Ceea ce veti citi in continuare nu este rezultatul vreunui studiu aprofundat, bazat pe statistica solida sau pe lucrari academice despre fenomenul social media, ci pe simpla mea observatie si experienta ca jurnalist de tech, si tocmai de aceea articolul urmator nici nu are pretentia de a fi definitiv si poate nici macar adevarat in toate aspectele sale. Am vazut cum Facebook si Instagram au schimbat dramatic comportamentul si atitudinea unora din jurul meu (nu a tuturor, recunosc), si, desi fenomenul este relativ recent, el este imbratisat in masa, iar despre impactul sau profund se stiu inca destul de putine.
Narcisism si exhibitionism
Doua concepte extrem de vechi, „feature-uri” care i-au caracterizat pe oameni indiferent de civilizatii sau culturi si care se regasesc intacte si in era retelelor sociale, ba chiar amplificate de comunicarea instantanee. Fiecare generatie considera ca istoria incepe cu ea, iar generatia Facebook nu face exceptie: aud extrem de des afirmatia ca „lumea asa cum o stiam a luat sfarsit!”, ca „istoria nu se mai repeta!” (ca deh, acu’ avem Facebook si Instagram), ca „suntem in pragul unei noi ere” si alte fraze sforaitoare de acest fel. Are we? Cel mai probabil… nu! Rand pe rand, generatie dupa generatie a enuntat aceleasi sentinte radicale. Aceleasi „metehne” ne insotesc nealterate si in clipa asta, as we speek, insinuate in fenomenul social media si potentate de acesta.
Era o poanta care spunea ca Zuckerberg a multumit cu ocazia aniversarii a 10 ani de Facebook primului milion de pisici care i-au pus reteaua pe picioare, si stiti cum e, marile adevaruri se spun in gluma. Vad zilnic milioane de oameni „expunandu-si” compulsiv poseta pe Instagram, pantofiorii rosii de firma sau cadoul facut de „iubi” cu ocazia aniversarii de 4 luni (3 saptamani si 2 zile :), painea facuta in casa, mancarea ce urmeaza a fi gogaltzaita, plaja cu palmieri din Tenerife, telefonul smecher, tot felul de „glumitze” pescuite de prin te miri ce „fund de net”, copilul care ragaie, casa (eventual cu piscina), selfie-urile ajunse la limita suportabilului facute peste tot, la nunta, inmormantare, intrerupere de motz, site-uri istorice, muzee, pana si la locul unor atentate! WTF?!!! Luam toate acestea ca pe un „dat” ce nu mai trebuie trecut prin filtre critice, „bun” in sine, exhibare a tuturor vanitatilor noastre.
Si toate aceste „postari” ale unor egouri obeze au de fapt in subtext particulele „AL MEU/A MEA”: cainele MEU, casa MEA, mancarea MEA, poseta MEA, vacanta MEA, viata MEA, parerea MEA (mai ales!). Acest „al meu” extrapolat acum la scara mare este narcisism in stare pura, acceptat si impartasit, exhibat si legitimat. Daca veti corobora toate acestea cu alte „trenduri” (e drept, de mai mica amploare), cum ar fi cel al obsesiei pentru „wellfare”, bunastare si sanatate personala, trend reflectat in explozia dispozitivelor fitness, a aplicatiilor care iti monitorizeaza „somnul de frumusete”, a gadgeturilor care iti numara pasii sau bataile inimii, veti avea un tablou edificator. Nu este nimic rau in a-ti avea grija de sanatate, dar „boomul” acesta este reflectarea unei preocupari obsesive (sigur, este si industry driven, dar n-ar exista oferta daca n-ar fi cerere), cea a propriei bunastari fizice si materiale, exhibitionism pur, mai ales atunci cand iti „publici” cu regulariate pe retelele sociale cifrele exacte care arata cate kile ai mai dat jos, cate calorii ai mai ars, cati pasi ai mai facut, si de cate ori bate pe minut inimioara ta! WTF?!
Nu voi intra in acest articol in lumea resorturilor profunde care motiveaza aceste comportamente. Ma voi limita la „ce se vede”. Sigur ca exista explicatii plauzibile: nevoia de confirmare din partea celorlalti, de acceptare, nesiguranta personala care ii indeamna pe multi sa „cerseasca” aprobarea majoritatii, instinctul de a adera la caldura grupului, nevoia de a simti ca celorlalti le pasa. Nu, nu le pasa, ci doar iti „zvarl” cate un like pe repede inainte, doar pentru ca asta este regula jocului.
Contraculturile in social media
Contracultura este un termen care se refera la subculturile asa zis opuse mainstreamului cultural, imbratisat de majoritatea sociala: miscarea hippie, drepturile minoritatilor sexuale (gay rights), feminism etc. Contraculturile si-au gasit in social media un nemaipomenit vehicul de promovare, ajungand acum mai repede ca niciodata in „mainstream”, devenind peste noapte fenomene globale, impartasite la scara mare. Aceasta trecere nu este prin nimic noua: tripticul dialectic care o explica a fost descoperit demult si functioneaza fara abatere. Doar ca acum totul se intampla mult mai repede (derizoriul este un alt efect secundar al acestei frugalitati a informatiei). Daca miscarii hippie i-a trebuit o generatie pentru a-si disemina valorile in societate, lui Dre i-au fost suficienti doar cativa ani pentru a migra de la statutul de „indezirabil”, de gangsta aflat la marginea societatii, la cel de miliardar, actionar in cea mai de succes companie a planetei, stalp de nadejde al show-biz-ului si al societatii. Daca intr-o abordare imbecil-optimista asta ar putea parea progres, mie imi pare nimic altceva decat ipocrizie. Mai ales cand totul se intampla… atat de repede. Parca vezi si mai bine cat de… repede se „suceste” lumea. Aceiasi oameni, ieri persona non grata, astazi norme sociale, aceiasi oameni, ieri vatafi pe „plantatie”, astazi arbitrii ai tolerantei. „O sotzietate fara printzipuri, va sa zica nu le are” zice Caragiale.
Am facut aceasta paranteza in deschiderea acestui paragraf pentru a surprinde de fapt o chestie simpla: nu tot ceea ce vine din contracultura este benefic si dezirabil. Social media tinde sa-i transforme pe unii in maimute, care adopta pe nemestecate tot ceea ce vine din „marginalul devenit mainstream”: obiceiuri vestimentare, comportamente, atitudini, asumate fara pic de discernamant, lucruri dezradacinate complet de contextul in care ele au aparut. Mi-e sila cand vad oameni vorbind un „slang” pe care nu-l inteleg, nu li se potriveste, si cu care nu au nici in clin nici in maneca, barbati care se imbraca si se comporta „gay” fara a avea vreo tangenta cu aceasta orientare, femei care trag de fiare ca apucatele imprumutand „programe de viata” din Dumnezeu stie ce suburbie a LA-ului, corporatisti care se poarta in umila filiala din Romania a multinationalei de parca ar lucra cel putin pe Wall Street.
Dreptul de a NU participa
Ar mai fi multe de spus (de fapt, cel probabil acest articol nici macar nu a reusit sa zgarie suprafata problemei), dar in incheiere as vrea sa mai ating un aspect: toate acestea nu ar constitui nici cel mai mic motiv de deranj, daca oamenii astia nu ti-ar cere (uneori implicit, alteori explicit), SA FII CA EI! Pentru ca, odata cu social media, aceste comportamente au devenit intruzive! „Vrei sa faci „business” cu noi, vrei sa lucram cu tine, vrei sa socializam? Atunci conformeaza-te!” Fii proactiv! Gandeste pozitiv! (adica nu gandi!) Implica-te! (adica inroleaza-te!).
Departe de mine gandul de a blama „reteaua sociala” in sine! N-am sa „listez” aici nenumaratele beneficii (reale si incontestabile) ale social media. Spun doar ca o sanatoasa gandire critica s-a dovedit a fi intotdeauna un companion de nadejde in perioadele tulburi din punct de vedere valoric. Unora, imensele posibilitati ale acestei noi specii de comunicare, le-au luat mintile. Ei sunt o minoritate extrem de vocala si agresiva, in fata careia imi revendic „dreptul de a NU participa!”.
Interesant articol…tot ce e spus aici e adevarat, dar trist. Acest trend national e ca un val care ne ia pe toti, fie ca vrem, fie ca nu.
Foarte bun articolul punctual si la obiect .
Eu cred ca articolul ar putea fi continuat.Si parerea mea este ca ar trebui sa scrieti articole de acest gen mai des.Va salut.