Cel mai recent bilanț al veniturilor Intel a venit cu o admisiune neașteptată, compania americană dezvăluind că și-a rotunjit în mod substanțial veniturile vânzând și acele cipuri în mod normal respinse pentru probleme de calitate, reetichetându-le ca și produse ”low-expectation” spre a fi livrate clienților business în mare nevoie de soluții pentru echiparea cât mai rapidă a centrelor de date.
Unii ar spune că mai toate procesoarele Intel ajunse în echiparea PC-urilor pentru consumatori au fost low-expectation, cu probleme de calitate manifestate după câteva luni de utilizare. Dar unde sunt greșeli, există și lecții de învățat. Cum ar fi: nu arunca procesoarele defecte la gunoi, schimbă eticheta și vinde-le de bune, selectând clienții după criteriul disponibilității de a accepta produse inferioare.
Revelația a ieșit la iveală printr-o postare în rețeaua X, apărută pe 24 aprilie și atribuită unui analist cu reputație, Ben Bajarin. Potrivit acestuia, clarificările au venit direct de la echipa de relații cu investitorii a Intel, informând despre clienții care achiziționează procesoare „ce ar fi putut fi uzate sau cu producție scăzută”, generând venituri tangibile pentru companie.
În cifre, câștigurile Intel pentru primul trimestru din 2026, raportate pe 23 aprilie, au fost semnificativ mai bune decât estimările inițiale. Veniturile au fost de 13,6 miliarde de dolari, față de așteptările de 12,36 miliarde de dolari, iar marjele brute Non-GAAP au atins 41% – cu 650 de puncte de bază peste propriile previziuni ale companiei de 34,5%. În plus, câștigurile pe acțiune ale companiei au depășit așteptările cu 3000%. Aceste diferențe enorme i-au lăsat pe analiști să se întrebe ce a mers bine și, aparent, o parte a răspunsului constă în cipurile aprope-defecte puse oricum în vânzare.
Concret, nu este vorba despre procesoare Intel care nu funcționează pur și simplu, ci despre unități care nu întrunesc baremul minim necesar pentru a fi încadrate sub umbrela unui model anume. Poate că au un extra-nucleu dezactivat, sau pur și simplu nu ating nivelul de performanță anticipat pentru seria respectiv (frecvențe mai mici, consum prea mare). Astfel de cipuri „marginale” erau până acum excluse și aruncate. Dar dacă piața o cere, atunci de ce să nu livrezi un produs funcțional, chiar dacă are performanțe/eficiență diminuate într-un fel sau altul.
Și uite așa, cei de la Intel au găsit o modalitate de a vinde întregi loturi de procesoare ne-standard, diferențiate exclusiv după criteriul performanță-preț, aranjament unde și clientul și vânzătorul au până la urmă de câștigat.
Tehnic vorbind, Intel a câștigat bani în plus vânzând „e-waste”, exploatând disponibilitatea clienților cu buzunare adânci de a plăti aproape oricât, pentru a nu fi loviți în mod direct de penuria de cipuri. Iar dacă respectivele centre de date erau contractate în avans și aveau finanțare asigurată, atunci eventualul deficit de performanță va fi o problemă pentru clientul final.
Cert este că Intel a obținut o creștere surprinzătoare a marjei de câștiguri nu din fabricarea de cipuri mai bune sau din reducerea costurilor, ci pur și simplu pentru că cererea este atât de vorace încât cipurile considerate inițial defecte, s-au dovedit vandabile într-un context potrivit.
