LG a demonstrat cu ani în urmă prototipul funcțional al unui smartphone cu ecran rulabil, dar Samsung pare că va fi primul mare producător care să lanseze un astfel de produs la scară comercială.
Replicând momentul lansării primului model Galaxy Fold, Samsung pare că ar vrea să-ți ofere experiența unui smartphone tri-fold la o simplă apăsare de buton, ecranul rulabil devenind pur și simplu mai mare. Fără cute inestetice, fără zonă de pliere. Cât de mare? Aparent nu există o limită fixă cu acest format. Contează doar cât de bine poți rula ecranul OLED în carcasa telefonului, lăsând ceva spațiu și pentru restul componentelor, cum ar fi bateria.
Am văzut deja cum funcționează, și tot producătorii asiatici ne-au arătat cum se face. Însă nimeni nu a îndrăznit până acum să lanseze comercial un astfel de dispozitiv. Nu pentru că nu am avea ecrane OLED care să reziste acțiunii de rulare în corpul telefonului, ci pentru că mecanismul în sine ridică mai multe provocări decât o „simplă” balama. Nu că balama unui telefon pliabil ar fi câtuși de puțin simplă, dar acolo nu există piese care trebuie să alunece una peste alta cu toleranțe de ordinul fracțiunilor de milimetru, în carcasa unui telefon subțire care se poate deforma dacă te apleci să-ți legi șireturile fără să îl scoți din buzunarul de la pantaloni.
Ce încerc să spun este că detaliile tehnice care fac diferența între un design concept și produs viabil comercial se pot dovedi o provocare aproape insurmontabilă. Sau poate că raportul cost-beneficiu nu justifică lansarea un produs atât de riscant pentru imaginea brandului respectiv.
Problema cu ecranele rulabile este că nu ai doar o balama (sau două) de care să te îngrijorezi. Întreaga carcasă devine un mecanism de precizie, protejând ecranul OLED care trebuie să fie rulat cu tot cu fire de praf și murdăria de pe mâini colectată după luni sau ani de utilizare, cumva fără ca angrenajul să se „gripeze” în mod catastrofal. Ce șanse ar avea un smartphone cu ecran rulabil să supraviețuiască unui „bend-test”, fie și neintenționat?
Vestea oarecum încurajatoare este că brevetul recent acordat pentru Samsung nu e despre aceste provocări mecanice pe care le-aș considera de bază, ci despre modul în care sunt acomodate camerele foto. Potrivit nou brevet, insula foto mu mai este fizic atașată de partea din spate a telefonului, ci de jumătatea mai mică, cea care include modului ecranului rulabil.
Până la un punct, ar arăta ca un Galaxy S26 Ultra obișnuit, cu insulă foto verticală și format candybar atunci când îl folosești ca și un telefon obișnuit. Dar o apăsare de buton îți aduce ecranul unui Galaxy Z Fold7, fără ca telefonul să aibă grosimea (și probabil nici greutatea) unui telefon pliabil.
Brevetul vorbește și despre senzori capabili să detecteze modificarea dimensiunii afișajului, poziția camerei-spate, dispunerea antenei și alte ajustări hardware care țin de rularea ecranului ecranului.
Prototipul LG Rollable pe care am avut ocazia să îl admirăm în diverse prezentări YouTube ne-a arătat și alte avantaje al ecranelor rulabile. Spre exemplu, posibilitatea de a potrivi suprafața ecranului cu rata de aspect a clipului video aflat în redare, gata cu benzile negre.
Dar rămân alte semne de întrebare. Cum anume protejezi un ecran a cărui suprafață nu este fixă, rulat dintr-o carcasă cu dimensiuni variabile?
Iar după toate aceste provocări, trebuie cumva să livrezi un produs pe care să îl pui și în mâinile consumatorilor neîndemânatici, care habar nu au cât de complicat și potențial fragil este un smartphone cu ecran rulabil.
Chiar dacă nu avem multe de spus în termeni de specificații, surse din industrie arată că Samsung experimentează cu un ecran rulabil ce atinge 12.4 inch în modul complet extins. Fiind vorba de rulare și nu pliere, diagonala în modul „compact” este constrânsă doar de spațiul în care poți ascunde restul ecranului. Oricare ar fi soluția tehnică selectată, putem fi siguri că va fi un telefon scump, designul rulabil nefiind cu nimic mai simplu de pus în practică decât cel pliabil pe care îl știm deja.
