Ultima perioadă a fost destul de aglomerată pe aici – lansări peste lansări, jocuri o grămadă, mult hardware. Dar a trecut ceva vreme de când n-am mai pus mâna pe o tastatură nouă, pe o gălăgioasă d-asta mecanică, numai ca să-l scot puțin pe Tudor din sărite când bat în ea la muncă. Și dacă tot s-a ivit ocazia, am zis că trebuie să pun mâna pe ROG Azoth, o tastatură pe care o știu încă din ziua lansării, dar pe care nu am avut încă timp s-o butonez.
Când vorbim despre tastaturi, zic eu că există vreo patru tipuri de clienți:
- Ăia cărora nu le pasă și folosesc orice membrană la 15 lei;
- Cei care și-au cumpărat o mecanică la 100 de lei și sunt ok cu ea;
- Pasionații care dau bani pe tastaturi mecanice scumpe, dar brand;
- Nebunii care își construiesc tastaturi custom la sute de euro.
Și dacă vă întrebați, nu, încă nu am evoluat la stadiul patru, dar ceva îmi spune că urmează să. Dar până atunci, vreau să aruncăm o privire la o tastatură care oferă cam tot ce au mai bun modelele de la un brand consacrat, cu libertatea de modificare pe care ți-o oferă o tastatură custom. Însă are și un preț pe măsură, pe la 1.500 de lei, așa că haideți să vedem ce are de oferit.
ROG Azoth propune un format 75% cu ecran OLED integrat
ROG Azoth este o tastatură construită să reziste, iar asta se simte de cum pui mâna pe ea. Dar senzația premium este rezultatul unor alegeri importante pe partea de construcție – partea superioară, aia pe care o vezi când tastezi, este realizată din aluminiu, în timp ce fundul tastaturii folosește un plastic gros. Doar că producătorul nu s-a oprit aici, iar tot ce înseamnă straturi intermediare în interiorul tastaturii sunt tot metalice. Bine, din aluminiu, ăla de-l tot laudă lumea că este “ariplane-grade”.
Evident, finisajele sunt foarte bine realizate, fără muchii ascuțite sau alte probleme de genul ăsta. Tastele sunt și ele foarte plăcute sub deget, fiind realizate dintr-un plastic mai abraziv, mai anti-alunecare, care previne urme de diverse. Iar chestia care mi-a plăcut în mod special a fost tema de culoare a tastelor. Cu o combinație de negru și gri, se potrivește la fix cu șasiul vopsit într-un gri închis.
Pe partea de design n-ar fi prea multe de spus, așa că o să trec direct la format. Cele mai populare modele de pe piață, sunt fie TKL (fără tastele numerice laterale), fie 60-65% (adică fără tastele F1 – F12), ori formatul clasic de tastatură “întreagă” cu tot ce îi trebuie. Pentru ROG Azoth, producătorul a ales un 75% mai atipic, care se situează între TKL și 60 ca și dimensiune. Adică are F-urile, are și săgeți și chiar și-o parte din tastele de editare (Insert, Delete, Page Up, Page Down).
Asta înseamnă că nu vei fi nevoit să folosești tasta Fn decât în cazuri izolate, ori pentru diverse macro-uri și scurtături. No biggie, dar mi se pare că ASUS a încercat încă o dată să meargă pe un format aproximativ proprietar numai de dragul de a o face. Adică, nu vreau să jignesc pe nimeni, dar well, mai erau două taste de pus. Și din cauza asta, mi se pare situația cam înghesuită, iar cu mânuțele mele de luptător de K1, a fost nevoie de o perioadă de adaptare la noua tastatură.
În schimb, mi-a plăcut ecranul. Mișto găselniță, mai ales că s-a dovedit și destul de utilă. Avem un panou OLED de 2” care afișează informații atât despre tastatură, gen dacă ai CAPS LOCK ACTIVAT sau modul în care ești conectat la PC. Mai știe să arate și bateria, informații despre sistem, gen temperatura și frecvența procesorului.
Dacă ești mai artsy de fel, ai și animații pe care le poți ține active pe ecranul tastaturii, alături de un vizualizator pentru muzică. Ăsta din urmă îți arată numele artistului și al piesei pe care o asculți. Navigarea printre meniurile ecranului se face prin intermediul unui buton multifuncțional. Practic poți să-l rotești sus-jos ca să navighezi prin meniu și îl apeși ca să selectezi chestii.
Atenția la detaliu este de apreciat
Dar haideți să discutăm despre ceea ce face ROG Azoth cu adevărat specială. Aici mă refer la modularitatea tastaturii, cum reușește să fie o tastatură brand pe care o iei de la magazin, însă îți oferă libertatea pe care o aștepți de obicei de la tastaturile custom; alea de le construiești de la zero. Și face asta pentru că în esență, este totuși o tastatură custom pe care ASUS a construit-o pentru noi.
Și acum că vedeți și voi disecția tasaturii pe ecran, haideți să vă și explic la ce vă uitați. Astea sunt straturile de materiale pe care inginerii Republic of Gamers le-au folosit pentru construcția lui ROG Azoth. Primele sunt garniturile de cauciuc, care au ca scop eliminarea vibrațiilor din tastatură, oferindu-ți senzația că e carcasa mai plină. Și imediat sub garniturile astea avem și un strat de silicon care face tastele mult mai silențioase.
Sub acest strat regăsim PCB-ul tastaturii, acolo unde intră toate switch-urile. Dar despre ele vorbim mai târziu. Este mai important ce găsim sub ăsta: un strat de spumă PORON, adică fonoabsorbantă. Iar pentru susținerea primului strat de spumă, avem încă unul dedesubt, de această dată poliuretanică. Pe Limba Română, asta înseamnă că tastatura se va simți foarte bine în utilizare, iar sunetul este foarte controlat – adică da, se aude, e mecanică, însă nu face gălăgie și oferă un ton chiar plăcut.
Versiunea pe care am avut-o la test vine cu switch-uri ROG NX Red – astea sunt un fel de dotare standard, și le găsim pe mai toate tastaturile. Însă mie îmi plac mai mult switch-urile Brown, iar Republic of Gamers oferă încă două variante ale acestei tastaturi: cu switch-uri NX Brown și NX Blue. Cele maronii sunt cele mai echilibrate din punctul meu de vedere, în timp ce Blue sunt pentru pasionații mașinilor de scris.
ROG Azoth vine echipată și un set de mentenanță în care găsești scule de toate felurile: deschizător de switch-uri, keycap puller, switch puller, stație de lubrifiere, perie și o sticluță de lubrifiant Krytox GPL-205-GD0. În combinație cu formatul tastaturii care oferă switch-uri hot-swap, ai cam tot ce-ți trebuie pentru a-ți personaliza experiența de utilizare. Poți să schimbi switch-urile și tastele, astfel păstrezi de la ROG doar placa de bază cu modulu de conexiune wireless și ecranul OLED.
Trebuie neapărat s-o dau înapoi?
Pot să spun fără mari rețineri că ROG Azoth este una dintre cele mai echilibrate tastaturi “de firmă” pe care am pus mâna vreodată. Chiar dacă există și alți producători și nu le neg expertiza, asta este la alt nivel. Dar una este experiența de utilizare a tastaturii și alta este a softului. Dacă nu ai folosit niciodată Armoury Crate, prima experiență va fi meh. Odată ce te obișnuieșți cu softul, merge binișor, dar nu schimbă cu nimic faptul că este greoi, te obligă să instalezi chestii inutile pentru o simplă tastatură sau mouse și așa mai departe. Dar povestea nu e nouă și nu îmi mai răcesc gura cu asta.
După ce ți-ai făcut setările din software, oricum nu prea mai ai nevoie să umbli la el, așa că nu o să-l consider o problemă prea mare. Și odată ce-ai terminat cu ăsta și începi să folosești tastatură… cum să zic? ÎMI PLACE MAXIM! În jocuri nu face o diferență atât de mare, e o tastatură până la urmă, dar pentru scris este o schimbare foarte plăcută de peisaj. Mai ales că nu am mai folosit de ceva vreme o mecanică cu taste normale, având un model cu switch-uri și taste low-profile.
Am scris câteva recenzii de pe ROG Azoth și nici măcar odată nu mi s-a întâmplat să greșesc taste, să ia două comenzi, să piardă conexiunea sau ceva de genul ăsta. Pur și simplu merge, și merge bine. Ecranul s-a dovedit și el destul de util, că îmi controlez de acolo volumul și pot să urmăresc chiar și când scriu sau mă joc, ce piesă merge pe Spotify. Plus că arată cumva. Când au venit niște prieteni pe la mine și au văzut-o pe birou, a atras atenția mai ceva ca PC-ul cu iluminare RGB.
Pe partea de baterie producătorul se laudă cu până la 2.000 de ore (!!!) de funcționare cu panoul OLED și iluminarea RGB dezactivate. Normal că le-am ținut pornite, că n-am ce face cu 2.000 de ore pe încărcare, dar ce m-a rupt și mai tare a fost faptul că în vreo două săptămâni cu ea pe birou nu am văzut-o să se descarce decât câteva procente, o nimica toată. Deci e genul de tastatură pe care o încarci și uiți că e wireless. Fix cum îmi place!
Dacă ți-o permiți, merită toți banii!
ROG Azoth a reușit să-mi câștige atenția într-un mare fel și am rămas impresionat plăcut de ce am descoperit în cele două săptămâni de utilizare. Și știu, știu, pentru majoritatea este scumpă în draci – e o tastatură de 1.500 de lei la final de zi. Dar dacă ți se pare obscen de scumpă și nu înțelegi de ce, înseamnă că nu e pentru tine, iar asta este complet ok.
Și aici ajungem și la oamenii care ar cumpăra această tastatură. Și ăia sunt… nu știu. Adică, personal, deși iubesc tastaturile mecanice, la prețul ăsta mi-aș construi una cu mâinile mele stângace. Asta e făină rău, dar dacă am buget să fac pe nebunul cu propriul hobby, well, de ce nu? Și asta lasă, de fapt, un public destul de restrâns pentru acest model. Adică fix fanii Republic of Gamers, care, din fericire, sunt o gramda. Și nici măcar nu tre’ să fii fanul brandului ca să îți placă ROG Azoth. Și mai sunt mulți prin afară care vor cumpăra frumusețea asta, dar pe la noi p-aici, când o tastatură e cât minimu’ pe economie, nu m-aștept să prindă.
- Construcția solidă cu atenție mare la detalii;
- Switch-urile și keycap-urile sunt foarte ok și echilibrate;
- Trusa de scule inclusă are tot ce îi trebuie;
- Ecranul OLED s-a dovedit util, deși la început nu mi se părea;
- Durata de viață a bateriei.
- Armoury Crate este un software mult prea greoi;
- Formatul de 75%;
- Evident, prețul care este greu de digerat.
