GamingReviewsRSS PaginaDeMedia

Review The Medium – La discuții cu spiritele

Platforma de test: PC

Jocurile video au abordat diverse teme, dar a existat mereu un gen pe care-l regăsim în toate formele de media: horror. De la filme, la cărți și jocuri video, oamenii au căutat mereu acel ceva care să le pompeze adrenalina în vene, iar oamenii care le oferă aceste experiențe sunt și ei destui la număr. Cam ăsta este și cazul cu Bloober Team, dezvoltatorul din spatele Layers of Fear și Blair Witch, o echipă din Polonia al cărui ultim joc îl abordez astăzi. Este vorba despre The Medium așa că haideți să pășim pe puntea dintre lumi într-o poveste plină de suspans.

The Medium te pune în pielea lui Marianne, o tânără care posedă un set de abilități ceva mai speciale. Este un medium, adică o persoană care poate comunica și cu lumea celor morți și îi poate călăuzi spre odihnă, ajutându-i să-și rezolve problemele care îi țin blocați în lumea noastră. Puterile acestea i-au prins foarte bine, mai ales că a putut să și le dezvolte în cadrul afacerii de familie: o casă de servicii funerare. Dar activitatea ei pașnică ia o turnură înfricoșătoare atunci când un telefon ciudat o motivează să investigheze o locație socialistă abandonată, în care legendele urbane povestesc despre întâmplări îngrozitoare, fantome ale oamenilor care au suferit acolo și spirite tulburate.

Review The Medium

Are americanu’ o vorbă care zice cam așa: “Nothing to write home about!”. Cam așa pot rezuma și gameplay-ul lui The Medium. Când am auzit prima dată despre joc și am văzut câteva secvențe, am crezut că va fi un third person în genul lui Control, iar de atunci chiar nu am mai stat să caut informații. Iar când am pus mâna pe el, am descoperit o experiență cu totul diferită. O experiență care m-a dus cu gândul la vechile jocuri point-and-click, doar că aici ai ceva libertate de mișcare prin intermediul tastelor WASD sau a controller-ului, după caz. Iar această abordare deși pare plictisitoare la început merge destul de bine. Dar să nu vă așteptați să vă luptați cu spirite și monștri, deoarece jocul poate fi considerat un walking simulator în toată puterea cuvântului. Și poate cel mai mare păcat pe care-l face The Medium este legat de fixarea camerei. Jucătorul nu are libertatea de a ajusta camera în niciun mod, iar asta poate fi un mare minus pentru anumite persoane. Câteodată va avea unghiuri moarte și îți va ascunde o intrare spre exemplu, sau alte dați este pur și simplu prea întunecată scena și îți va fi greu să vezi pe unde trebuie să mergi.

Camera asta are însă și părți bune, iar unele amplasări te lasă cu gura căscată. Ai secvențe panoramate în care ai un câmp vizual mare pe care să-l admiri, ori cadre de-a dreptul claustrofobe care să te facă să te simți inconfortabil; până la urmă vorbim despre un joc horror psihologic. Iar The Medium reușește să se ridice la nivelul așteptărilor când vine vorba de groaza pe care ți-o inspiră. Nu este un maraton de jump-scares precum Amnesia sau Outlast, dar te ține într-un stres constant, iar sperieturile ocazionale par plasate destul de bine, deoarece câteodată ajungi să te obișnuiești cu atmosfera și parcă e mai digerabil jocul. Și fix atunci urlă măgăoaia la tine și te face să înaintezi sfios pentru câteva minute.

Atmosfera lui The Medium este cu atât mai înfricoșătoare cu cât arată foarte bine și te cam trimite acolo. Aici avem un exemplu foarte bun pentru ceea ce poate crea un dezvoltator folosind tehnologiile de Ray Tracing și DLSS de la NVIDIA. Jocul celor de la Bloober Team folosește iluminare globală, reflexii și umbre generate prin tehnologia de Ray Tracing, iar pentru a putea rula fluid, există și suport pentru DLSS 2.0. Optimizarea este însă problematică, cel puțin în prima versiune a jocului, iar texturile care au tendința să îți sară în ochi vor deveni mai horror decât jump scare-urile pentru că vei crede că e ceva în neregulă cu placa ta video. Și a fost o secvență în al doilea nivel al jocului în care o simplă ușă cu o reflexie pe geam mi-a pus în genunchi 3080-ul care a putut să scuipe doar vreo 35 de cadre pe secundă.

Review The Medium

Dar trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului și să vorbesc despre grafica lui The Medium. Cu toate greșelile pe care le face, jocul reușește să păstreze un aspect foarte autentic, iar modul în care arată și te face să te simți se potrivește perfect cu specificul jocului. Este greu de rulat, dar arată bine și te va face să înțelegi de ce merită să investești într-o placă video puternică dacă ești pasionat de bling-bling vizual. Iar pentru a completa experiența, muzica este scrisă de Akira Yamaoka și Arkadiusz Reikowski. Compozitorul japonez a lucrat la jocuri precum Silent Hill, în timp ce polonezul a scris muzica pentru jocurile precedente ale studioului. Iar colaborarea asta duce la un soundtrack care îți ridică părul de pe mâini.

Ce să mai? Avem în față un joc bun, atmosferic, care în ciuda câtorva sperieturi gratuite a reușit să mă țină în priză. Și când ții cont de gameplay-ul rudimentar, puzzle-urile simple și acele câteva probleme de optimizare, este cu atât mai impresionant. The Medium nu se aruncă în sfera jocurilor AAA cu bugete colosale și povești de 20+ ore cu gameplay exploziv și de preferat open-world. În schimb este ceea ce putem numi un indie, sau hai, mai de grabă un joc nu cu trei de A, ci cu vreo doi. Oricum am pune-o, e bun, iar fanii jocurilor horror și nu numai vor aprecia acest titlu.

Articole asemanatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button