ASUS ProArt P16 – pretendent pentru titlul de „cel mai bun laptop de pe piață” (review)

In urmă cu câteva zile v-am prezentat unul dintre primele laptopuri cu procesor AMD mobile din noua generație, ASUS Zenbook S16. Vă spuneam atunci că, mai departe de denumirea absolut cretină a procesoarelor din generația nouă, eficiența acestora este extraordinară și binevenită în contextul unui Qualcomm care le suflă în ceafă celor doi grei din industrie, AMD și Intel.

Tot atunci vă spuneam că o curiozitate a mea mare este cum s-ar comporta același procesor de pe Zenbook S16 dacă nu ar avea limita de putere de 28W prezentă pe acel model. Well, ASUS mi-a satisfăcut această curiozitate și mi-a trimis la review flagship-ul utilizatorilor din domeniul creativ, adică un laptop ASUS ProArt P16 echipat cu același Ryzen AI 9 HX 370, de data asta însă cu un power limit de… 70W în modul Performance. Hai că acum chiar sunt curios.

Înainte însă de a trece la testarea hardware, n-am cum să nu vă zic de construcția lui ASUS ProArt P16, pentru că este un laptop fix așa cum îmi place mie: elegant, discret și cu un gabarit surprinzător de mic pentru ce are sub capotă.

Designul lui ASUS ProArt P16

Seria ProArt nu este una nouă; ne-am mai întâlnit cu ea în trecut, chiar aici la Zona. Totuși acest model nu vine doar cu un update consistent pe partea hardware, dar și designul său este un facelift la ceea ce am văzut în trecut.

În primul rând, cei de la ASUS au decis să renunțe la „coada” prezentă la modelele ProArt din trecut, mai exact, la acei centimetri în plus de prelungire din spatele laptopului. În caz că asta nu era suficient, iterația nouă de ProArt este considerabil mai ușoară, cu o greutate de 1,85 kg.

Această scădere în greutate mi se pare un factor important, mai ales dacă facem o comparație cu ultrabook-urile recente cu care am avut de-a face. Practic, diferența de greutate s-a înjumătățit și cred că va continua să scadă în viitor.

Un alt aspect care m-a surprins plăcut este faptul că acest model nu mai vine cu acel knob specific modelelor ProArt, care ocupa destul de mult spațiu; funcția ASUS Dial este acum inclusă direct în trackpad. Știu că aceasta poate îndeplini o mulțime de funcții, fiind compatibilă cu o sumedenie de aplicații și software, dar eu am folosit-o doar pentru ajustarea luminozității și a sunetului.

Recunosc, mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc cu ea, dar după ce am învățat cum funcționează, am fost instantaneu mulțumit. Este unul dintre acele lucruri „nice to have” de care nu îți dai seama că ai nevoie până nu îl folosești în mod repetat.

Și că tot am menționat trackpad-ul, acesta este destul de mare. Începe de la marginea laptopului și se termină chiar sub tastatură, distanța dintre ele fiind practic inexistentă. Pe lângă faptul că este foarte mare, se simte și foarte bine la utilizare, iar Dial-ul inclus în el mă face să-l numesc cel mai mișto trackpad cu care am avut de-a face în ultimul timp. Credeți-mă, am testat o mulțime de laptopuri în ultimele luni.

În continuare, tastatura, deși destul de compactă, nu mi-a dat nimic de reproșat. Cursa tastelor este ideală, iar sunetul lor este aproape insesizabil. Și cum cei de la ASUS știu prea bine că printre utilizatorii lor se află multe „păsări de noapte”, tastatura este echipată cu un backlight puternic, care își face treaba într-un mod respectabil.

Ah, da, aproape am uitat: această tastatură are și un buton special pentru Copilot, ceea ce mi se pare complet inutil. Nu cred că vor exista oameni care să aibă nevoie de un buton dedicat pentru accesarea lui Copilot, ca să nu mai spun că ar fi fost mai util dacă ar fi fost un buton macro multifuncțional, care s-ar fi potrivit mult mai bine cu ceea ce își propune acest laptop.

Și dacă vă întrebați de ce tastatura este atât de mică, ei bine, acest lucru a fost ales pentru a face loc sistemului de sunet uriaș, prezent de o parte și de alta a numitei tastaturi. Este vorba despre 6 difuzoare certificate de Harman Kardon, iar, la fel ca în trecut, aceste difuzoare au suport Dolby Atmos.

Este clar că am vrut să le ascult și să le testez încă de când le-am văzut pentru prima dată și vă pot spune cu mâna pe inimă că nu dezamăgesc. Am ascultat muzică, am vizionat un episod dintr-un serial și, în final, mă declar foarte mulțumit. Nu cred că se poate mai bine de atât în cazul unui laptop de dimensiunea asta

Tot pe partea de multimedia, ecranul este un OLED 4K cu un aspect ratio de 16:10, și o diagonală de 16 inch. Nu doar că imaginea este superbă, așa cum te-ai aștepta de la un OLED de acest gen, dar ecranul dispune și de funcția touchscreen, care poate fi utilă atât pentru muncă, cât și în timpul liber, atunci când pur și simplu nu ai chef să folosești tastatura.

Problema mea mare (și unica mea problemă cu acest display) este refresh rate-ul, care este un mediocru 60Hz. Da, se presupune că un creator de conținut, designer etc nu are nevoie de rate de refresh astronomice, dar serios, 60Hz? Ultimul model de ProArt pe care l-am testat avea 120 Hz, nu puteați măcar să rămâneți la valoarea asta?

Ca să revenim la subiect, în ajutorul panoului touchscreen, ASUS ne-a pus în cutia laptopului un stylus de tip ASUS Pen 2.0. Pentru cei care vor să folosească ProArt pentru desen sau scris de mână, acesta este perfect. Personal, nu prea am cum să mă folosesc de acest dispozitiv, în principal pentru că am două mâini stângi care se încurcă chiar și atunci când trebuie să desenez X și 0, dar sunt sigur că mulți utilizatori îl vor considera o adiție foarte bună și utilă.

Fix deasupra ecranului găsim camera cu rezoluție 1080p și suport Windows Hello. Camera este mediocră și m-aș fi așteptat la ceva mai bun pentru un laptop premium, sau măcar la un întrerupător fizic amplasat fie deasupra acesteia, fie pe șasiul laptopului, care să-mi permită să o opresc și să o pornesc după bunul plac.

Per total, sunt un fan al upgrade-urilor aduse atât pe partea de design, cât și pe cea de multimedia. Dar, nu am cum să trec cu vederea rata de refresh (ați prins gluma? Trec cu vederea?). 60 Hz este foarte puțin pentru un panou de laptop premium, și consider că cei de la ASUS puteau să ne ofere ceva mai bun fără prea mult efort, la ce gamă enormă le OLED-uri au la dispoziție.

Vă las mai jos un tabel unde puteți să găsiți informații precum dimensiunile laptopului, greutatea acestuia și alte tehnicalități de genul ăsta.

Specificații Tehnice, Conectivitate & Software

Cum ziceam la început, ASUS ProArt P16 conține noul procesor AMD Ryzen AI 9 HX 370, adică exact același ca în cazul Zenbook-ului de acum câteva săptămâni. Pentru acest laptop nu se mai impun aceleași limitări ca în cazul Zenbook-ului, deoarece ProArt-ul nu este un ultrabook thin & light. O să vedem imediat de ce sunt capabile cu adevărat cele 12 nuclee și 24 de fire de execuție, dar până atunci să vă zic a doua cireașă de pe acest tort: ASUS ProArt P16 are și placă video dedicată, și pe deasupra este una destul de puternică. Este vorba de un RTX 4070, versiunea de laptop, care vine cu capabilități de Ray-Tracing și suficienți cai putere pentru design, proiectare și editare.

Nici cu memoria nu mi-e rușine, pentru că rar am întâlnit laptopuri ce dispun de 64 GB de memorie DDR5 la o frecvență de 7.500 MHz. Aici chiar nu contează faptul că nu poți înlocui plăcuțele de memorie, deoarece nu cred că vei avea nevoie nici acum, nici în anii ce vor urma, de mai mult de atât.

Stocarea datelor se face printr-un SSD PCIe 4 de 2 TB, dar aici, spre deosebire de memoria RAM, există oportunitatea unui upgrade, deci poți să-ți dublezi spațiul de stocare fără griji, în cazul în care ai nevoie de mai mult de 2 TB.

Bateria laptopului este de 90 Wh și vine cu un brick destul de mare, cu un output de 200 W. Nu este o baterie extraordinară și nici brick-ul nu este ceva revoluționar, dar asta nu înseamnă că nu-și face treaba bine. Este clar că nu o să se compare cu autonomia unui laptop cu procesor ARM, fiind și un laptop cu un consum de energie considerabil.

Deoarece am vorbit deja despre procesor, placă video, RAM și stocare, ar fi păcat să nu abordăm și subiectul conectivității, doar așa, ca să vedem cu ce au echipat cei de la ASUS noul lor ProArt. Porturile USB-C, două la număr,  par similare la prima vedere, nu sunt chiar așa de identice la o inspecție mai atentă. Primul dintre acestea, adică cel de pe partea stângă, dispune de standardul USB4, în timp ce celălalt este ceva mai limitat, cu USB 3.2.

Pe lângă cele două porturi USB-C, mai avem încă două USB-A, tot la standardul 3.2, un port HDMI 2.1, ce rezolvă măcar parțial problema ratei de refresh, un jack combo căști/microfon, un slot pentru card SD și, desigur, portul special pentru încărcarea laptopului.

Conectivitatea wireless se face prin Wi-Fi 7, cea mai bună opțiune de pe piață la momentul actual, și Bluetooth 5.4. Dacă mă întrebi pe mine, pe partea de conexiuni fără fir, nu se poate mai bine de atât, dar situația nu stă la fel în privința conecticii fizice de pe suprafața laptopului, unde nu m-ar fi deranjat câteva porturi USB4 în plus.

Pe partea de software, laptopul vine încărcat din fabrică cu o grămadă de aplicații specifice celor de la ASUS, dar și modelului ProArt în concret. Pe lângă clasicull MyAsus, avem și ProArt Creator Hub, unde se pot vedea lucruri precum temperaturi, frecvențe și altele, software-ul pentru Dial și încă câteva care deservesc diferite funcții.

Este clar că ASUS și-a dorit ca acest laptop să fie bun pentru muncă încă de la început și nu mă îndoiesc de utilitatea soft-urilor preinstalate. Totuși, un lucru care mi-a cauzat o ușoară pierdere de interes atunci când am văzut despre ce este vorba a fost accentul pus pe AI.

Un exemplu foarte bun al acestui lucru este StoryCube, un software specific ProArt care deservește rolul de management al imaginilor. Vă las pe voi să ghiciți cum face acest lucru… Da, exact, prin AI! De parcă în trecut nu s-a putut face asta în mod eficient fără ajutorul unui NPU.

La fel stă treaba și cu MuseTree, care se vrea a fi un software perfect pentru creativitate digitală și care îți permite să te folosești de AI pentru generarea de idei noi. Hai să fim serioși, cam de câtă ingeniozitate poate să dispună AI-ul încât chiar să fie de ajutor implementarea lui aici?

În fine, deviem de la subiect și consider că am abordat pe larg subiectul AI-ului. Concluzia aici este că mă îndoiesc de capabilitățile acestor software-uri alimentate de AI și cred că ne putem descurca la fel de bine, mai ales din punct de vedere creativ, și fără să dăm de inteligența artificială la fiecare pas.

Teste Sintetice

Bun, acum momentul pe care eu cel puțin l-am așteptat cu sufletul la gură: testele laptopului. Am făcut comparația între rezultatele obținute de către ProArt P16 și cele ale lui Zenbook S16, dar și cu cele ale lui Vivobook S15, care dispune de un procesor Snapdragon X Elite.

Așadar, un procesor ce se descurca foarte bine chiar și atunci când îi erau impuse limitări severe ale puterii, devine și mai bun când aceste limitări dispar. Cu cât mai bun? În medie am observat o creștere cu aproximativ 22% în testele multicore, în contextul în care testele single-core au rămas la același nivel ca scoruri. Poate părea puțin un 22% în contextul în care bugetul de putere s-a triplat aproape, și chiar așa și este, dar în valoare absolută vorbim de un nivel de performanță superior unui Ryzen 7700X de desktop!

Și acesta este doar vârful aisberg-ului în materie de teste sintetice. Zic asta pentru că avem un GPU dedicat. Ca să putem face o comparație corectă, am testat laptopul și pe placa video integrata, în special pentru a observa efectul puterii mai mari asupra performanțelor.

Diferența este una clară chiar și pentru grafică, pentru că atunci când procesorul poate să folosească mai multă putere, și GPU-ul integrat poate să funcționeze mai bine. Am observat în medie o creștere de 20% la nivel de performanțe grafice, progres amplificat atunci când load-ul era unul mixt cu procesorul. La fel ca și în trecut, n-am reușit să rulez testele Port Royal și Superposition pe procesorul cu ARM, dar sper că această problemă se va remedia in the near future.

Așa, am văzut cum se descurcă procesorul și GPU-ul integrat în acesta, dar cam cât de mare este diferența atunci când folosim placa video RTX 4070 în locul lui Radeon 890M? Păi, cam atât de mare:

După cum se poate vedea, placa video a rupt pe genunchi numerele obținute de celelalte două laptopuri și vedem o performanță în medie cu 160% mai mare față de scorurile cu placa integrată.

Dar am păstrat ce-i mai bun pentru final, zic asta mulțumită lui UL Procyon, care acum a decis să meargă pe ambele laptopuri cu procesor AMD, dar nu și pe cel cu Snapdragon X Elite. Acest software a fost creat în mod special pentru testarea NPU-urilor de care dispun noile procesoare, mai pe șleau, UL Procyon ne permite să vedem cum se descurcă procesorul atunci când are de-a face cu task-uri legate de AI.

Testul ales de mine azi este AI Computer Vision atât pentru procesor cât și pentru placa video, deoarece mi se pare cel mai potrivit din gama actuală UL Procyon pentru ceea ce vreau eu să aflu azi, adică, să văd cum se mișcă NPU-ul ce poate să ducă până la 50 TOPS. Rezultatele obținute au fost următoarele:

Încă o dată vedem diferența de performanță între cele două laptopuri, chiar dacă dispun de același procesor. Nu am reușit să găsesc rezultatele obținute de alte sisteme în același test, în principal pentru că este unul destul de recent, dar vă asigur că acesta este doar începutul când vine vorba de benchmark-uri pentru NPU.

Nu pot să nu menționez și temperaturile, la care am fost atent pe parcursul tuturor testelor. În cazul procesorului, acestea au depășit valoarea de 90°C doar în full load și, ocazional, atunci când rulam testele OCCT și Cinebench în buclă. Chiar și pusă sub presiune, placa video s-a menținut sub 80°C tot timpul. Ce-i drept, sistemul de răcire format din trei ventilatoare și-a făcut treaba în mod onorabil, iar zgomotul nu a fost deranjant. Ca tonalitate, zgomotul este cel specific unui curent de aer, nu există alte tonuri subțiri sau vâjâit. Aș putea spune că, pentru ceea ce conține, ASUS ProArt P16 este un laptop destul de silențios.

Gaming cu ASUS ProArt P16

ProArt P16 Are un procesor puternic, are o placă video performantă, așa că nu puteam să nu testez câteva jocuri pe acest laptop. N-am ales titluri foarte solicitante, deoarece acesta nu este un laptop special conceput pentru gaming.

Primul joc pe care l-am ales a fost CS 2, setat la rezoluția 1080p și cu grafica pe low. Nu am forțat rezoluția sau valorile setărilor grafice, deoarece am vrut să văd care este maximul de cadre pe secundă pe care îl poate obține acest sistem.

Atunci când am folosit placa video RTX 4070, am obținut o constantă de 240-280 fps, cifre respectabile, de care nu se pot plânge nici cei mai pretențioși jucători de e-sports. Performanțele au scăzut considerabil atunci când am folosit grafica integrată, dar chiar și așa, experiența de joc a fost bună, menținându-se la 130-180 fps. Încă o dată vedem diferența între acest laptop și Zenbook, cu care am obținut o constantă considerabil mai mică, de 90-120 fps în același joc, cu aceleași setări și rezoluție. Păcat că această abundență de cadre era vărsată pe un panou de 60Hz.

Următorul joc a fost Ghost of Tsushima, un alt titlu pe care l-am testat și pe Zenbook și în care am obținut în trecut o medie de sub 40 fps, chiar și la rezoluție 1080p și setări grafice very low.

Acum, cu RTX 4070 și aceleași setări ca și pe Zenbook, am obținut 125 fps în medie, chiar și în momentele de luptă. Atunci când am rulat jocul cu Radeon 890M, cadrele pe secundă au fost aproape duble față de cele obținute pe Zenbook S 16 (55-60 fps).

Ultimul titlu de pe listă a fost Forza Horizon 5, un joc pe care îl îndrăgesc mult, dar pe care l-am cam trecut cu vederea în ultimul timp, cel puțin atunci când am testat PC-uri sau laptopuri. Din nou, intenția mea a fost să maximizez valorile fps-urilor și nu să am o experiență vizuală mai frumoasă, așa că am folosit rezoluția 1080p și grafica low.

Jocul s-a mișcat genial, cu o medie de aproximativ 190 de cadre pe secundă atunci când foloseam placa video dedicată și 93 fps atunci când foloseam grafica integrată. Nu e deloc rău, și aș fi putut să ridic setările grafice mult mai sus și să măresc rezoluția în toate jocurile și tot m-aș fi bucurat de o experiență de joc bună, asta când foloseam RTX 4070.

ProArt P16 s-a descurcat bine în jocuri și sunt sigur că poate rula aproape orice titlu dorești, cât timp nu visezi la Ray-Tracing absurd sau gaming la rezoluție nativă. Dacă vrei să-ți cumperi un laptop strict pentru gaming, există opțiuni mult mai bune, dar dacă vrei un workhorse pe care să mai joci ocazional un meci de CS sau, de ce nu, să te bucuri de vreun RPG care-ți face cu ochiul, ProArt P16 este numai bun – doar să folosești un monitor extern dacă ții la FPS-uri.

Concluzie și Preț

Cam asta ar fi tot ce am avut de spus despre ASUS ProArt P16 H7606W, căci acesta este numele complet al modelului. Da, consider că e un laptop foarte bun și mi-a făcut plăcere să-l folosesc. Ba chiar mai mult, am apreciat accesoriile cu care a venit în cutie, precum ghiozdanul ProArt (de care m-am tot folosit în ultimele zile), stiloul ASUS Pen 2.0 și adaptorul pentru cablu LAN. Totuși, eu nu fac parte din publicul țintă al acestui laptop.

Nu sunt un arhitect care vrea să-l folosească pentru a crea schițele unei clădiri și nici măcar un editor video care să poată profita de el în totalitate, așa cum sunt Nico și Matei, băieții care stau în spatele camerei pe parcursul videoclipurilor de pe Zona și Playground.

Ce vreau să spun este că acest laptop nu mi se adresează, iar din acest motiv nu mă consider în măsură să spun dacă merită să dai echivalentul a peste 3600 € pe el. Această decizie vă aparține vouă și chiar nu mă pot pronunța. Totuși, sper că v-am oferit o opinie bine informată în ceea ce privește plusurile și minusurile noului ProArt și că acest material vă va fi de folos atunci când sunteți în căutarea unui nou laptop.