Uniunea Europeană a decis să excludă Big Tech, din accesul la noul sistem de partajare a datelor financiare, reglementat prin FiDA (Financial Data Access Regulation). Potrivit Financial Times, este unul dintre puținele dosare în care lobby-ul companiilor tech americane pierde teren la Bruxelles, în ciuda presiunilor diplomatice și a amenințărilor cu tarife comerciale din partea președintelui Donald Trump.
Ce prevede FiDA și de ce spune nu Uniunea Europeană
Regulamentul privind accesul la datele financiare (FiDA) urmărește să ofere acces terților (de la fintech-uri la startup-uri specializate) la datele băncilor și ale asiguratorilor. Scopul este stimularea inovației în servicii financiare digitale: consiliere automată, produse de economisire personalizate sau soluții de creditare rapidă.
Conform unui document intrat în posesia Financial Times, Germania a insistat ca Big Tech să fie exclusă pentru a proteja ceea ce Berlinul numește „suveranitatea digitală” a consumatorilor europeni. Ideea este că băncile europene ar risca să devină simple interfețe, în timp ce Big Tech ar extrage valoarea din analiza comportamentului de consum și economisire al clienților.
Susținerea Germaniei a fost decisivă; Parlamentul European și Comisia au sprijinit temerile industriei bancare, iar alte capitale au urmat aceeași linie. Pentru bănci, excluderea Big Tech înseamnă un respiro într-o luptă de piață în care riscul era să piardă contactul direct cu propriii clienții.
Argumentele Big Tech, tensiunile transatlantice și ce urmează
Lobbyiștii Big Tech au avertizat că decizia UE ar putea limita opțiunile consumatorilor și ar întări pozițiile „jucătorilor tradiționali”. Daniel Friedlaender, reprezentant al Computer & Communications Industry Association, a declarat pentru FT că scopul inițial al FiDA era să ofere oamenilor control asupra propriilor date și acces la servicii mai inovatoare, nu să închidă ușa pentru companiile americane.
Criticii deciziei spun că băncile sunt deja „gatekeeperii” reali și că restricționarea Big Tech ar putea afecta nu doar inovația, ci și relațiile comerciale dintre SUA și Europa. Asta mai ales după ce Trump a amenințat deschis cu tarife „pedeapsă” pentru orice lege percepută ca discriminatorie.
Negocierile pe FiDA sunt în etapa finală și un acord ar putea fi parafat în această toamnă. Dacă excluderea Big Tech va fi menținută, Europa va oferi un avantaj clar propriului sector financiar. Totodată, mesajul transmis este pare a fi că Bruxellesul e dispus să sacrifice deschiderea totală a pieței în favoarea unei autonomii digitale.
Care e „poziția cetățeanului” în povestea cu FiDA
Dincolo de lupta dintre Big Tech și bănci, întrebarea care ar trebui pusă este una simplă: cum ajută acest sistem europeanul de rând? FiDA pornește din filosofia „open finance”, care presupune că datele financiare nu aparțin exclusiv băncilor, ci utilizatorului. În teorie, acesta ar putea decide să le împărtășească cu fintech-uri sau alți furnizori de servicii, în schimbul unor aplicații mai inovatoare, analize personalizate și, poate, costuri mai mici.
Numai că decizia de a crea un astfel de mecanism nu a fost consultată direct cu cetățenii europeni. Regulamentul a fost negociat între instituții și industrii, fără ca utilizatorii să fi avut vreun cuvânt clar de spus. Pentru mulți, ideea ca datele lor bancare să fie „circulate” între diverse companii, fie ele europene sau americane, sună mai degrabă ca o vulnerabilitate în plus decât ca un beneficiu real.
Astfel, în loc să fie un pas evident către „mai mult control pentru consumatori”, FiDA riscă să pară, pentru publicul larg, un joc al marilor actori financiari în care utilizatorul obișnuit e doar un pion.
