Intel Core i9-12900HK sparge bariera dintre laptop și desktop (review)

Finalul anului trecut a fost marcat de lansarea procesoarelor Alder Lake, un moment istoric care a semnalat trecerea platformelor mainstream la un nou standard de memorie RAM. Și cine altcineva să conducă această revoluție, dacă nu Intel? Și avansul a fost atât de mare încât la momentul apariției acestor procesoare, nici măcar nu găseai memorie DDR5. Mai mult decât atât, răspunsul celor de la AMD vine abia spre finalul acestui an, moment în care e o șansă bună să se lupte direct cu Raptor Lake.

Dar cum suntem abia în iunie, contrar ploii scârboase de afară, mai avem de mâncat pufuleți până când vom pune mâna pe următoarele procesoare desktop. Și ce facem până atunci? Că Alchemist nema, laptopuri cu noile plăci video Xe n-am primit… nu a mai rămas decât o lansare mare pe care nu am acoperit-o. Băi și parcă zici c-au simțit-o ăștia de la Intel, când m-am trezit cu un telefon de la ei. Ce voiau? Păi, voiau să-mi dea pe mână un laptop MSI GE76 Raider. Și chiar mă pregăteam să îi refuz și să zic că am tot testat laptopuri, când aud „Intel Core i9-12900HK și RTX 3080 Ti.”

Vă dați seama că în punctul ăsta am amuțit și am scos doar un: „Hai adă-l și pe ăsta.” Adică am prins ocazie nu doar să testez unul dintre noile procesoare Intel Alder Lake pentru laptop, ci se întâmplă să fie și cel mai puternic dintre toate. Și cum i9-le din generația a 11-a l-am ratat, nu exista loc pentru dat înapoi. Iar în momentul în care citiți asta, vă dați seama că e deja testat și știu rezultatele, așa că o să încerc să-mi ascund entuziasmul de-a lungul acestui video.

Intel 12th Gen este o lansare foarte importantă pentru Intel

O să începem ca oamenii, așa că discutăm prima dată despre specificații și motivele pentru care ar trebui să ne intereseze aceste procesoare. După ce-am văzut ce pot face pe desktop, am înțeles că Alder Lake este cea mai importantă lansare a celor de la Intel din ultimii, nu știu, zece ani? Asta în ciuda a ce spun toți deștepții care consideră că între ultimele două generații nu există diferențe. Adică, dacă cineva consideră că trecerea la DDR5, PCIe 5.0 și sistemul de nuclee big.little nu reprezintă schimbări destul de mari, înseamnă că nu are dreptul să comenteze despre hardware. Punct!

Prima și poate cea mai importantă schimbare introdusă odată cu lansarea generației de procesoare Intel Alder Lake este noua arhitectură. După șase ani în care compania a părut blocată pe vechea arhitectură de 14nm, odată cu generația a 12-a s-a schimbat macazul cu ceea ce cunoaștem drept Intel 7. Un proces de fabricație care culmea, nu este pe 7nm așa cum sugerează numele, ci pe 10nm. Cei care au urmărit îndeaproape evoluția hardware din ultimii ani s-ar putea să mai recunoască acest proces sub denumirea de 10nm Enhanced SuperFin.

Dar nu doar trecerea de la 14 la 10nm este importantă aici, ci mai de grabă modul în care sunt configurate procesoarele Intel 12th Gen. Este vorba despre sistemul de nuclee big.small, prin intermediul căruia producătorul a inclus două tipuri diferite de nuclee. Avem odată nucleele Gracemont (E-cores) care vin cu un singur fir de execuție și servesc pentru task-uri mai ușoare, precum browsing și office. Mai apoi, în completarea acestora vin nucleele Golden Cove (P-cores) care beneficiază de tehnologia Hyper-Threading și reprezintă partea puternică a acestui procesor. Adică astea-s nucleele care vor duce greul în jocuri, editare video și alte sarcini care trag la maxim de puterea de procesare a sistemului.

În cazul lui Core i9-12900K, adică ăla desktop, configurația nucleelor era 16 cu 24. Adică 8 E-cores cu câte un singur fir de execuție și 8 P-cores cu Hyper-Threading. Modelul pentru laptop este mai slăbuț din acest punct de vedere, dar chiar și așa oferă o configurație mai mult decât decentă: 14 nuclee și 20 de thread-uri, împărțite în 8 E-cores și 6 P-cores cu 12 thread-uri.

O să duc puțin la extrem comparația și o să explic într-un mod mai simplu de înțeles: Intel Core i9-12900HK se simte de parcă ar fi două procesoare diferite. Ai de-o parte un procesor octa-core care se ocupă de sarcinile ușoare și un procesor hexa-core cu Hyper-Threading pe care te joci și editezi video. Iar la nevoie, aceste nuclee se adună la un loc și încearcă să-ți ofere maximul de performanță. Și partea și mai bună este că sarcinile sunt împărțite în mod automat cu ajutorul tehnologiei Intel Thread Director. Acesta este un sistem AI care analizează fiecare aplicație care rulează și decide cum să împartă consumul. Adică nu te vei trezi că Word-ul uitat deschis în taskbar rulează pe un nucleu performant, în timp ce o aplicație 3D sau un joc se chinuie să pornească pe un nucleu eficient.

În combinație cu noua configurație de nuclee, Intel a făcut și trecerea la memorie DDR5. Această schimbare este importantă atât pentru gameri, cât și pentru creatorii de conținut. Impactul memoriei în jocuri pare isesizabil câteodată, dar în momentul în care înțelegi de fapt unde se văd diferențele, începi să îți dai seama și de importanța acestui upgrade. Pe lângă framerate-uri mai stabile, grație memoriei DDR5 jocurile vor încărca mai repede, ceea ce va face experiența în general mai fluidă și imersivă.

De partea cealaltă a baricadei lucrurile sunt ceva mai complicate. Viteza nu contează atât de mult pentru creatorii de conținut, ori mai de grabă pentru softurile pe care aceștia le folosesc. Aplicațiile care știu să folosească și viteza memoriei vor vedea o îmbunătățire semnificativă pe un sistem cu module DDR5, în timp ce softuri precum Photoshop vor lua la cunoștință și… cam atât. Cu toate astea, trecerea de la o generație la alta nu vine fără avantajele sale.

Și ca să încheiem partea asta cu noutățile, trebuie să ne legăm și de două chestii care au un impact mai însemnat pe laptop decât pe desktop. Este vorba despre conectivitate; atât aia cu fir, cât și aia fără. În momentul în care îți cumperi un laptop dotat cu procesor Intel 12th Gen ai garanția că acest laptop are cel puțin un Thunderbolt 4, iar de aici ți se deschide un micro-univers de posibilități sub forma zecilor de adaptoare pe care le poți folosi cu un astfel de port. Asta așa, ca să nu se mai plângă lumea că laptopurile sunt limitate la un mouse pe USB și un cablu HDMI.

Trecem la conectivitatea făr’ de fir și scoatem în evidență Wi-Fi 6E care a devenit ușor și sigur un standard de viitor. Și chiar dacă routerele care folosesc această tehnologie sunt puține și scumpe, asta este situația momentan, ceea ce înseamnă că laptopul tău va fi numai bun de dat pe net și peste vreo cinci ani de-acum înainte. Toate astea fac din Intel 12th Gen un pas important în evoluția procesoarelor desktop și mobile… și chiar dacă pe desktop, abia de la Raptor Lake încolo vom vedea adopția la scară largă a noului standard de memorie și începutul primei bătălii cu AMD pe teritoriul DDR5, pe laptop este cu totul altă poveste.

Specificațiile lui Intel Core i9-12900HK sunt impresionante

Acum că știm de ce este importantă această generație de procesoare, este timpul să aruncăm o privire la reprezentantul de seamă de pe zona de laptopuri: Intel Core i9-12900HK. Cu nucleele v-am povestit: ai odată opt E-cores ca să deschizi 15 tab-uri de Chrome cu zonait.ro pe ele, iar în completarea lor mai vin încă șase P-cores cu dublul numărului de thread-uri cu ajutorul cărora vei putea rula cele mai tari jocuri de pe piață… și p-alea de la EA și Riot Games.

Și unde nucleele-s de două feluri, la fel sunt și frecvențele. Și aici am observat și prima anomalie, întrucât se pare că termenul de „frecvență de bază” a cam dispărut din vocabularul Intel. Știm clar că nucleele E urcă până la 3.8GHz, în timp ce nucleele P ajung în Boost până la 5GHz, dar nicăieri pe site-ul Intel nu găsesc specificată frecvența de bază. Însă cred că este o alegere ok, întrucât mi se pare absolut inutil să specifici o frecvență de bază pentru un procesor care oricum o ajustează în timp real în funcție de sarcinile la care lucrează și consider că este mai mult o chestie de marketing. Adică, la fel de bine ai putea să spui despre Logan că prinde 100km/h cu boost până la 170 dacă prinzi o vale, dar asta nu înseamnă că mașina aia o să circule doar cu viteze cuprinse între 100 și 170. La fel și aici.

Core i9-12900HK vine cu 24MB de memorie Intel Smart Cache. Adică la fel ca 11900H, ori 11800H-ul despre care am tot vorbit la finele anului trecut. Aici pare că nu prea apar schimbări mari de la o generație la alta, iar impactul asupra performanței este destul de mic oricum. Dar un impact mai mare-l are memoria RAM, iar aici, 12900HK oferă suport pentru patru tipuri de memorie: LPDDR4x la 4.267MT/s (MegaTransferuri pe secundă), LPDDR5 la 5.200 MT/s, DDR4 la 3200MT/s și nu în ultimul rând, DDR5 la 4.800MT/s. Și un lucru pe care mulți s-ar putea să-l treacă cu vederea este că procesoarele Intel 12th Gen pentru laptop suportă două tipuri de grafică integrată: Iris Xe și Intel UHD. Și diferența o face tot memoria, întrucât grafica Iris Xe necesită o configurație dual-channel care să îi asigure bus-ul de 128 de biți de care are nevoie pentru a rula.

Asta înseamnă că producătorul laptopului decide ce grafică integrată va folosi, iar aceia care aleg o configurație hardware cu un singur slot de memorie RAM vor fi limitați la a folosi grafica Intel UHD în loc de Iris Xe. Dar cei care vor folosi chip-ul mai puternic vor beneficia de o frecvență de până la 1.45GHz a nucleului grafic, 96 de unități de execuție, conectivitate DisplayPort 1.4a și HDMI 2.1 și rezoluție maximă 8K la 60Hz. Aceasta din urmă poate fi atinsă doar cu un cablu DisplayPort, în timp ce conectivitatea HDMI te va limita la 4096 x 2304, tot la 60Hz. Partea bună este că vei putea conecta până la patru ecrane cu grafică integrată, deci nu ai de ce să-ți faci griji când îți cumperi un laptop ultraportabil fără o placă video dedicată.

Toate aceste specificații sună destul de interesant și te-ai aștepta să le vezi pe un procesor mai de desktop așa, dar Intel Core i9-12900HK poate fi configurat pentru un consum de 35W. Bine, asta îl va limita grav, așa că în configurație standard va avea un consum de până la 115W. Ultima parte este strict la alegerea integratorilor precum MSI, ASUS și așa mai departe, astfel trei laptopuri cu același procesor pot avea trei valori de consum total diferite. Estimez că o medie va fi undeva pe la 100W pentru laptopurile de gaming, dacă nu chiar mai jos.

MSI GE76 Raider (2022) este cel mai puternic laptop pe care l-am testat

Un astfel de procesor necesită însă o platformă destul de solidă pe care să ruleze, iar MSI i-a oferit fix asta. GE76 Raider este un laptop high-end care vine dotat cu Intel Core i9-12900HK, placă video NVIDIA GeForce RTX 3080 Ti, 32GB de memorie DDR5 4800MT/s și un SSD extrem de rapid de 1TB. Ecranul acestui laptop are o diagonală de 17,3″ și modelul primit la test vine cu un panou cu rezoluție 4K și rată de refresh de 120Hz.

Și chiar dacă nu voi intra în extrem de multe detalii legate de acest laptop, trebuie menționat că este vorba despre un model masiv. Numai el cântărește 2.9kg, asta fără să luăm în considerare și cărămida de 330W care îl însoțește. Și vă dați seama că la așa greutate, vorbim despre un sistem de răcire baban și ceva baterie sănătoasă.

De partea de răcire se ocupă sistemul Cooler Boost 5 care folosește două ventilatoare și șase heatpipe-uri. Acesta răcește atât placa video, cât și procesorul și oferă suport pentru combinații foarte capabile. Vorbim despre procesoare cu TDP de 45W+ și o placă RTX 3080 Ti care poate urca până la 175W, ceea ce îți va oferi performanță excelentă pentru un laptop. Când vine vorba despre baterie, MSI a înghesuit cât de mult a putut din punct de vedere legal. Astfel cu o capacitate de 99.9Whr, bateria lui GE76 Raider este fix la limita maximă admisă în deplasarea cu avionul.

În acest punct știu că muriți de nerăbdare să vedeți și ce poate Intel Core i9-12900HK în teste, așa că nu mai lungesc discuția și intrăm direct în pâine. Am folosit benchmark-urile uzuale: Cinebench R20, POV-Ray, V-Ray Benchmark și Blender 3.1.0, iar rezultatele sunt din domeniul SCI-FI. Începem cu Cinebench, unde am obținut 702 puncte în testul single-core și 6.151 în cel multi-core.

În POV-Ray, avem 685 de puncte în testul care folosește un singur nucleu, cu un rezultat de 5.636 de puncte în multi-core. Astea două softuri plasează performanța single-core a lui 12900HK destul de aproape de cea oferită de modelul pentru desktop, 12900K. Acesta din urmă a scos 749 în Cinebench R20 și 728 în POV-Ray. Trecem mai departe, iar în V-Ray Benchmark am obținut un scor de 11.018 puncte în testul pentru procesor. Blender 3.1.0 continuă pe cai mari, iar în cele trei teste am obținut rezultate destul de mari: 105 puncte în Monster, 64 în Junkshop și 48 în testul Classroom. Și mă jur că aș fi făcut și o comparație ceva, dar nu cred că am testat vreun procesor de laptop care să se apropie măcar de performanța oferită de 12900HK, procesor care joacă într-o ligă proprie până acum.

Dar când ai la îndemână o placă video precum RTX 3080 Ti, indiferent de cât de fascinant ar fi procesorul, nu poți să nu le testezi și împreună. Așa că am folosit Apex Legends, Counter-Strike: Global Offensive și Cyberpunk 2077 pe post de cobai. Și ca să fie treaba treabă, am adăugat pe lângă astea și 3DMark și SuperPosition.

În testele sintetice am obținut valori care au plasat MSI GE76 Raider în aceeași categorie de performanță cu destul de multe sisteme desktop. Și știu, că Doamne, nu mai comparați laptopurile cu adevăratele PC-uri, dar nu-mi pasă! Fotbalul se joacă pe goluri, iar performanța se măsoară în numere. Și combinația asta punctează bine. Iar dacă nu mă credeți, am să vă dovedesc cu rezultatele din jocuri.

Nu am folosit setări prestabilite de această dată și am zis că voi încerca să rulez jocurile astea trei ca și cum ar fi la mine pe PC. Așadar, în Apex Legends am tras la maxim de toate sliderele de grafică și am ajuns la Ultra, iar rezoluția aleasă a fost 1440p. M-am șters oleacă la ochi când am văzut counter-ul FPS și după vreo două meciuri, media a fost de 196 de cadre pe secundă. După care am intrat în CSGO, unde am setat totul la Very High și High, adică setările maxime. Rezoluția am lăsat-o însă la 1080p pentru că nici naiba nu joacă mai sus de atât și am obținut 411FPS.

Dar astea două sunt niște rezultate așa, de încălzire, pentru că am lansat Cyberpunk 2077 și… WOW! Aici chiar am obținut rezultate pe care sunt sigur că nu mulți dintre voi pot spune că le scot chiar și pe PC-urile lor „de gheiming” cu RTX 5090 și Intel Core i11. La preset-ul grafic Ultra și rezoluție FullHD am scos o medie de 92FPS. Dar am zis că e prea simplu, mult prea simplu. Avem totuși o RTX 3080 Ti sub capotă, nu? Așa că am activat Ray-Tracing-ul și l-am setat la Ultra. Am băgat și DLSS-ul pe Balanced, iar rezultatul a fost o medie de 83 de cadre pe secundă. Și înainte să ziceți că trișez și că ecranul poate mai mult, i-am oferit mai mult. Am urcat rezoluția la 2560 x 1440 cu totul la Ultra, adicătelea și RTX-ul și media a scăzut la 58 de cadre pe secundă cu o valoare 1% Low de 42. Adică nici nu a sacadat, nici nu a avut drop-uri urâte.

Dar toată performanța asta și rezultatele spectaculoase pentru un laptop vin cu un preț. În cazul lui MSI GE76 Raider acest cost este reprezentat de temperatură, partea care a avut cel mai mult de suferit. Și odată cu ea, a rănit puțin și procesorul. Chiar și în sarcini simple precum descărcat de jocuri și copiat de fișiere de pe un stick USB, am reușit să duc 12900HK-ul în 80 și ceva de grade. În timpul testelor valoarea maximă a atins 99 de grade, când procesorul era deja intrat în throttle.

Cu toatea astea a reușit să atingă frecvența de 5GHz cu care se laudă producătorul. Bine, a fost de fapt 4.989MHz, dar nici măcar noi nu suntem atât de critici încât să comentăm la 11MHz. Și asta a fost posibil la mai puțin de 90W consum, întrucât valoarea maximă nu a sărit de 87W. Iar aici iese în evidență faptul că răcirea de pe MSI GE76 Raider limitează procesorul care putea să tragă și mai mult curent, ceea ce l-ar fi ajutat să mențină mai bine valoarea maximă a frecvenței. Odată ce-am ieșit din sintetice și am început să fac niște teste mai umane, adică jocuri, am văzut o scădere măricică atât a temperaturii, cât și a consumului, iar frecvența s-a stabilizat.

Așadar, după ce m-am jucat un total de vreo oră în care am trecut prin toate cele trei titluri, am văzut o frecvență medie de 4.3GHz pe nucleele puternice, consum de 63.7W și temperaturi care nu au depășit 80 de grade Celsius în condițiile în care răcirea se ocupă și de RTX 3080 Ti care sugea 167W de la priză și stătea și ea pe la 76 de grade Celsius în load 100%. Iar în condițiile astea, chiar și cu limitările sistemului de răcire, am putut obține performanță neașteptat de mare în jocuri fără ca temperaturile să devină periculoase pentru componentele din carcasă.

Și că tot a venit vorba despre carcasă, am scos telefonul cu cameră FLIR de la naftalină și l-am îndreptat spre șasiul laptopului. În cel mai cald punct am înregistrat 39.5 grade Celsius, dar acesta este undeva deasupra tastaturii, deci nu-l vei atinge. Cel mai încins punct de pe tastatură l-am găsit prin zona tastelor 8, F8 și F9 unde am înregistrat 37 de grade, iar în zona de sub tastatură, pe lângă touchpad, șasiul nu a sărit de 29.8 grade. Adică se încinge, dar nu-l vei simți și dacă îl atingi, maxim te va incomoda.

Ăsta da procesor și așa mai da laptop de gaming!

A mai rămas ceva de adăugat? Nu prea cred! Și cu asta sunt de părere că Intel Core i9-12900HK este cel mai tare procesor de laptop de pe piață, iar MSI GE76 Raider este, fără doar și poate, cel mai puternic laptop pe care l-am testat până acum. Și sunt curios când va veni următorul pretendent la această poziție. Dar mai important decât asta, este modul în care Intel a reușit să găsească o ecuație câștigătoare; un calcul în care frecvența, consumul, temperaturile și toate variabilele astea atât de greu de echilibrat au reușit să funcționeze în armonie și să livreze performanță nemaivăzută pe un laptop.

Și știu că poate unii mă vor înjura pentru că o zic, dar în cazul lansării Alder Lake pentru laptop nu mai vorbim despre o bătălie cu AMD pentru poziția de lider de piață sau de lider în ale inovației, ci mai de grabă de o cursă foarte benefică pentru clienți, în care doi jucători foarte puternici dau ce au mai bun pentru a-și luat fața unul altuia. Dar pare că după mult timp, jocul este foarte echilibrat și asta conduce spre rezultate precum cele de astăzi. Iar pentru asta, nu putem decât să le mulțumim în egală măsură și celor de la Intel, dar și celor de la AMD, care au transformat laptopurile anului 2022 în niște mașinării atât de complexe și puternice încât nici măcar nu ne-am fi putut imagina măcar așa ceva în urmă cu vreo cinci ani.

În spiritul competiției, trebuie să vin și cu un verdict, iar Intel conduce momentan cursa. Cu o platformă impresionant de puternică și încărcată cu toate felurile de caracteristici extra, cred că propune cea mai echilibrată oferta disponibilă în acest moment. Vom vorbi și despre Intel Core i7-12700H, un procesor care va ajunge la mai mulți cumpărători decât va putea 12900HK s-o facă vreodată, dar până atunci vreau să aud și părerea voastră în comentarii: credeți că vor reuși producătorii de laptopuri să țină pasul cu Intel atunci când vine vorba despre răcirea procesoarelor high-end, sau ne vom lovi din ce în ce mai des de limite impuse de niște design-uri termice învechite? Și mai important decât atât, ați renunța vreodată la sistemul desktop pentru un laptop la fel de puternic precum acesta?