Anunțat oficial pe 6 august 2025, Staan, noul index de căutare european creat de Ecosia și Qwant, își propune să ofere rezultate relevante, să protejeze confidențialitatea și să reducă dependența Europei de infrastructura digitală controlată din afara continentului.
Citit pe repede înainte, Staan te poate duce cu gândul la Satan, dar nu e nicio conspirație, e doar un joc al minții. Știți voi, genul ală de discuție, card citit invers e drac. Numele vine, de fapt, din acronimul „Search Trusted API Access Network”, adică o rețea de acces sigură folosită de aplicațiile și serviciile de căutare.
Ce este un index de căutare și care e rolul lui?
Dacă un motor de căutare ar fi un ghid turistic al internetului, indexul ar fi harta pe care acesta o folosește. Când tastezi ceva, motorul nu pleacă la pas prin toate site-urile pentru a-ți aduce răspunsul, ci caută rapid în acest index, o bază de date uriașă cu „fotografii” și descrieri ale paginilor web. Cu cât harta este mai actualizată și mai detaliată, cu atât rezultatele sunt mai bune.
Până acum, atât Ecosia cât și Qwant, motoare de căutare din Germania și Franța, se bazau în mare parte pe tehnologia americană pentru această „hartă”. Acum Staan pune la dispoziția lor (și a altor companii) un index construit și gestionat în Europa. Iar când faci SEO, de fapt nu „vorbești” direct cu motorul de căutare, ci încerci să-ți incluzi site-ul pe această hartă (index) pe care motorul o consultă.
Cum funcționează Staan
Staan este parte a proiectului European Search Perspective (EUSP), o inițiativă care vrea să construiască o infrastructură de căutare și inteligență artificială 100% europeană. Indexul poate fi folosit nu doar de motoare de căutare clasice, ci și de chatboți, aplicații și servicii de AI. Iar avantajul nu este doar tehnic: potrivit lui Christian Kroll, CEO al Ecosia, costurile ar fi de până la zece ori mai mici decât soluțiile oferite de Google și Bing.
Prețul pentru accesul la rezultate din web pentru AI prin soluțiile Big Tech este destul de mare. Spre exemplu, Google cere 35 de dolari pentru 1.000 de căutări, iar Bing e pe undeva între 15 și 28 de dolari pentru 1.000, în funcție de abonament. Deși prețul oficial nu a fost anunțat deocamdată, la un calcul simplu, Staan ar putea costa între 1,5 și 3,5 dolari la 1.000 de căutări.
Am gânduri amestecate în privința Staan. Pe de o parte, pare un proiect lansat în grabă, mai mult ca să demonstrăm că Europa nu este complet și ireversibil dependentă de tehnologia americană. Cronologic vorbind, Google domină piața de peste două decenii, iar europenii abia acum s-au hotărât că vor o alternativă comună.
În plus, Staan pare mai degrabă construit pentru nevoile AI-ului decât pentru omul care face o căutare clasică. Dacă ar fi fost doar pentru utilizatori, probabil că un astfel de index nu ar fi apărut niciodată. Pe de altă parte, e valabil și principiul „mai bine mai târziu decât niciodată”. Adică, chiar dacă startul e întârziat, orice pas spre independență tehnologică merită făcut.
Dar, în ultimă instanță, discuția asta n-are nimic de a face cu independența, ci mai degrabă cu controlul și cinic vorbind, cu banii.
