Steelseries Rival Pro este al doilea mouse lansat recent de cei de la Steelseries în anul în care serbează 25 de ani de existență pe piața de periferice destinate gamingului. Nu s-au numit dintotdeauna Steelseries, acest rebrand venind în anul 2007, numele lor original fiind Soft Trading, dar din prima secundă, încă de când s-a lansat Icemat și Steelmat, primele lor produse, firma daneză a fost concentrată pe un singur lucru – performanța în gaming.
Steelseries a avut câteva hituri mari, câteva produse legendare care au prins foarte bine la public în mare parte pentru că erau niște periferice foarte capabile, practice și bine gândite. Iar în România anilor 2000 și începutul anilor 2010, cred că majoritatea gamerilor aveau de exemplu căști Siberia V2, mousepad QCK sau ocazional un Sensei saaaaaau un Steelseries Rival pe birou. Rival a apărut pentru prima dată în 2013 și a câștigat un mare fanbase destul de rapid, chiar dacă nu a fost primul mouse cu formă ergonomică pentru dreptaci lansat de danezi. Această onoare îi revine lui Ikari, model lansat în 2007.
Astăzi vreau să vorbim despre cel mai nou Rival lansat de cei de la SteelSeries, Rival Pro, mouse care, alături de cel mai nou Sensei Pro marchează o mare revenire în lumina reflectoarelor pentru brandul danez. Pe audio sunt bine, seria Arctis rupe la calitate, tastaturile se dezgheață cu Generația 3 a lui Apex Pro, rămăseseră moușii neglijați.
Ei bine, not anymore!
Design/Construcție
Am vorbit despre Sensei Pro foarte pe larg, în mare parte și pentru că am dezvoltat tot ce are de oferit acesta și tot hardware și software-ul cu care vine la pachet. Nu vom intra chiar atât de în detaliu și pentru Rival, ce trebuie să știți este că ambii șoareci sunt identici la interior. Deci dacă simți nevoia unor explicații mult mai pe larg, te încurajez să citești și review-ul lui Sensei Pro 🙂 .
La exterior putem vedea o construcție foarte asemănătoare cu a lui Sensei Pro, dar Rival Pro are o formă asimetrică. Deci dacă ești dreptaci și în căutarea unui mouse asimetric care să se muleze perfect pe gripul tău în principal Palm, ei bine, ia aruncă un ochi aici la Rival Pro.
Cum ziceam, construcția este asimetrică, pentru dreptaci, dar unghiul nu este atât de agresiv încât să te deranjeze prea tare chiar și dacă ești obișnuit cu mouși simetrici. Deci poate Rival Pro va converti și din fanii din tabăra ambidextră, cine știe.
Carcasa lui Rival pro este și ea solidă, nu scârțîie nu croncăne dacă-l strângi mai tare în momentele mai tensionate de gaming, dar finisajul este la fel ca la fratele Sensei, ceea ce înseamnă că va colecta câteva urme de grăsime. DIn fericire nu are nici un fel de textură sau zonă cauciucată, dacă nu-i pui grip tape-ul, deci poate fi curățat extrem de ușor ca să revii la un aspect cât mai curat.
Greutatea lui Rival Pro, încă o dată, ca și la fratele Sensei, variază în funcție de mărimea aleasă dar și în funcție de culoare, albul adăugând 1 gram extra peste negru. Sunt curios dacă vor apărea și alte culori ulterior dacă și acestea vor avea acel 1 gram extra sau e ceva rezervat strict pentru vopseaua albă.
Dacă ar fi să fim specifici:
- Rival Pro Negru – 53 grame
- Rival Pro Alb – 54 grame
- Rival Pro Mini Negru – 49 grame
- Rival Pro Mini Alb – 50 grame
La 50 de grame +- câteva în funcție de versiunea aleasă, Rival Pro este un mouse super ușor, numa bun pentru mișcări ample și rapide, cât să nu-ți pună presiune prea mare pe încheietură în sesiuni intense de gaming tryhard.
Rival Pro se va comercializa în 2 variante de culoare, cel puțin momentan: Alb și Negru și în 2 dimensiuni: Normal și Mini. Dacă ești foarte atent și te deranjează mult urmele de grăsime pe care le colectează finisajul lui Rival Pro negru, ei bine poți opta pentru versiunea pe alb și nu vei mai avea această problemă, cel puțin nu la același nivel.
Rival Pro vine în pachet cu dock-ul/receiver-ul Wireless aferent, un cablu cu care legi respectivul dock la PC și 2 baterii, una de ținut în mouse și a doua la încărcat, în dock. Nu există dongle USB în pachet, se vinde separat, asta în cazul în care vrei să iei mult mouse-ul în deplasare și te deranjează atât de tare dimensiunile mai mari ale charging station-ului. Da, e adevărat că nu vei avea cum să încarci bateriile, așa că, în cazul în care 2 nu-ți vor fi îndeajuns, Steelseries îți va oferi, contra cost, extra baterii.
În rest, la capitolul Design nu sunt multe lucruri de spus, Rival Pro are un aspect simplu, ne-poluat de iluminare RGB, pentru că accentul este pe performanță. Singurul LED este cel de stare prezent pe lateral. Acesta te va atenționa dacă rămâi fără baterie sau în ce mod de conexiune te aflii, dar vorbim imediat și despre conexiune.
Noua conexiune wireless Ultra-Wideband
Am avut ocazia să vizitez sediul din Copenhaga al celor de la Steelseries, moment în care am avut și o discuție rapidă chiar cu designerii care au lucrat fix la Rival Pro. Filozofia lor a fost din start să readucă numele Rival înapoi în inimile gamerilor și să rezolve probleme reale cu care ne confruntăm. O astfel de problemă din ce în ce mai reală este cea a interferențelor în semnalul wireless, pentru că din benzile folosite de protocolul bazat pe 2.4GHz sunt din ce în ce mai ocupate.
Practic totul din casa modernă a oricărui gamer este acum conectat la rețea într-un mod sau altul. Eu personal am așa: Mașină de spălat, HUB-ul becurilor inteligente, televizoare, telefoane, căști, tastaturi, cântar inteligent, purificator de aer, aspiratorul robot, tabletă, imprimanta și naiba mai știe ce. A, da, până și litiera pisicilor este și ea pe 2.4GHz, iar toate acestea îți pot polua semnalul primit de dongle-ul wireless al mouse-ului tău. Și nici nu mai zic despre faptul că majoritatea locuim la bloc și ne batem în wireless cu toți vecinii din toate punctele cardinale. Iar numărul acestor dispozitive este în constantă creștere, deci chiar dacă nu ai tu acum probleme cu aglomerația pe 2.4, poate într-un an sau 2 te vei lovi de ele.
Rival Pro este scutit însă de aceste interferențe pentru că totul s-a mutat pe Ultra-Wideband, un semnal wireless care se plasează între 6.4Ghz și 9.05GHz, cu benzi de aproximativ 20 de ori mai late, cât să facă intersecția cu alte dispozitive mult mai improbabilă. Dar UWB mai are un alt mare avantaj, raza, sau mă rog, lipsa ei. De ce zic asta? Pentru că acest protocol concentrează semnalul pe un range considerabil mai mic versus 2.4GHz. Steelseries recomandă folosirea mouse-ului la maxim 1m-1m50 de HUB pentru a avea cea mai stabilă conexiune posibilă. Asta nu înseamnă că nu va funcționa și la 5m de exemplu, dar nu garantează aceiași precizie. Tocmai această bulă de 1m și ceva în jurul lui Rival Pro garantează că nimic altceva nu-ți va perturba trackingul, pentru că chiar dacă absolut tot ce ai acum în casă ar trece pe UWB, nu ar fi mai nimic în raza asta concentrată de semnal.
Și ca să ducă la capăt ideea asta de interferențe minime, ei bine Rival Pro nu mai are nici portul USB-C frontal pentru încărcare, port metalic care și el adăuga ceva posibile întreruperi.
Acum din nou, e posibil ca majoritatea să nu simtă nici un fel de diferență între UWB și o conexiune normală de 2.4GHz, pentru că nu știi cum se manifestă de fapt o astfel de interferență. E acel infim skip pe care l-a făcut mouse-ul, e faza aia când poți să juri că ai pus ținta pe cap da s-a dus puțin mai în dreapta pentru că instinctiv ai compensat o milisecundă de tracking lipsă și tot așa.
În practică acest nou wireless se simte excelent. Butter smooth cum ar zice englezul, fără skips, fără sărituri aiurea și fără întreruperi, cel puțin din ce am simțit eu pe pielea mea cât m-am jucat aproape o lună cu acești doi mouși noi.
9K Polling Rate?
Răsfățul nu se oprește aici, pentru că Steelseries a mai șurubărit puțin și la partea de raportare, acest Polling Rate cu care se laudă toată lumea recent. Moușii de gaming au popularizat în trecut Polling Rate-ul de 1000 Hz, adică o raportare de 1000 de ori pe secundă a trackingului sau a acțiunilor mousului. Recent se face trecerea către un nou standard pentru gaming, 8000Hz, adică o raportare de 8 ori mai rapidă, o dată la 0.125ms. Toată această raportare extra nu numai că va consuma mai multă putere de procesare, deci se va simți pe procesoarele mai vechi sau mai slabe, dar trebuie să se reflecte și în jocul pe care vrei să-l joci.
Problema e că uneori, fie datorită încărcării sistemului fie datorită jocului care nu știe ce să facă cu atât input de la perifericele tale, acest 8KHz îți pune mai multe piedici de fapt. Și ajungi să deschizi de exemplu League of Legends sau Apex Legends și să-ți tremure jocul fără o explicație clară. Acest micro stutters, sau câteodată chiar lag, apar și datorită engine-ului jocului care nu întotdeauna știe ce să facă cu atât input.
Steelseries vine să ajute în ambele cazuri pentru că a separat Polling Rate-ul în 2, ceva ce ei numesc SuperSync, o valoare pentru senzor și una pentru click-urile mouse-ului. Practic poți sta cu 1000Hz pe senzor ca să nu riști apariția sacadărilor și cu 8000Hz pe click-uri ca să se înregistreze trăgaci-ul as soon as humanly possible. În mod evident, dacă nu ai probleme sau nu joci jocuri care se pot împiedica de 8000Hz poți pune ambele valori la maxim și să te joci liniștit. Implicit ai mai multe profile de Polling Rate prin care poți cicla apăsând butonul de pe dock.
Există și Overpolling 9K pentru situații în care se mai poate strecura încă o raportare extra ca să compenseze ori o posibilă pierdere de semnal ori pur și simplu pentru că permite sistemul extra.
Cum se simte Rival Pro?
Eu sunt în principal utilizator de mouși asimetrici. Îmi place forma ergo pentru dreptaci și deși folosesc foarte des șoareci simetrici pentru reviews sau altele, la finalul zilei întotdeauna revin la preferatul meu care de obicei este un ergo mouse. În trecut era G502, dar am schimbat pe alte branduri după ce am avut mai mult de unul cu probleme la clickuri. Daily Driver-ul meu de acasă este noul Deathadder V4 Pro, dar cât am testat Sensei și Rival Pro mă așteptam sincer să gravitez către Rival, tocmai pentru că-mi plac aceste forme, care se pretează mai bine pentru Palm Grip. Ei bine, culmea, forma lui Sensei este atât de bună încât m-a furat din curtea Rivalului. De ce?
Fix asta mă întrebam și eu în fiecare zi. Pentru că nu avea sens. Dar mi-am dat seama după o săptămână, Acest Rival Pro deși sunt absolut convins că va câștiga înapoi foarte mulți fani mie îmi este ușor anevoios în sesiuni lungi de gaming pentru că e puțin îngust în partea superioară, în zona clickurilor unde țin degetele practic. Dacă ar fi cu câțiva milimetri mai lat, gen juma de cm maxim în partea de top cred că ar fi perfect pentru mine.
Este literalmente singurul lucru pe care eu personal i-l pot reproșa lui Rival Pro, că Sensei Pro e prea bun 🙂 Și dacă era marginal mai lat în zona de top era garantat un win. Normal că ține de gusturi și experiența fiecăruia va fi foarte diferită și fără îndoială cea mai bună metodă este să mergeți să puneți mâna pe el într-un showroom sau la vre-un eveniment, că tot vine BGW-ul în curând.
Trecând peste, Rival Pro s-a comportat exemplar. Senzorul TruMove 42K a urmărit și cele mai ciudate mișcări posibile, toate tentativele mele de flick-uri rapide din PUBG, din CS2 sau Valorant s-au înregistrat bine, failurile fiind nu din cauza trackingului ci din cauza mea. De fapt cumva asta e și dezavantajul când ai în față atât un tracking competent dar și un semnal foarte bun. Că nu mai poți da vina pe mouse când dai fail, ești strict tu de vină.
Glumesc desigur, ceilalți nu știu ce mouse folosești tu deci poți în continuare să te plângi liniștit.
Revenind la Rival, Palm Grip va fi cel mai comod stil de a-l mânui, pun intended, alături de un Claw Grip ușor mai anevoios datorită formei, dar cu care te poți obișnui în timp, nu e imposibil.
Greutatea de numai 53 de grame pentru varianta testată (Rival Pro non-Mini, Negru) este un sweet spot dacă mă întrebi pe mine pentru jocurile de tip Shooter. Nu e nici prea ușor cât să se simtă ieftin sau să alunece prea mult, nici prea greu cât să-ți incomodeze încheieturile în cele mai ample și dese mișcări. Ajută la acest comfort și faptul că Rival Pro are greutatea distribuită foarte egal pe toată suprafața lui, deci centrul de greutate este fix… în centru. Astfel de lucruri minore, precum distribuția greutății mouse-ului dar și amplasarea switch-urilor principale la unghi ca să ai o apăsare cât mai uniformă, îți arată atenția la detalii din partea Steelseries. Nu au lăsat nimic ce nu putea fi îmbunătățit cumva și asta se vede în produsul finit, chiar dacă poate privit de la distanță pare cel mai inofensiv mouse, ei bine, îndată ce te apropii de el și îl folosești puțin îți vei da seama că nu e de glumă cu Rival Pro.
Baterie infinită
Nici nu îmi mai pot imagina o viață fără mouse wireless. Acum am momente când mă gândesc serios cum naiba ne-am descurcat pe fir atâta timp și ce precizie puteam să am cu pericolul ăsta iminent al unui fir care se putea ancora random în cele mai creative moduri, fix cât să-mi perturbe exact clutch-ul de final de meci.
Bine, acest pericol încă există în continuare, chiar și pentru moușii wireless, mouși pe care uiți să-i încarci și te lasă bateria fix în cele mai nepotrivite momente de parcă o face intenționat. Moment în care revii la conexiunea fizică și la problemele care vin la pachet cu ea. Iar cel mai amuzant lucru mi se pare faptul că la cât de ușori au ajuns moușii recent, se întâmplă des ca greutatea cablului să fir comparabilă cu cea a șoarecului și să se simtă și mai ciudat din cauza asta.
Ei bine, unde voiam să ajung cu această lungă introducere este fix la capitolul baterie, capitol care marchează un alt mare avantaj al noilor mouși Steelseries și implicit și al lui Rival Pro despre care vorbim aici. Problema firului este într-un final eradicată complet. Este atât de eradicată încât Rival Pro nu are nici măcar port USB-C. Cum au făcut asta? Simplu. S-au inspirat de la seria lor de căști Arctis Nova și au implementat același sistem de baterii interschimbabile pe care le încarci cu HUB-ul mouse-ului. Doar că spre deosebire de căști, unde greutatea nu este așa o mare problemă, aici Steelseries s-a lovit de nevoia de a avea bateriile cât mai ușoare atât ca să mențină greutatea mouse-ului jos dar și ca să nu perturbe simetria greutății, lucru care țin să raportez că le-a ieșit cu vârf și îndesat.
Procedura de schimbat bateria este super simplă și cu ceva practice îți va lua câteva secunde maxim, fix cât durează downtime-ul între runde.
Îmi place atât de mult ideea și sper ca toate celelalte branduri să fie cu ochii pe Steelseries și să o copieze cât de curând. Ca și durată a vieții, o baterie te va duce 16 ore cu ambele Polling Rate-uri setate la maxim, pe 8KHz cu Overpolling pe 9K și până la 60 de ore pe 1KHz. Dar sincer nici nu contează că oricum poți schimba instant pe a doua baterie, pentru că da, vine cu 2 baterii în pachet.
Software destul de matur
Steelseries GG va fi prietenul tău cel mai bun când vrei să-ți setezi noul tău mouse Rival Pro. Poți umbla la sensitivitate, să-ți setezi tu după buna ta inimioară ce valori vrei sau bineînțeles că le poți sincroniza cu cele de pe mouse-ul vechi, prin tool-ul dedicat numit Sensitivity Matcher. Mai mult de atât, poți să șurubărești cu diferitele tipuri de conexiuni și polling rate disponibile, poți vedea starea bateriilor, seta macro-uri și poți activa, deși nu știu de ce ai vrea așa ceva, accelerația.
Și mai util, mai ales pentru cei care stau în poziții ciudate la birou este faptul că poți schimba unghiul de rotație al lui Rival Pro, ca să se traducă și mai bine mișcarea XY de pe mousepad pe PC/Laptop.
Pentru cei cărora li se pare că rotița lui Rival Pro este ușor prea sensibilă, puteți activa Scroll Jump Protection care previne scroll-urile accidentale care pot apărea în cazul în care ești prea entuziasmat în mijlocul luptei.
Ar mai fi de menționat și extra tool-uri precum Aim Setup, Sensitivity Finder și alte ustensile de sincronizare a sensitivității atât cu mouse-ul pe care-l înlocuiești cât și pentru fiecare joc în parte, totul în interiorul acestui GG care din punctul meu de vedere chiar a ajuns la maturitate. Era buggy, destul de all over the place inițial, dar începe ușor ușor să-mi placă tot ce are de oferit.
Concluzii
Steelseries a mutat joaca în Ultra Wideband. Astfel conexiunea fără fir a lui Rival Pro este foarte stabilă și fără interferențe. Mai mult de atât, Steelseries a plusat și cu sistemul Infinite Battery prin care poți efectiv scoate bateria din mouse și o înlocuiești în maxim 10 secunde cu una fresh, încărcată de dock-ul care e și receiver.
Și mai e de menționat și SuperSync, adică separarea raportării în 2, tocmai ca să prevină acele probleme întâlnite în anumite jocuri când stai pe 8KHz, tocmai pentru că engine-ul jocului nu știe ce să facă cu atât de mult input într-o secundă.
Toate astea într-un form factor iconic, acela al Rival-ului, acum și mai ușor, la 53 grame, ergonomic, pentru dreptaci, perfect pentru un Palm Grip cinstit.
M-am distrat maxim cu Rival Pro și îl recomand oricui, fără ezitare. Dacă Rival Pro ți se pare prea mare, ei bine află că Steelseries a lansat concomitent și versiuni mini ale acestuia, atât pe alb cât și pe negru.
Știu că prețul de lansare pentru Rival Pro dar și pentru fratele Sensei Pro poate fi considerat destul de piperat, sunt de acord cu voi, dar trebuie să țineți cont de faptul că în general new tech costă, iar acești 2 mouși noi vin cu ceva tehnologii interesante la pachet. Da, vrei să fii printre primii care se joacă pe Ultra Wideband sau să nu ai niciodată probleme cu bateria? Plus un polling rate mult mai versatil decât la alți șoareci? Mna, te costă cam 200 de euro, pentru că trăim în Europa, că în America îl găsești la 180 de dolari nou. Sau 1050 de lei la Altex, dacă vrei în lei Românești. E mult pentru un mouse? Cu siguranță, dar este la nivel cu flagshipurile competiției. Tot pe acolo se învârte și un Superstrike sau un Viper/Deathadder. Ba chiar mi se pare ironic că am ajuns ca moușii Razer care odinioară erau în general cei mai scumpi să fie printre cei mai ieftini dintre flagships.
Depinde de tine și ce pretenții ai de la mouse-ul tău. Dacă vrei best of the best, Rival Pro sau Sensei Pro rămân candidați serioși alături de modelele anterior menționate.
Autor
