Picture this, după cum zice englezul. S-ar traduce în „imaginează-ți acest scenariu”. Este anul 2004, iar SteelSeries, un brand Danez a dovedit lumii încă din 2001 că poate aduce o contribuție reală în bine tocmai în zona de high-end, profesionistă a gamingului cu un mousepad din … sticlă. IceMat a demonstrat că inovația poate veni de oriunde și că Danezii au idei chiar bune și interesul lor este să ducă gamingul la următorul nivel. Am început cu 2004 pentru că a marcat asediul Steelseries asupra industriei de periferice de gaming. În acel an au lansat Steelseries Siberia, o pereche de căști excelentă care a rupt nori și care a popularizat ideea căștilor cu tot cu microfon incorporat, special pentru gaming. Mai punem peste și ultra popularul mousepad QCK, ceva ce la noi s-a adoptat în masă și era deja sinonim cu gamingul. Știai când vezi pe birou un QCK că ai în față un gamer. Și nu s-au oprit aici pentru că a urmat Siberia V2, probabil cea mai populară cască de gaming vândută în România ever, Xai care a demonstrat că se pricep și la mouși șiiiii, unde voiam să ajung de fapt, Sensei în 2011.
Sensei a venit și a dus la un alt nivel această formă simetrică, ambidextră, bună pentru aproape orice fel de grip și a rămas foarte popular multă vreme după, cu toate versiunile care au urmat.
Mi se pare interesant că deja sunt 15 ani de când s-a lansat primul Steelseries Sensei și parcă ieri rupeam StarCraft 2-ul înarmat cu acest mouse. Sensei a fost unul din modelele acelea care au prins aproape instant, în mare parte pentru că senzorul din componența sa era extrem de precis, iar forma ambidextră se mula pe preferințele multor gameri. Pentru ceilalți a apărut ulterior și asimetricul Rival, dar despre acela vom vorbi într-un material separat, desigur. SteelSeries însă a cam explorat alte designuri în ultimii ani. De la Aerox-urile cu carcasă fagure până la Rivali care și-au cam pierdut forma originală. Dar parcă nimic nu a prins la fel de bine la public precum a făcut-o primul Sensei.
Am avut ocazia să vizitez tocmai sediul Steelseries și să discut cu o parte din echipa care a lucrat tocmai la acest nou Sensei Pro, printre alte dispozitive, iar abordarea lor a fost de la început, cum putem să facem nu doar un mouse excelent, dar să tratăm câteva din problemele cel mai des întâlnite de gameri. Cu tot cu explicațiile de rigoare pentru fiecare alegere făcută, desigur. Iar datoria mea este să testez pe cât posibil tot ce au anunțat ca să stabilesc dacă mouse-ul de pe bancul de probe de astăzi, nume complet Sensei Pro, merită să poarte numele legendar Sensei.
Aici puteți observa atât noul Steelseries Sensei Pro în variantă normală cât și Mini dar și noul Rival Pro la fel, în variantă normală cât și Mini.
Design/Construcție
Sensei Pro arată în mare parte aproape la fel cu originalul, ba chiar am reușit să găsim fix un original în sediul Steelseries ca să pot face poză împreună, OG vs New and improved. Originile Senseiului versus următorul nivel, Sensei Pro. Și bineînțeles că trebuie să împărtășesc această poză.
Revenind la design, în mare parte a rămas același cu mici retușuri pe ici pe colo. Mai mult de atât, inclusiv dimensiunile sunt aproape identice. Vorbim de 125.5 x 68.3 x 38.7mm pentru Sensei 2011 versus 125.6 x 66.5 x 38.6mm pentru noul Sensei Pro. A slăbit 2mm și multe grame, mai exact 50. Butoanele nu mai fac parte dintr-o singură bucată care este top shell-ul, în mare parte pentru că plasticul folosit pare că se comportă mai bine așa ca și componentă separată.
Ce e interesant de menționat este faptul că versiunile albe ale tuturor moușilor au în general 1 gram peste cele negre. Bine de știut, dacă pentru tine contează să ai cel mai ușor Sensei Pro posibil, atunci va trebui să fie negru.
Dacă e să fim exacți:
- Sensei Pro Negru – 53g
- Sensei Pro Alb 54g
- Sensei Pro Mini Negru – 49g
- Sensei Pro Mini Alb – 50g
Portul de încărcare este dispărut complet, nu este pe sub ca la Apple, nu este ascuns sub vre-un panou secret, e scos complet. Din 2 motive, baterii hotswappable și interferențe, vom discuta imediat despre acestea îndată ce trecem la testarea de performanță.
Ar mai fi de menționat rotița de scroll cu pași destul de light, aici mi-ar fi plăcut să opună marginal mai multă rezistență, dar asta ține foarte mult de preferințele personale.
Acum să nu vă imaginați că pur și simplu au trântit un senzor nou, au șurubărit pe la interior, adăugat un chip wireless mai potent și bam… noul Sensei Pro, pentru că nu este cazul. Dacă tot am fost direct la sursă, ei bine am putut vedea câteva din iterațiile de formă și design prin care au trecut ca să ajungă la versiunile finale.
Tot acolo am putut privi și sub capotă ca să observ că până și switch-urile principale sunt puse la un unghi aproximativ identic cu panta butoanelor principale ale mouse-ului. De ce au făcut asta? Pentru că au vrut ca forța necesară apăsării butonului să fie cât mai uniform distribuită pe toată suprafața acestuia. Dacă testezi pe alt mouse, în general extremitățile butonului de plastic se apasă considerabil mai greu. Încă sunt diferențe, nu le-au eliminat complet, dar plaja este mult mai redusă cu siguranță.
După cum am hint-uit mai sus, atât Sensei Pro cât și Rival Pro vor fi disponibile și în variantă Mini, pentru cei cu mâini mai mici. Diferențele nu sunt foarte mari, dar dacă ești curios, Sensei Pro Mini măsoară 118.0 x 62.5 x 36.2mm.
Un nou mod de a transmite datele – Ultra WideBand
Un mare atu atât al noului Sensei Pro cât și al lui Rival Pro, fratele său asimetric din aceiași generație de mouși Steelseries, este noua conexiune wireless Ultra WideBand.
Tehnologia wireless Ultra-Wideband (UWB) le oferă modelelor Rival Pro și Sensei Pro o rezistență net superioară la aglomerarea și interferențele care afectează în mod obișnuit conexiunile tradiționale de 2,4 GHz. Practic totul ce poate fi catalogat drept IoT, dispozitiv inteligent sau periferic wireless funcționează pe 2.4 GHz. Asta nu era o problemă acum 10 ani, dar în ultima vreme absolut orice gadget se conectează cumva la Wi-Fi, până și cântarul meu inteligent de acasă este legat la rețeaua mea proprie. Și lucrurile nu par să se potolească prea curând. Așadar canalele de comunicație, sau Bands, sunt din ce în ce mai tranzitate de tot felul de transmisii care se pot încurca una pe cealaltă.
UWB operează în spectrul cuprins între 6,4 GHz și 9,056 GHz așa că beneficiază de o lățime de bandă de 20 de ori mai mare. Astfel are o mare autostradă de semnal ca să poată utiliza simultan mai multe canale wireless pentru a livra performanță pură și o conexiune 8K considerabil mai stabilă.
Rezultatul constă într-un semnal fiabil, o latență redusă și o consistență mai bună. Ce vreau să subliniez aici sunt diferențe totuși minore, lucruri pe care poate nu le vei observa decât dacă ești extrem de atent la fiecare arc făcut de mouse, dacă are sau nu întreruperi, dacă îți sare random cursorul, lucruri similare. Sau, în cel mai rău caz posibil, nu ți s-a înregistrat un click. Și în mod evident, toate astea depind enorm de mult de mediul în care folosești respectivii mouși. Dacă oricum acasă erai într-un mediu mai puțin poluat, cu mai puține dispozitive Wireless în jur, atunci poate nu o să simți diferența între 2.4GHz și Ultra Wideband. Dar dacă ești într-un bloc plin da gameri și ai casa piperată de dispozitive care concurea
Avem aici un exemplu de astfel de interferențe, dus la extrem evident, pentru a evidenția posibilele întreruperi de semnal care pot interveni le wireless 2.4GHz.
Există un drawback pentru acest sistem de transmisie Ultra Wideband, pentru că na, dacă era atât de bun de ce nu ar fi folosit toată lumea deja? Ai o lățime de bandă mai mare, ai mai multe benzi cu totul, de ce toată lumea este în continuare blocată pe 2.4GHz sau pe 5GHz, respectiv 6? Well… distanța acoperită, asta e cel mai mare compromis. Pe 2.4GHz poți folosi sau accesa dispozitive care sunt amplasate considerabil mai departe versus dacă ai folosi 5GHz, 6GHz sau mai sus. Iar în cazul Ultra WideBand recomandarea este să ții mouse-ul cât mai aproape de Base Station-ul lui, preferabil undeva în zona de maxim 1m50 ca să ai maxim de stabilitate a conexiunii.
Personal nu văd o problemă atât de mare, oricum ții orice base station cât mai aproape de mousepad, de obicei la baza monitorului ca să fie biroul cât mai clean, iar cazurile în care vrei să faci gaming la televizor de la 5m depărtare sunt extrem de rare, iar atunci de obicei apelezi la controller. Bula asta de 1m-1m jumătate în care ai doar mouse-ul și atât cumva accentuează siguranța conexiunii, pentru că slabe șanse, chiar dacă din ce în ce mai multe periferice trec pe UWB, ca fix alte 10 astfel de dispozitive să fie în bula ta mică și rapidă.
Performanță și precizie extremă
Performanța nativă True 8K este susținută de polling rate de 8.000 Hz, care asigură o viteză de răspuns aproape instantanee și actualizează poziția cursorului de 8.000 de ori pe secundă, de până la 8 ori mai rapid decât moușii standard de 1.000 Hz.
Spre deosebire de alți senzori care își limitează performanța atunci când rata scade sub 8K, seria Rival Pro și Sensei Pro integrează modul Max Performance. Acesta menține senzorul la nivel maxim în permanență, procesând 20.000 de cadre pe secundă, cu o viteză de urmărire de 800 IPS și o accelerație de 70G, pentru a garanta o precizie absolută chiar și la cele mai fine micro-mișcări. Totul bazat pe cel mai nou senzor TrueMove de 42000 DPI care este o evoluție a excelentului PixArt PAW 3955. Senzorul a fost absolut excelent pe toată durata testării, fără scăpări, probleme în tracking sau alte prostii. Sincer, de câțiva ani senzorii de pe flagshipuri au cam eliminat majoritatea problemelor întâlnite în trecut pe mouși, acum ne batem cu probleme de semnal, de conexiune, de viteză, senzorul e de obicei cea mai stabilă componentă a mouse-ului.
Dar nu ne oprim aici, pentru că designerii de la SteelSeries au mers și mai departe de atât. Primul feature pe listă – SuperSync.
SuperSync decuplează raportarea mișcării senzorului de cea a clickurilor. Jucătorii pot ajusta separat frecvența de polling a senzorului (la 1K, 2K, 4K sau chiar 8K) în funcție de cerințele jocului sau resursele sistemului, fără să compromită latența minimă impusă asupra clickurilor care rămân la o rată constantă de 8K.
Pentru a determina mai cu ușurință tipul de conexiune și raportare activă fiecare combinație de Polling Rates are asignată o culoare a LED-ului pe stand. Personal, cred că 80% din timp am folosit Sensei Pro-ul dar și fratele Rival Pro pe culoarea albă, adică 8000 de Hz Polling Rate pentru Click-uri, să se înregistreze as soon as possible acel Headshot crucial pentru câștigarea meciului, cu 1000 de Hz pentru Senzor.
De obicei eu testez acest polling rate în diferite jocuri, unul din ele fiind League of Legends. De ce? Pentru că în trecut motorul grafic al jocului nu știa cum să interpreteze un semnal atât de dens precum este inputul de 8KHz trimis de mouse. Iar când treceam pe 8000 Polling Rate, jocul începea ba să lagg-uiască ba să-mi sacadeze într-un mod destul de mic dar suficient de enervant cât să nu poți juca la setările astea.
Ei bine, iată că aici poți scădea considerabil, aproape de 0 chiar, aceste mici impedimente care provoacă nervi.
Cum? Simplu, menții senzorul la 1K sau 2K Polling rate iar clickurile le ții la maxim 8KHz. Astfel cantitatea de informație pozițională trimisă către joc nu este copleșitoare pentru engine dar ai avantajul inputul principal, adică click-ul, la cel mai responsiv prag posibil ca să te asiguri că atunci când ai vrut să ataci inamicul, ei bine personajul tău a atacat cu cel mai scurt delay posibil. Cel puțin din partea mouse-ului, că na, mai există și latența conexiunii la net, mai există și monitorul și PC-ul și toate cele. Știți voi.
Poți testa apele urcând către 2K, 4k sau chiar 8K pe senzor dar, cel puțin momentan, LoL mai bagă ceva sacadare sau ușor input delay. Este totuși din ce în ce mai bine, departe de reacția jocului prima dată când am testat un mouse de 8000Hz acum câțiva ani. Ce vreau să spun este că, dacă ai dubii, poți sta liniștit pe Sensei Pro pe 1KHz Sensor Reporting Rate cu 8000Hz Click Rate ca să ai în continuare un avantaj clar peste alți mouși.
Un Polling Rate-ul maxim 8000Hz, sau pe alocuri 9KHz, numit Overpolling, nu se traduce în „mouse-ul efectiv funcționează non stop la 8000Hz”, pentru că totul depinde și de input-uri. Dacă nu dai niciun click sau nu miști mouse-ul sau îi inpui mișcări minime, acesta nu va utiliza maximul de semnal posibil pentru că nu are nevoie. Dar există un mod Max Performance, care se asigură că mouse-ul funcționează non stop la 8000Hz No Matter What, chiar dacă stai pe loc. În mod evident, acest lucru se va traduce în durata de viață redusă a bateriei, dar nu te interesează deloc acest aspect, imediat explic și de ce.
Sistem de alimentare neîntreruptă
Sistemul Infinite Power System utilizează două baterii interschimbabile rapid (hot-swappable), ce țin jucătorii în acțiune fără pauze forțate. Am mai văzut asta chiar în line-up-ul celor de la SteelSeries, dar pe partea de căști, de exemplu la excelenta serie Arctis Nova Pro, cu modelul Omni proaspăt lansat și testat chiar de mine. Nu puteau să folosească fix aceleași baterii ca în cazul căștilor, ar fi fost interesant în sensul mai puține piese extra, aceiași baterie să meargă și la căști și la mouse, dar bateria Nova-urilor este mult prea grea pentru a fi integrată într-un mouse care vrea să stea pe la 50 de grame. Deci compromisul a fost că a trebuit să facă un model special doar pentru mouși, considerabil mai ușor și mai mic ca să păstreze și dock-ul la fel de micuț. Ok, nu e ca un dongle USB tradițional, dar poți achiziționa separat un astfel de dongle dacă chiar ți se pare incomod acest mic dock care vine în pachetul lui Sensei Pro.
Un acumulator se poate încărca în timp ce celălalt este în uz, asigurând o autonomie maximă: până la 32 de ore la polling rate 8K (câte 16 ore pentru fiecare baterie) sau până la 120 de ore la 1K (câte 60 de ore pentru fiecare baterie). Sincer, orele sunt absolut irelevante în ideea în care cu puțin exercițiu poți face swap de baterii în ceva de genul 10 secunde. Deci aproape 0 downtime și cu siguranță 0 timp în care te încurcă firul exact în meciul cel mai important de rank up din Silver :).
Este un sistem cu care îndată ce te obișnuiești vei fi dezamăgit când trebuie să folosești un alt mouse care nu are baterii interschimbabile. E ceva ce trebuie să fie mult mai utilizat decât este.
Da, într-adevăr, dacă vrei să-l iei în deplasare îți va trebui un cablu și să cari acest Dock după tine, personal nu am nici o problemă cu asta dar am văzut oameni caer se plângeau de cel implementat de Razer care este mult mai mic ca și volum, deci mă aștept și aici să avem scandalagii. Pentru ei există 2 alternative, ambele contra cost. Ori îți cumperi un Travel Dongle, practic un Dongle USB care face fix atât, asigură conexiunea cu mouse-ul tău și se leagă la laptop și extra baterii, tot contra cost. Pentru că dacă nu iei dock-ul cu tine ori stai pe 1K Polling Rate ca să ai 60 de ore Battery Life ori iei cu tine extra baterii cât te ține deplasarea. Este poate singurul scenariu, singurul moment în care poți să-i duci dorul portului de încărcare.
Personal, puțin îmi pasă, poate fi și dublu ca dimensiune Dock-ul, tot îl voi căra după mine.
Teoria ca teorie, dar cum se simte de fapt Sensei Pro?
Primul lucru pe care-l fac atunci când pun mâna pe un mouse nou este să-i văd centrul de greutate, iar Sensei pro este bang-on pe mijloc, ceea ce îmi place maxim. Ce înseamnă asta pentru utilizatorul normal? Un mouse Top Heavy sau Bottom Heavy îți va impacta mișcările fără să îți dai seama. Astfel un swipe larg poate în timp să-ți afecteze tendoanele sau încheietura pentru că mișcarea nu se simte natural. Partea din top, de la butoane opune prea multă rezistență, lucru care poate inclusiv să-ți schimbe traiectoria șoarecului, caz în care va trebui să contezi cu un grip mai puternic.
Iar pentru un mouse Bottom Heavy atunci când îl ridici de pe mousepad pentru a-l repoziționa pentru următoarele swipe-uri, dacă nu-l ții cum trebuie, poți face drag pe senzor, deci extra mișcare înregistrată așa că trebuie să compensezi din nou cu extra mișcări sau forță aplicată.
Realizez că vorbim despre echilibrul centrului de greutate pentru un mouse de 53 de grame, nu sună ca și cum asta ar fi atât de grav, dar pentru persoane care fac zeci, poate chiar sute de mii de mișcări zilnice, orice dezechilibru contează pentru încheietură.
Trecem mai departe, am zis despre senzor că este excelent, dar mouse-ul per total s-a comportat la superlariv în gaming. Am descris scenariul League of Legends în condiții de 8K Polling Rate, dar m-am jucat mult mai multe jocuri pe Sensei Pro. Am jucat PUBG BattleGrounds, tot la 8K cu OverPolling pe senzor și 8K pe Clicks, la fel am jucat și niște Control Resonant, că tot s-a lansat recent dar și V Rising sau CS2. CS2 se simte și mai snappy cu click-urile pe 8K, lucru de apreciat în Deathmatch-urile pe care le joc întotdeauna ca să mă încălzesc pentru treaba mai serioasă.
Valorant a avut mici probleme de stabilitate dar astea pot apărea în mare parte din negocierea acestui input de 8K alături de puterea mai mare de procesare necesară. Iar aici, cât și în League of Legends sau alte jocuri similare care au momente în care se chinuie cu această frecvență de date transmise de către mouse, te poți bucura maxim de posibilitatea de a seta Polling Rate-ul pe Clickuri diferit de cel de pe Senzor. Practic poți jongla cu ele până găsești sweet spot-ul de performanță unde câștigi milisecunde prețioase față de concurență.
Ca și grip, m-am regăsit folosind Sensei Pro adesea în Claw Grip. Este mult mai comod un Claw pe formele simetrice versus Palm Grip care vine mult mai la-ndemână pe fratele său Rival Pro.
Sensei are o formă plată, simetrică, cu o cocoașă spate medie spre joasă, spre deosebire de o curbă ergonomică înaltă și înclinată. Acest lucru le permite degetelor tale să se arcuiască cu ușurință într-o poziție naturală de tip claw. Nu zic că Palm este exclus, dar vine mai anevoios, mai ales pe cei cu mâini mai mari. Palm Grip combinat cu mâini medii sau mici pare mai rezonabil dar din nou, frumusețea lansării ambelor modele simultan este că dacă te știi că preferi Palm Grip atunci apelează cu încredere la fratele Rival Pro, pentru că la interior ambele modele sunt identice.
Semnalul mutat în Ultrawide Band a livrat tot ce au promis cei de la SteelSeries. Nu am avut parte de interferențe de nici un fel, cel puțin cât să simt eu, inclusiv cât am avut legate la același PC atât Rival Pro cât și Sensei Pro și le-am folosit alternativ, cât să determin care este preferatul meu. Spoiler: Este Sensei, dar vă voi explica în materialul lui Rival Pro de ce.
După sesiuni mai lungi de gaming, atunci când dai cele mai transpirate și intense meciuri, am observat că finisajul lui Sensei Pro adună câteva urme, fie ele de grăsime sau transpirație de la degete. Sunt foarte ușor de șters respectivele urme și cel mai probabil pe cel Alb vor fi absolut invizibile. În rest Sensei Pro nu bate, nu croncăne dacă aplici multă forță laterală, pare că rezistă în timp foarte bine. Piciorușele de PTFE alunecă ireproșabil atât pe mousepadul textil de acasă cât și pe cel de sticlă de la birou. Și asta mi se pare o mențiune bună de avut, chiar dacă nu e mousepadul lor, în contextul în care Steelseries au debutat în lumea gamingului profesionist cu un mousepad de sticlă.
În pachet regăsim și un set extra de piciorușe PTFE în cazul în care le zgârii prea tare pe ale tale sau se uzează atât de mult încât nu mai alunecă în parametri Sensei Pro. De asemenea, dacă transpiri prea tare și simți că finisajul mat al mouse-ului nu mai face față celor mai intense sesiuni de gaming, atunci poți apela cu încredere și la extra Grip Tape-ul din pachet al cărui scop este să prevină fix alunecările accidentale în orice condiție. Acesta îți va adăuga până la 3 grame greutate în funcție de câte secțiuni aplici pe mouse.
A da, cablul care va lega Dock-ul de PC are 2m.
Dacă vreți, vom adăuga un update la acest articol, peste vreo 6 luni așa, cum se prezintă finisajul acestuia.
Software și instrumente avansate
Pachetul de software și instrumente avansate de ajustare, Steelseries GG, reprezintă cea mai completă suită creată de SteelSeries pentru optimizare și personalizare, și anume: configurarea dispozitivului, module de antrenament pentru țintire și o aplicație bazată pe web. Mouse-ul poate fi calibrat perfect pentru orice suprafață sau stil de joc, livrând o precizie chirurgicală prin funcții precum controlul rotației, ajustarea distanței de ridicare (Liftoff Distance) și protecția împotriva derulărilor involuntare ale rotiței (Scroll Jump Protection). De asemenea, opțiunea Sensitivity Finder ajută la identificarea setărilor ideale, Sensitivity Converter facilitează transferul precis al valorilor DPI între diferite jocuri, iar modulul avansat 3D Aim Trainer sprijină jucătorii de titluri FPS în perfecționarea acurateții.
Nu ai nici un fel de LED RGB, iluminat ostentativ sau cine știe ce alt briz briz. Sensei Pro este făcut pentru performanță și doar atât. Singurul LED este cel de stare care-ți indică statusul conexiunii, lipsa bateriei etc.
Aș putea face un material serparat doar despre ce poate să facă SteelSeries GG, dar nu are rost aici. Este unul din cele mai bine configurate și stratificate softuri de control a perifericelor dar are și el lucrurile lui enervante, că nimic nu e perfect. Iar acel lucru enervant pentru mine este SteelSeries Moments.
Trecând peste, ideea este că în general este bine să parcurgi toți pașii sugerați în zona de Aim Tools, adică Sensitivity Matcher, Game Sensitivity și Aim Trainer, tocmai ca noul tău mouse să se simtă identic cu cel vechi, cel puțin în materie de tracking, astfel încât timpul de acomodare este minim. Nu mai orbecăi prin setări de DPI, pur și simplu le pui unul lângă altul, urmezi pașii procedurii și de restul se ocupă GG.
Nu pot să zic că asta era o mare problemă pentru mine, cam știu la fiecare producător cât DPI să pun, dar nu toată lumea trece prin cel puțin 2 mouși diferiți lunar pentru reviews. Pentru utilizatorul normal asta va scuti ceva bătaie de cap.
Mai vreau să menționez rapid și tabul de tracking tools unde poți activa câteva chestii utile dar și ceva ce nu recomand – Acceleration din motive pe care deja presupun că le știți. Accelerarea poate introduce mai puțină predictibilitate în mișcări. Muscle memory-ul tău știe că dacă miști mouse-ul X cm personajul tău se va roti cu 180 de grade, iar când adaugi accelerare în ecuație acest lucru va deveni foarte instabil, pentru că poate o dată miști mai repede, poate altă dată PREA repede și dai overshot și tot așa. Mai bine fără, vă scutesc de niște nervi.
În Tracking Tools însă ai Rotation, adică unghiul față de orizontală la care ții mouse-ul. Este extrem de util pentru persoanele care joacă diferit pe birou. Le știți, le vedeți inclusiv la competiții, cu tastatura câș și mâna pe sub monitor. Dacă joci la unghi cum s-ar zice, atunci ar fi bine să te joci și prin setarea de Rotation pentru că s-ar putea să fie un adevărat game changer pentru tine.
Concluzii
Noul Sensei Pro marchează o întoarcere a brandului Steelseries la nivelul de top în materie de mouși. Danezii sunt renumiți pentru periferice solide, care se comportă excelent în gaming și recent au cam pus accentul pe zona de audio, cu niște perechi de căști din seria Arctis Nova mai mult decât bune. Doar că zona de mouși a fost ușor neglijată, pare că au cam pierdut teren.
Ei bine, Sensei Pro rupe gura târgului, ne arată nu numai că băieții știu să facă un mouse bun, dar că au stat activ și au vrut să atace problemele moușilor moderni. Senzori buni poate pune oricine pe un mouse, asta poate fi numit deja „A thing of the past”, nu e mare lucru. Adevărata inovație este trecerea pe Ultrawide Band ca să minimizeze interferențele de semnal wireless, separarea polling rate-urilor pe clicks și pe senzor și mai ales baterii hot swappable pe care cu puțin antrenament le schimbi în 5 secunde pe ceas. Practic nu ai niciun motiv să mai stai vreodată pe cablu așa că au zis … ok, portul nu are nici un sens, și așa genera și el extra interferențe și contribuia la greutate. Așa putem folosi gramele economisite pentru o carapace mai solidă.
Și mai merită punctat faptul că s-au gândit și la gamerii cu mâini mai mici așa că lansează simultan și versiunea sa Mini.
Deci da, îmi place foarte mult și mă bucur că acest mouse mi-a demonstrat că merită să poarte numele de Sensei. Da, toată această inovație vine cu un cost, și acesta poate fi considerat ridicat pentru mulți gameri: 200 de euro în Europa față de 180 de dolari pentru Americani. Asta s-ar traduce în ceva de genul 1050 de lei românești, asta e costul dacă vrei performanță la cel mai mare nivel.
GG Steelseries!
Autor
