Review Crash Bandicoot 4: It’s About Time – Experienta unui noob
Platforma de test: PlayStation 4 Slim
Nu este usor sa fii gamer in ziua de astazi. Varietatea de jocuri este atat de mare incat nici tu nu mai stii sigur ce-ti place. Dar din cand in cand apare cate un joc care te face sa te intrebi daca nu cumva te-ai blocat in normalul tau. Astazi voi vorbi despre Crash Bandicoot 4: It’s About Time, cea mai noua iteratie a unei platforme foarte iubite de gameri din toata lumea. Unii dintre voi ati crescut cu aceasta serie, altii ati invatat s-o iubiti in timp. Din nefericire, eu nu ma pot identifica cu voi si tre’ sa recunosc ca e pentru prima oara cand joc mai mult de 15 minute un joc din seria Crash. Asa ca acest review va fi mai mult o serie de intamplari si pareri ale unui om care nu este familiar cu seria, nici n-a jucat prea multe platformere. Sau cum ma mai numesc unii, un noob.
Seria Crash si-a inceput viata gratie celor de la Naughty Dog, adica oamenii din spatele seriei Uncharted si a fenomenalelor titluri The Last of Us. Asta se intampla acum foarte multi ani, iar odata cu despartirea de parintele „natural” seria a vazut o pauza. Asta pana cand fanii au primit o noua raza de speranta din partea N. Sane Trilogy. Acest pachet a luat primele trei jocuri si le-a imbracat in straie HD pentru a le da o sansa gamerilor de acum sa descopere o serie legendara, iar veteranilor o mica calatorie nostalgica in niste vremuri mai simple. Si cand multi credeau ca asta a fost pentru aceasta franciza, a aparut Crash Bandicoot 4: It’s About Time.
Blind date!
Crash Bandicoot 4: It’s About Time este prima mea intalnire cu seria asa cum trebuie. Adica cu snack-uri langa mine, vreo doua-trei beri si distractie oferite de un joc care nu incearca sa-mi vorbeasca despre politica, dreptate si alte chestii de care ma lovesc in realitatea cotidiana. Si chiar cred ca aveam nevoie de o gura din asta de aer proaspat, mai ales intr-o perioada aglomerata din toate punctele de vedere: serviciu, acasa, frica de a nu sti ce se intampla in legatura cu pandemia asta si cand va reveni viata la normal, etc. Grafica animata, personaje usor de indragit si niste ha-ha ieftin cu care sa inchei in toane bune o seara.
Stiam de grafica, stiam cu ce se mananca jocul, dar am vrut sa ma prefac ca nu stiu nimic din astea. Am vrut sa fie o experienta de la zero, cu mintea deschisa in care sa ma bucur de Crash Bandicoot 4: It’s About Time pentru ceea ce este. Din pacate, povestea este ceva cam intortocheata pentru cineva care nu stie nici cum o cheama pe gagica’ lui Crash. Am inteles ca tre’ sa opresc gruparea de baieti rai cu ajutorul celor patru masti cuantice. Am zis bine? Daca un, nu dati cu parul; sunt nou p-aici.
Trebuie sa recunosc ca mi-a placut estetica jocului si modul in care imbina elemente de desene animate cu niste texturi si forme geometrice care te fac sa intelegi ca ai in fata un joc aparut recent. Jocul asta e colorat si viu, nu te va plictisi niciun moment prin prezentarea sa, iar muzica se imbina perfect cu vizualul pentru a-ti oferi cateva ore de distractie. Sau cel putin asta credeam.
Greu dom-le, greu al naibii!
Pe langa povestea pe care nu prea am inteles-o, hai sa va zic ce m-a frustrat cu adevarat la Crash Bandicoot 4: It’s About Time. Este vorba despre gameplay-ul in sine. Este greu, este neiertator cu noobaletii ca mine si controlul nu prea a ajutat cauza. Crash Bandicoot 4: It’s About Time s-a dovedit o provocare mai mare decat mi-as fi dorit sa fie, insa nu a contribuit doar dificultatea sa aici, ci si problemele de natura tehnica. Bine, mai mult alea decat jocul, dar haideti sa vorbim despre ele pe rand.
Daca este prima oara cand puneti mana pe un platformer, Crash Bandicoot 4: It’s About Time poate fi un titlu introductiv foate ok. Imi place ca desi devine greu, odata ce te prinzi de mersul lucrurilor nu vei avea probleme. Da, vei ajunge greu la elemente ascunse sau alte chestii d-astea si vei reface misiunile de destul de multe ori cat sa te saturi de ele. Dar finalul unui nivel, ei bine, aia este rewarding. Ce a stirbit din placere a fost controlul care adesea s-a simtit orice in afara de precis. Sunt sigur ca anumite sectiuni din joc ar fi fost mult mai comode daca controlul era mai fin.
Asta se datoreaza si optimizarii. Am testat jocul pe un PlayStation 4 Slim si trebuie sa va spun ca am fost dezamagit de performanta. Poate ca am visat prea mult cand credeam ca va merge la 60FPS, dar da-o naibii! Nici macar 30FPS?! Inteleg ca filmele sunt la 24FPS, dar in alea nu ai platforme care iti testeaza reflexele si orientarea in spatiu.
Revenim la next-gen!
Crash Bandicoot 4: It’s About Time este un joc bun si chiar daca m-a depasit de cateva ori din diferite motive, m-as mai intoarce la el. Dar nu acum, ci putin mai tarziu, odata cu aparitia consolelor next-gen. Vreau sa-l pot savura la 60FPS si sa imi testez din nou reflexele si rabdarea intr-un scenariu ceva mai prietenos. Ca experienta de joc insa, trebuie sa recunosc: sunt ceva mai bogat acum, cel putin cand vine vorba de cultura jocurilor video. Am mai bifat o serie de legenda prin care nu am avut ocazia sa trec pana acum si sper ca voi trai momentul in care sa zic ca am terminat jocul, fie el si pe cea mai mica dificultate. Trial and error, dar ce sa ii si faci?
Verdict
Scor - 8.5
8.5
Bun!
Crash Bandicoot 4: It's About Time este un joc simplu care mi-a aratat cum era gamingul acum ceva timp, intr-o vreme pe care parca o si uitasem. E placut sa fii din nou copil si poate de data asta, invat sa-l si joc. Nu-l pot nota pe categorii pentru ca nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea despre un joc pe care nu am apucat sa-l cunosc asa bine, dar ii voi da o nota pe care cred ca o merita cu siguranta.
