Săptămâna trecută, mai exact miercuri dimineața, am plecat la Paris pentru a vedea cu ochii mei întreaga gamă de televizoare TCL 2026. Și dacă până nu demult încă mai priveam TCL așa ca pe un brand de buget, nu chiar la nivelul numelor grele din industria televizoarelor, ei bine noul line-up m-a făcut să-mi schimb această opinie.
S-o luăm rând. Prima evoluție notabilă este cât de mare a ajuns aceasta companie fondată la începutul anilor 80, și care făcea electronice sub numele de TTK, în stilul acela chinezesc faimos din categoria Adidas Abibas, Nike-Mike și iată, TTK-TDK, până le-au dat japonezii o „palmă” peste ochi și și-au schimbat numele în TCL.
Astăzi, TCL este un colos cu venituri ce au atins anul trecut… 43 miliarde de dolari. Compania are prezență în peste 160 de țări, cu zeci de fabrici în toată lumea și nu produce doar TV-uri, telefoane, tablete, sau ochelari de realitatea augmentată, ci și electrocasnice, pompe de căldură sau panouri fotovoltaice, și au până și propria să divizie care fabrică display-uri. Adică nu stă la mână nimănui. De fapt. sunt cel mai mare producător de panouri Mini-LED din lume. Tot numărul 1 și când vine vorba despre TV-uri de diagonale mari, adică peste 75 de inch. Prin urmare dacă încă mai vezi TCL că pe „încă un producător chinez” care face TV-uri pentru hipermarket, trebuie să admiți că situația s-a schimbat radical în timp ce tu încă reglai motion smoothing-ul pe TV-ul tău Samsung, Sony sau LG. TCL este acum unul dintre cei mai mari actori din arena globală de televizoare, iar în segmentul premium a urcat agresiv, depășind în viteza mulți rivali consacrați.
Și apropo de Sony, între timp, cum probabil multi dintre voi știu deja, Bravia, divizia de TV-uri a celor de la Sony, a intrat intr-un joint venture cu TCL din care aceștia din urmă dețin 51%, adică partea leului.
Parteneriatul asta ar urmă să devina operativ chiar de anul viitor, iar daca aranjamentul se materializează, are semnificații tulburătoare pentru vechea ordine a industriei: panourile, lanțul de aprovizionare și eficienta operativa vor veni dinspre TCL, iar Sony va juca probabil cartea procesării, a brandului și a finețurilor de calibrare. Adică mușchii industriali vin de la TCL, iar rafinamentul și reputația de brand de la Sony. Mi se pare o combinație destul de letală. Dar să nu anticipăm.
Până una alta, dacă este să ne uităm pe gama pentru 2026, ea arată destul de limpede cum vrea TCL să câștige războiul cu competiția: nu doar prin mai multe zone de dimming, obsesia veche a erei Mini LED, ci printr-un control mai fin al culorii și luminii.
SQD, adică Super Quantum Dot, este versiunea TCL a argumentului că Mini LED-ul clasic avea o limită: putea fi foarte luminos, dar nu tocmai convingător în materie de puritate culorii la intensități mari. Prin urmare, ce au spus TCL/ la prezentare, este că noua lor tehnologie, numita SQD, care se traduce că Super QLED, combină mini LED-ul cu un nou filtru de culoare, care ridică gamut-ul cu o treime peste modelele de anul trecut și acuratețea punctelor cuantice cu 70% față de soluțiile convenționale.
Ideea de fond este plauzibilă din punct de vedere tehnic: dacă filtrezi mai curat lumina și ai Quantum Dots mai eficiente, obții culori mai saturate, mai puțin contaminate și highlight-uri HDR mai puțin șterse, mai ales în scene dificile.
Dar SQD nu este singura evoluție tehnologica cu care se laudă TCL. Daca va aduceți aminte, am tot povestit despre MicroRGB-ul celor de la Samsung. Ei bine, și TCL are ceva similar, și se numește în versiunea lor RGB Mini LED.
Care-i faza? În loc să pornească de la un backlight alb și să lase filtrarea să facă „munca murdară”, tehnologia asta încearcă să controleze componentele roșu-verde-albastru direct din iluminare, ceea ce aduce o precizie de culoare și lumină mai apropiată de intenția semnalului, cu mai puțin color cross-talk și cu zone de control cromatic care nu mai funcționează că un topor, ci că un bisturiu.
Dacă este să anticipam puțin, TCL susține că noile modele RM7L și RM9L rezolvă mai bine problema contaminării cromatice, și că oferă o precizie de control al culorii mult peste Mini LED-ul convențional.Dar chiar așa este? Pai hai să vă dau un exemplu.
Instalate într-o încăpere fără alte surse de lumină ambiantă, erau mai multe dintre TV-urile noi de la TCL, atât SQD cat și RGB mini-led, dar și un OLED de la Sony. Toate TV-urile erau puse pe modul standard de afișare a imaginii, pentru că cel mai probabil voiau să scoată în evidență strălucirea năucitoare a SQD-urilor, și apropo, X11L, vârful de gamă, atinge un peak de 10.000 de nits în HDR, practic iți trebuie ochelari de soare când dai luminozitatea la maximum. Dar pe mine nu asta mă interesa, ci culoarea.
Nu mi s-a părut că TCL voiau să scoată în fata ailaltă tehnologie, adică RGB mini-led-ul, ci SQD-ul, așa că vreo câțiva dintre cei prezenți i-am rugat să le treacă pe toate în film-maker mode. Iar acolo a început RGB mini-led-ul să „strălucească”. Rar am văzut ca un mini led, iar aici mă refer la RM9L, ale cărui culori să se apropie atât de tare de ale unui OLED, și aici mă refer la OLED-ul Sony pus acolo că referință.
Deci eu votez pentru RGB mini-led, chiar daca focusul lor este pe SQD. Bun, și înainte să detaliem modelele, hai să mai discutam încă puțin despre povestea asta numita RGB mini-led.
Este tot o arhitectură de tip LCD, dar care înlocuiește iluminarea de fundal Mini LED tradițională, bazată pe lumină albă sau albastră, cu Mini LED-uri separate, roșii, verzi și albastre. Ideea este să genereze culorile primare în mod direct, astfel încât să se piardă mai puțină lumină prin filtre, să crească puritatea culorilor, să scadă contaminarea dintre ele, iar TV să poată acoperi o porțiune mai mare din spațiul de culoare BT.2020 decât un Mini LED convențional.
TV-urile Mini LED obișnuite se folosesc de Quantum Dots și filtre pentru a modela retro iluminarea albă sau albastră în culori finale. Practic, RGB Mini LED mută o parte din această muncă în însăși iluminarea de fundal: backlight-ul este deja roșu, verde și albastru, în proporții controlate, înainte că filtrele să moduleze imaginea. Iar asta poate spori volumul de culoare, reduce aspectul acela murdar sau spălăcit care apare când culorile saturate sunt împinse la luminozitate mare și poate face highlight-urile să arate mai curate, nu doar mai puternice.
DAR, țineți cont că rămâne totuși un televizor LCD, ceea ce înseamnă că nivelul de negru și contrastul sunt controlate tot prin zone de local dimming, nu prin pixeli auto emisivi că la OLED. Prin urmare comparația aceasta cu OLED-ul rămâne una subiectivă, nu matematică. Sigur, avantajele sunt reale, dar rămân în interiorul bătrânei tehnologii LCD și nu înseamnă o eliminare completă a blooming-ului sau a limitărilor privind unghiurile de vizualizare, ci o ameliorare a acestora.
Iar acum, pentru că probabil multi fanatici se întreabă, cum se compara soluția celor de la TCL cu Micro RGB-ul celor de la Samsung, că și ei au lansat de curând aceasta tehnologie, daca nu mă înșel chiar la IFA la Berlin în toamna trecută, și… am fost acolo! Principiul de bază este asemănător, dar implementarea mai avansată pare să fie aceea de la Samsung. Și Samsung folosește LED-uri roșii, verzi și albastre, dar sub 100 μm, fiecare controlat individual, și aranjate într-un model ultra-fin în spatele panoului. Iar Samsung revendică și o acoperire de 100% a spațiului de culoare BT.2020, dar insistă pe un control mult mai fin al luminii RGB, peste care adaugă și niște straturi de procesare AI.
Deci cele două soluții se bazează pe același principiu, adică folosesc surse RGB în locul unei retro-iluminări albe sau albastre filtrate ulterior, doar că Micro RGB folosește emițători mai mici și un control mai dens, revendicând-se astfel ca fiind mai fin și mai premium, în timp ce RGB Mini LED este o tehnologie mai ușor de implementat comercial, la volume mari și pe diagonale mai mari.
Așadar versiunea TCL pare mai scalabilă comercial, în timp ce versiunea Samsung este mai rafinată tehnologic. Dar mai interesant mi se pare ce spuneam și mai înainte, și anume că pentru 2026, TCL împinge mai tare SQD Mini LED drept soluția să de vârf, și nu RGB Mini LED. SQD păstrează un backlight Mini LED albastru, dar folosește Quantum Dots îmbunătățite și un Ultra Color Filter pentru a reduce contaminarea între culori și pentru a atinge 100% BT.2020, permițând în același timp mai multe zone de dimming și design uri mai subțiri. Practic TCL vede în RGB Mini LED o tehnologie promițătoare, dar nu suficient de prime time ready cat să o pună pe cel mai avansat model al lor de anul acesta.
X11L e primul flagship lor cu SQD-Mini LED, are peste 20.000 zone de dimming, până la 10.000 niți strălucire în HDR, un panou WHVA 2.0, acoperire BT.2020 declarată de 100%, design foarte subțire și sistem audio Bang & Olufsen incorporat.
Ce să mai, l-au îmbrăcat cu tot dulapul. X11L pare să atace fix punctele unde LCD-urile high-end sunt ironizat de fanaticii OLED: contrastul perceput, blooming-ul și unghiurile de vizualizare. Este o combinație spectaculoasa de luminozitate extremă, gammut foarte larg și control al backlight-ului absurd de fin. Dar voi putea confirma sau infirma aceste afirmații abia după ce îl voi testa la noi în studio, cu măsurători și toate cele, deci nu pot să va spun daca intr-adevăr e sau nu așa după o simplă prezentare de gamă și jumătate de oră de evaluat ochiometric imaginea acestui model.
Trecând mai departe, RM9L este fratele mai experimental și pentru mine cel puțin, categoric mai interesant. Seria asta 9, și mă refer la numărul nouă, acum nu mai are litera C în față, pentru că nici nu mai este un mini led tradițional cu retro iluminare clasica albă sau albastră, cu tricolora, adică RGB, și fix asta este modelul despre care va ziceam că în camera aia întunecată, în Filmmaker mode s-a apropiat cel mai tare de OLED din punct de vedere al culorilor și contrastului. Nu are retorica bombastica a lui X11L, dar are tehnologia care cred eu că va conta mai mult pe termen lung decât numărul de niți. Pentru modelele RGB Mini LED, asta este benchmark-ul, cu aproape 17.000 de zone de dimming, până la 9.000 niți și acoperire 100% BT.2020. Iar TCL insistă și pe panoul ala Ultra Color Filter disponibil și pe acest model și care asigura un controlul mai fin al luminii colorate.
Și toate astea fac din RM9L un TV pentru cei care nu căuta doar forță brută, ci o relație mai matură între volumul de culoare și contrast. Coborând o treapta mai jos, ajungem C8L, primul model din line-up-ul pe 2026 pentru oamenii normali, adică nu pe opulenta, cum se întâmpla la X11L și RM9L. Are puțin peste 4.000 zone și 6.000 niți pe diagonala cea mai mare, adică pe 98 de inch, ceea mi se pare arhisuficient, oricât de nebun ai fi.
Panourile sunt SQD mini led HVA 2.0, vine cu sistem de sunet Bang & Olufsen, iar versiunea să cea mai mica, de 55 de inch, coboară până la 1.000 de zone de dimming și 3.000 niți, ceea ce oricum nu-i rău deloc. Dar asta ne dă și un insinght despre cum a construit TCL gama pe 2026: performanța este direct proporțională cu mărimea, adică cu diagonala.
Ca poziționare, C8L pare a fi sweet spot-ul gamei pe 2026, iar dacă ne uităm la cum s-a comportat C8K-ul din generația anterioară, contrast excelent, local dimming bun și imagine buna pentru prețul cerut, C8L are toate șansele să fie excelent în HDR și în gaming, dar nu neapărat ultimul cuvânt în materie de naturalețe și finețe a imaginii.
Iar C7L este versiunea mai cumpătată a aceleiași filozofii și, tocmai de aia, poate fi o alegere logica pentru multi TCL îl descrie drept „the more affordable premium”, cu peste 2.000 zone de dimming pe 98 de inch și până la 3.000 niți, panel HVA 2, 288Hz în gaming prin scăderea rezoluției și audio Bang & Olufsen. Tradus din dialectul corporatist, asta înseamnă că TCL încearcă să împingă dotări de clasă superioară într-un model mai accesibil că preț. RM7L în schimb, este poate cel mai strategic model din toată gama noua, pentru că aduce tehnologia RGB Mini LED din Olimp în lumea muritorilor de rând. Are aproape 4000 de zone de control, până la 2.000 niți, panou HVA Pro, 144Hz nativ și sistem Onkyo 2.1 Hi-Fi. Aici nu mai vorbim despre demolarea competiției prin cifre indecente, ci despre democratizarea unei tehnologii care promite culori mai curate și blooming mai bine controlat decât la Mini LED-urile convenționale.
Dacă RGB Mini LED chiar livrează în practică măcar o parte din ce promite pe slide-uri, RM7L ar putea deveni modelul pe care lumea chiar îl cumpără, în vreme ce RM9L rămâne acela pe care îl admiră. Iar La baza zonei serioase, dar încă accesibile, se găsește C6K Pro, adică urmașul direct al celor doi giganți de la noi din studio.
Este un QD-Mini LED cinstit, solid, pentru publicul larg: peste 500 de zone de dimming, HDR decent, panoul QLED și procesare AiPQ Pro. Nu are strălucirea orbitoare a seriilor C8L sau C7L, dar tocmai asta îl face util: este dovada că TCL nu mai rezervă local dimming-ul decent și luminozitatea convingătoare doar pentru modelele de vitrină.
Și ultima, dar nu cea din urmă, seria P, adică aceea de masă. P8L merge pe aceeași idee de accesibilizare, doar că pune un accent mai clar pe diagonale mari și pe ideea de „home cinema rezonabil”. Tot 512 zone de control, refresh nativ la 144Hz, sistem Onkyo 2.1 și backlight control pe 22 de biți. Nu are finețea local dimming-ului de pe seriile superioare și nici nu promite o disciplină cromatică de laborator, dar aici este șmecheria celor de la TCL cu care au cucerit lumea: până și modelele de mijloc au ajuns să ofere specificații care, acum doar câțiva ani, erau rezervate segmentelor aspiraționale.
Iar P6L este finalul onest al gamei: 4K HDR, panou HVA și HDMI 2.1, adică exact minimum-ul decent cerut astăzi unui televizor accesibil. Nu este televizorul care te va converti la o nouă religie a imaginii, dar spune ceva important despre TCL: până și intrarea în gamă se simte că fiind din 2026. Privită că ansamblu, gama pe 2026 nu mi se pare interesantă doar pentru că are „cate ceva pentru toată lumea”, ci fiindcă arată că TCL au înțeles mai bine decât alții unde se da adevărata bătălie: nu doar la luminozitate, ci și la controlul acesteia, nu doar la culori vii, ci și la cat sunt curate, nu doar la prețuri agresive, ci și la inovație, adică la arhitecturi evoluate ale panourilor.
Sigur, hardware-ul lor impresionant nu este întotdeauna însoțit și de aceeași eleganță în materie de procesare video sau experiență software pe care o găsești la cei mai disciplinați rivali. Dar și asta s-ar putea rezolva foarte curând prin joint venture-ul cu Sony Bravia despre care va spuneam la începutul acestui video.
Concluzii despre gama de Televizoare TCL 2026
Gândul meu de final ar fi acesta: gama prezentată de ei la Paris merită luată în serios nu pentru că ar fi perfectă, ci pentru că TCL nu mai este doar un outsider ambițios, ci are un cuvânt greu de spus în stabilirea direcției întregii piețe.
Pe măsura ce TV-urile anunțate la Paris vor ajunge și la noi, le vom testa pe fiecare în parte și ne vom face o ideea mai clară atât despre punctele lor forte cat se despre limitările lor.
