Ca într-un scenariu de film post-apocaliptic, cercetătorii americani au folosit cu succes inteligența artificială pentru a proiecta de la zero codul genetic al unor viruși nemaiîntâlniți în natură. Apoi au folosit aceste instrucțiuni pentru a fabrica în laborator virușii respectivi.
Complet viabile și capabile să se reproducă într-un mediu de infectare recreat în laborator, nu mai puțin de 16 tulpini virale concepute de AI au fost demonstrate atacând culturile de bacterii pentru care au fost proiectate să le infecteze. Și deși virușii creați în scop demonstrativ sunt complet inofensivi pentru oameni, ușurința cu care inteligența artificială poate fi folosită pentru a proiecta astfel de „instrumente”, despre care echipa de cercetători susține că vor putea fi folosite pentru a trata boli considerate incurabile pentru medicină actuală, ridică preocupări urgente de siguranță și securitate.
În cazul de față, virusurile create de AI sunt dintr-o categorie anume de bacteriofagi, care infectează doar bacteriile și sunt folosite de obicei pentru a trata pacienții cu infecții persistente. În testele de laborator, un cocktail de virusuri proiectate de inteligența artificială a ucis bacteriile E coli rezistente la bacteriofagii naturali, redând speranța pentru obținerea unui tratament eficient în cazurile de infectare cu bacterii multirezistente la antibiotice.
Dr. Brian Hie, inginer chimist la Universitatea Stanford din California, a folosit modele de limbaj genomic, echivalentul genetic al modelelor de limbaj mari din spatele chatbot-urilor cu inteligență artificială, pentru a proiecta genomuri funcționale pentru bacteriofagi. Virusurile au fost apoi sintetizate în laborator și confruntate cu bacterii E coli plasate în mediul de cultură. Potrivit declarațiilor oferite pentru revista Science, capacitatea de a „proiecta rapid” genomuri și de a le personaliza pentru a depăși protecțiile naturale evoluate de bacteriile țintă poate „transforma terapia fagică” și „extinde seturile de instrumente biotehnologice”.
Tehnologia funcționează similar cu modelele lingvistice mari, precum ChatGPT, care prezic secvențe de text. În acest caz, modelele de inteligență artificială, cunoscute sub numele de Evo1 și Evo2, prezic limbajul vieții mai degrabă decât cuvintele. Cercetătorii de la Stanford au selectat cele mai promițătoare 302 modele de inteligență artificială și le-au sintetizat în laborator. Dintre acestea, 16 s-au dovedit eficiente în uciderea bacteriei E. coli.
Însă dincolo de beneficiile potențiale, oamenii de știință care au studiat lucrarea publicată de cercetători ridică îngrijorări justificate privind ”biosiguranța, bioizolația și biosecuritatea”, îndemnând companiile implicate deja în proiectarea de genomuri întregi să ”consulte atât profesioniști în domeniul siguranței, cât și al securității pe parcursul proiectului”.
Într-un articol separat, profesorul Tom Inglesby și dr. Moritz Hanke de la Centrul pentru Securitate Sanitară al Universității Johns Hopkins din Baltimore au întărit avertismentul: „Deși acest lucru este promițător pentru aplicațiile din științele vieții, ridică și întrebări urgente privind biosiguranța și biosecuritatea. Capacitatea de a compune genomuri virale folosind inteligența artificială generativă există acum; guvernanța necesară pentru a o conduce în siguranță nu există.”
Mult mai sceptic față de reușita laboratorului din California, Tom Ellis, profesor de inginerie genomică sintetică la Imperial College London, este de părere că virușii bacteriofagi sunt ” literalmente cel mai mic și mai ușor de realizat genom”. Chiar dacă inteligență artificială antrenată pe codul genetic al unor bacterii periculoase ar putea fi utilizată pentru a proiecta viruși mai dăunători, producerea unor genomuri viabile pentru viruși complecși, de tipul celora care pot da naștere unor pandemii, este considerabil mai dificilă. Cu toate acestea, controlul accesului la datele genetice și impunerea de restricții privind crearea de genomuri care par periculoase ar ajuta. „Guvernele lucrează deja din greu pentru a face acest lucru”, a adăugat el. „Dar, sincer, amenințarea reprezentată de proiectarea și scrierea completă prin inteligență artificială a unui genom al unui virus sau al unei bacterii este foarte exagerată atunci când ne gândim că simpla luare a agenților patogeni existenți și efectuarea de modificări de tip „câștig de funcție” asupra genomurilor lor este mult mai ușoară și mai probabil să fie o amenințare patogenă reală.”
Autor
