ca Samsung sau HUAWEI.

Gaming-ul a fost foarte fluid, aici s-a remarcat clar puterea brută a chipsetului. În Asphalt 9, nu am sesizat nici măcar o singură întrerupere, iar telefonul nu s-a încălzit aproape deloc în sesiunile prelungite. Aceeași situație și în Genshin Impact, per total am fost mulțumit. OnePlus 11 5G are un meniu de setări de gaming cu adevărat impresionant, cu setări detaliate pentru grafică și nu numai. Meniul poate fi accesat cu un swipe în jos din orice joc. Totuși, dacă te joci pe telefon și ai navigarea prin gesturi activată, pregătește-te pentru niște ieșiri accidentale din joc dacă dai swipe de jos în sus din marginea ecranului.

Redarea media a fost o experiență foarte bună, din două motive: ecranul este luminos și redă culorile foarte bine, iar boxele de pe OnePlus 11 5G se aud tare, clar și oferă o calitate a sunetului peste medie. Din nou, nu sunt cele mai bune din segment, dar își fac treaba onorabil. Difuzorul de jos este mai puternic decât cel de sus, dar fiind setate cum trebuie, diferența devine extrem de greu de sesizat în condiții normale.

Deblocarea cu amprentă este extrem de rapidă, dar nu este și la fel de precisă. În nouă cazuri din zece merge perfect, dar mai are și momente când pur și simplu nu vrea să meargă. Recunoașterea facială nu e deloc precisă și ține foarte mult de poziția și distanța la care este telefonul. Dacă ai telefonul prea aproape sau într-un unghi mai mare față… de față, deblocarea cu ajutorul camerei are cam 50% șanse de succes.

Mai menționez aici doar de feedback-ul haptic. OnePlus 11 5G se laudă (în mod hilar, cel puțin din perspectiva mea) cu cel mai bun motor haptic de pe un telefon. I mean, dacă ai ajuns să te lauzi cu un motor de feedback haptic, ai cam rămas fără subiecte, sincer. Anyway, cică au măsurat câțiva parametri esențiali, cum ar fi numărul de vibrații într-un interval stabilit, timpul de la pornire până la oprire și intensitatea vibrației și au concluzionat că este la același nivel, dacă nu mai bun, decât sistemul de pe iPhone 14 Pro. Nota 10 pentru efort, ce să zic.

Într-adevăr, feedback-ul haptic este bun, se simte puternic și sharp, dar parcă îi lipsește totuși rafinamentul lui iPhone. Încearcă să pornești camera sau lanterna de pe un iPhone de la butoanele din ecranul de blocare și vei înțelege perfect ce vreau să zic. Dar destul cu hate-ul. Este OnePlus 11 5G o propunere demnă de atenție? Well, da și nu. Pe de o parte, e o evoluție majoră față de OnePlus 10 și are performanța brută pentru a le ține piept mai-marilor din acest segment.

Designul este atrăgător, ecranul, chiar dacă nu e ultimul răcnet, este totuși foarte bun, difuzoarele sunt bune, la fel și autonomia. Dar cred că lui OnePlus 11 5G îi lipsește încă maturitatea necesară pentru a concura în segmentul flagship-urilor. La aproximativ 85% din prețul unui Samsung Galaxy S23 Plus, primești 85% din pachet? Aș zice că nu. Chiar dacă individual și pe hârtie, OnePlus 11 5G este acolo sus, în anumite capitole este clar inferior, și asta face ca, per total, oferta să fie una inconsistentă.

Pentru fanii OnePlus am un singur lucru de spus: este cel mai bun telefon OnePlus produs până acum. Din toate punctele de vedere. Pentru cei care caută un flagship de top, indiferent de marcă, OnePlus 11 5G poate fi atractiv doar prin prisma performanței brute și poate a designului. Înainte să închei, vă mai zic și despre o pereche de căști cu care a venit OnePlus 11 5G: Oppo ENCO X2.

Oppo ENCO X2, o pereche de căști premium pe măsura unui flagship

Un bonus interesant primit în pachetul lui OnePlus 11 a fost această pereche de căști TWS de la Oppo, căști care inițial m-au făcut să ridic din sprâncene – ce caută căști Oppo lângă un OnePlus? E ca și cum ai primi căști Honor la un telefon HUAWEI. Ok, nu e unheard of, dar e cel puțin neobișnuit. Sigur, dat fiind că și ele sunt în premieră aici, n-am putut să nu le testez, ba chiar le-am dat și prin birou pentru a avea mai multe păreri.În unanimitate, am concluzionat că sunetul este foarte bun, urmând dacă vreți același profil de sunet ca și recent-testatele HUAWEI FreeBuds 5i. Mai precis, înaltele sunt foarte bine definite, poate chiar un pic mai clare decât la căștile HUAWEI, basul profund este bine redat, cu o mică pauză în zona de bass punchy. Mediile sunt bune, iar spațierea instrumentelor este excelentă. Căștile sunt certificate Hi-Res Audio Wireless, deci sunetul este transmis cu fidelitate maximă de la telefon către căști.

Oppo ENCO X2 au ANC și un mod Transparency, ambele funcționând excelent. Spre deosebire de căștile HUAWEI, la activarea ANC nu apare un fâsâit. Căștile sunt foarte ușoare și mici, având doar 4,7 grame fiecare (și 47 grame pentru charging case). Asta în ciuda faptului că au câte două difuzoare fiecare (câte unul pentru bass și înalte). Bateria ține peste 6 ore din experiența mea, iar carcasa mai are încă 20 de ore. Încărcarea se face în 60 de minute (căștile) și 90 de minute (charging case). Mai multe detalii tehnice găsiți pe pagina produsului.

Căștile sunt construite foarte bine și arată elegant, dar tips-urile din silicon sunt  o idee cam rigide. Schema de control este prin touch, ca la alte căști TWS, dar include gesturi mult mai bine gândite. Partea software e și ea pusă la punct, de exemplu telefonul îți arată nivelul bateriei individual, pe fiecare cască în parte și pe case. Case care este și el solid și micuț.

Per total, niște căști clar premium, cu un sunet foarte ok, dar un pic cam scumpe. Teoretic, ele costă echivalentul a vreo 120 Euro în India, un preț mai mare decât cel al căștilor HUAWEI FreeBuds 5i, iar la noi e posibil să ajungă la un preț chiar mai mare. Merită diferența de preț? În principiu da, mai ales dacă le cuplezi cu un flagship. Posibil să existe și promoții la lansarea lui OnePlus 11 5G, deci stați cu ochii pe site-ul oficial.