Percepute ca o soluție universală împotriva spionajului online, soluțiile VPN (Rețea Privată Virtuală) au pus bazele unei veritabile industrii axate pe intermedierea conexiunii la internet prin servere presupus anonimizate, eventual localizate pestă mări și țări. Mulți folosesc VPN-uri din motive mai degrabă stânjenitoare, pentru a accesa site-uri pentru adulți sau conținut de pe platformele de streaming care nu este disponibil în regiunea lor. Iar alții o fac din necesitate, pentru locuiesc în Rusia, China sau Coreea de Nord, iar VPN-ul este singura lor șansă de a fenta cenzura generalizată și consecințele foarte grave ce rezultă din accesarea site-urilor de conținut neagreat de regim.
Iar de aici au apărut tot felul de oportuniști, dornici să profite prin analizarea sistematică și vânzarea oricăror date potențial-valoroase schimbate prin conexiunile „anonime” la internet.
Pornind de la vânătoarea pornită de autoritățile din unele țări împotriva amatorilor de pornografie care nu întrunesc vârsta legală pentru accesarea respectivelor servicii, infractorii/companiile de publicitate specializate în operațiuni la scară largă de colectare/valorificare a datelor sensibile au cumpărat în secret unele dintre cele mai cunoscute servicii VPN. Și uite așa, populara extensie Chrome FreeVPN a devenit din garant anonimității online un facilitator al colectării țintite a datelor sensibile, tocmai de la utilizatorii cei mai dispuși să le dezvăluie, crezând că sunt pe deplin protejați de furnizorul VPN la care apelează mulți alții.
Ce-i de făcut când locuiești în țări precum Marea Britanie și vrei să intri pe un site restricționat pe criterii de vârstă, fără să-ți dezvălui identitatea încărcând o copie a cărții de identitate doar pentru a demonstra că ai vârsta legală? Îți pui VPN, desigur.
Este adevărat că unii furnizori VPN refuză colectarea de date sensibile , cum ar fi adresele IP sau detaliile site-urilor web. Însă mulți alții o fac cu nonșalanță și nu ai cum să-ți dai imediat seama că ai căzut în capcană. Chiar dacă unele companii își promovează serviciile sub denumirea de „VPN fără jurnal”, oferind funcții precum servere doar cu RAM sau un sistem zero-knowledge care șterge datele imediat după ce utilizatorul se deconectează de la server, adevărul este că „diavolul se află în detalii” termenii de utilizare ai serviciului conținând clauze suplimentare, pe care puțini au răbdare să le citească până la capăt.
În unele cazuri, citirea cu atenție a politicii de confidențialitate dezvăluie o realitate șocantă, extensii Chrome precum FreeVPN fiind nimic mai mult decât momeli acționând în beneficiul unor companii care există doar pentru valorificarea datelor colectate de la utilizatorii de internet. După principiul „dacă ceva este gratuit atunci tu ești produsul vândut”, serviciile de tip Free VPN promit anonimizarea conexiunii la internet, însă de fapt libertatea promisă se oprește la poarta de intrare, datele tale fiind direcționate tocmai către „entitățile curioase” pe care încerca să le eviți.
