Dezvoltată în laboratoarele Microsoft Research, o nouă tehnologie care folosește plăcuțe din sticlă pentru stocarea tridimensională a datelor ar putea oferi soluția perfectă pentru arhivarea pe termen nelimitat a datelor importante, folosind un mediu de stocare ultra-rezistent şi care nu se degradează în timp.
Amintind de filmele SF, unde mici bucățele de sticlă sau cristal pot înmagazina cantități colosale de informație, Project Silica substituie cipurile de siliciu cu un mediu de stocare de forma unor plăcuțe din sticlă de quartz. Sistemul prevede folosirea mai multor fascicule laser, precis focalizate pentru a converge într-un singur punct din interiorul sticlei formulate pentru a reacționa ca un material fotosensibil.
Datele sunt stocate tridimensional, în straturi care umplu volumul interior al fiecărei plăcuțe de quartz. De aici, fiecare punct creat cu ajutorul laserelor reprezintă un bit (0 sau 1 în sistem binar), existând suficient spațiu pentru acomodarea mai multor terabytes (TB) de date. Navigarea tridimensională a straturilor de date şi decodarea finală a informaţiei se face cu ajutorul tehnologiilor machine learning, procedeul fiind ceva mai complex decât stocarea în plan 2D folosită cu discuri optice obişnuite.
În timp ce discurile optice sunt confecţionate din materiale uşor de zgâriat şi oxidează în timp, soluţiile de stocare cu bandă magnetică pierd treptat polarizarea, iar cipurile NAND Flash au o durată tipică de retenţie a datelor nu mai mare de 10 ani, discurile din quarț ar putea fi citite chiar și peste 10.000 de ani.
Microsoft precizează că bucăţile din sticlă de quartz inscripţionate cu date au rezistat la temperaturi de peste 500 °C, fierbere, introducerea în cuptorul cu microunde şi contactul cu metal înroşit în foc. Deoarece datele se află în interiorul sticlei, protejarea suprafeţei exterioare este mai puţin importantă, rezistenţa naturală la zgârieturi şi contactul cu substanţe corozive fiind în general suficientă.
Astfel, Project Silica se pretează ca o soluție de arhivare pe termen lung, cercetătorii Microsoft folosind drept analogie celebrul „seif” din insulele Svalbard, unde sunt depozitate milioane de semințe pentru plante de tot felul (ex. cereale), esențiale supraviețuirii civilizației umane. Un astfel de seif, dar pentru bagajul de cunoaștere pe care este clădită civilizația modernă, ar putea fi de o valoare inestimabilă pentru generațiile viitoare. Desigur, inițiativa pornește de la prezumția că omenirea nu va suferi un regres major pe plan tehnologic, iar prețioasele discuri de cuarț nu vor fi tratate precum obiecte decorative.
