Inteligența artificială generativă ar putea primi un ajutor nesperat din partea Google, care a trecut la cartografierea bucată cu bucată a creierului uman, într-o încercare de a înțelege și eventual duplica cea mai complexă structură întâlnită până acum în natură.
Deși creierul uman este studiat de zeci de ani, atât de puțin este știut cu adevărat despre acesta încât nimeni nu poate spune exact ce dă naștere conștiinței. Prin observație și abordări, să le spunem neconvenționale, oamenii de știință a aflat care sunt porțiunile din creier relevante pentru aspecte esențiale, cum ar fi memoria, auzul, vederea, rațiunea și regiunile din creier te fac să te simți.. viu. Dar nu există o „schemă” completă care să arate cum funcționează totul, după modelul aparatelor de radio sau TV-uri pe care le ai prin casă. De lipsa „documentatiei tehnice” se lovesc acum în mod special dezvoltatorii de soluții AI, precum Google și Open AI.
Chiar dacă răspund coerent și par foarte educați, ChatGPT și alți chatboți din „specia” sa rămân echivalentul unui uriaș set de cartonașe cu răspunsuri da/nu, fiecare întrebare trimisă de utilizatori reverberând printr-un vast set de parametri pre-antrenați până la găsirea de potriviri relevante. După care, totul se oprește. Nu există gândire în așteptare, meditație în care AI-ul contemplează inepția utilizatorilor săi. Altfel spus, nu există conștiință. Următoarea generație de soluții Generative AI promite să introducă o formă de intuiție, care să permită AI-ului să gândească (genereze) dincolo de parametrii interogării primite. Problema e că actuala abordare bazată pe imitarea reacțiilor observate la creierul uman pornește de la teorii și presupuneri nebazate pe fundamente dovedite, inițiativa luată de Google arătând că nimeni nu știe exact cum funcționează creierul ființelor vii.
Acestea fiind spuse, Google a „dat puțin din casă” arătând cum folosește tehnologia AI pentru a ajuta cercetătorii în neuroștiință de la Harvard, creând una dintre cele mai complexe hărți ale creierului uman din câte au existat vreodată. Aceste hărți ar putea să ajute cercetătorii din domeniul neuroștiinței și nu numai, permițând o înțelegere mai aprofundată a modului în care funcționează creierul și de ce apar anumite tulburări și boli.
Și pentru a înțelege câtuși de puțin cât de complexă este provocarea asumată de Google, setul de date cu dimensiunea de 1,4 PB (petabytes) redă structura detaliată a unei mostre din creierul uman având mărimea unui bob de orez (aproximativ 3 mm lungime). Harta astfel generată conține aproximativ 50.000 de celule neuronale și 150 de milioane de sinapse interconectate într-un spațiu tridimensional. De aici lucrurile doar se complică și mai rău, cercetătorii având de deslușit cum poate interacționa fiecare neuron interconectat prin milioanele de sinapse cartografiate, iar asta fără a pierde din vedere faptul că mostra analizată este doar o „firimitură” din întregul creier uman. Unele dintre structurile neuronale au dimensiuni de până la 15 micrometri, densitatea acestora rivalizând-o pe cea a microprocesoarelor convenționale, iar asta înainte de a lua în considerare dispunerea lor tridimensională.
Cât despre adaptarea experienței căpătate pentru dezvoltarea de soluții AI, oamenii de știință vor trebui să împace cumva natura tridimensională de o complexitate formidabilă și aparent haotică, cu limitările computerelor convenționale guvernate de software.
În ciuda complexității de-a dreptul intimidantă există potențialul ca, într-o zi, oamenii de știință să poată înțelege cu adevărat modul în care funcționează creierul uman și să obțină răspunsuri la întrebări stringente. Spre exemplu, cum se formează amintirile și ce cauzează boli neurologice precum Alzheimer.
