Noul record mondial pentru viteza internetului, de 402 terabiți pe secundă (Tbps), a fost stabilit de Institutul Național de Tehnologie a Informației și Comunicațiilor din Japonia (NICT), în colaborare cu parteneri internaționali, folosind fibre optice standard disponibile comercial.
Aston University și Aston Institute of Photonic Technologies fac parte din echipa internațională care a colaborat cu Institutul Național de Tehnologie a Informației și Comunicațiilor din Japonia (NICT) și Nokia Bell Labs din SUA pentru a stabili noul record mondial pentru viteza internetului la 402 terabiți pe secundă. Echipa a inclus cercetători precum Dr. Ian Phillips și Profesorul Wladek Forysiak de la Aston University, contribuind la acest proiect prin dezvoltarea de amplificatoare Raman pentru banda U, parte a spectrului de lungimi de undă utilizate în comunicațiile prin fibră optică.
Cum a fost stabilit noul record mondial pentru viteza internetului
Prin utilizarea unei combinații de benzi de transmisie și tehnologii avansate de amplificare, echipa de cercetare a reușit să transmită date pe o distanță de 50 km de fibră optică, depășind cu aproximativ 25% recordul anterior, de 301 Tbps. Pentru demonstrație s-au folosit:
- Fibre optice standard pentru a transmite informații sub formă de impulsuri luminoase;
- Amplificatoare Raman pentru banda U. Amplificatoarele Raman sunt tehnologii optice care îmbunătățesc semnalul transmis prin fibră optică, extinzând banda de transmisie și îmbunătățind calitatea semnalului. Banda U este o parte a spectrului de lungimi de undă folosită în comunicațiile prin fibră optică. Amplificatoarele Raman nu sunt disponibile comercial și au fost dezvoltate special pentru acest experiment.
- Spectru mai larg, acoperind șase benzi de lungimi de undă (O, E, S, C, L și U) comparativ cu patru în experimentele anterioare. Acest lucru a permis o creștere a capacității de transmisie a datelor.
Rezultate
Utilizând aceste tehnologii avansate, echipa a putut transmite un semnal DWDM (Dense Wavelength Division Multiplexing) cu până la 1.505 canale, acoperind o gamă de 275 nm (37,6 THz), ceea ce a permis atingerea unui record de 402 Tbps după transmisia de date pe o distanță de 50 km utilizând fibră optică. Această realizare nu numai că împinge limitele tehnice ale transmisiilor prin fibră optică, dar are și implicații importante pentru viitorul infrastructurilor de comunicații globale, având potențialul de a sprijini cerințele crescute de date ale serviciilor digitale și de telecomunicații ale viitorului.
Ce poți face cu o asemenea viteză, în teorie
La o viteză de 402 terabiți pe secundă (Tbps), posibilitățile de descărcare devin aproape inimaginabile datorită vitezei extrem de rapide. Iată câteva exemple pentru a arăta ce se poate descărca la această viteză:
Jocuri video de mari dimensiuni: Un joc precum Red Dead Redemption 2, care are o dimensiune de aproximativ 150 GB (pe PC), ar putea fi descărcat în mai puțin de o milisecundă. Practic, întreaga colecție de jocuri de pe o platformă precum Steam ar putea fi descărcată în câteva secunde.
Filme în format 4K și 8K: Un film în format 4K de aproximativ 100 GB ar putea fi descărcat într-o fracțiune de milisecundă. Asta înseamnă că întreaga filmografie disponibilă pe platforme ca Netflix sau Amazon Prime Video ar putea fi descărcată în mai puțin de un minut.
Baze de date mari: Baze de date enorme, cum ar fi cele utilizate de servicii de cloud computing sau de cercetare genomică, care pot ajunge la dimensiuni de zeci sau sute de terabiți, ar putea fi transferate complet în câteva secunde.
Backup-uri de sistem la scară largă: Backup-urile de date la nivel de întreprindere, care de obicei necesită ore sau chiar zile pentru a fi realizate, ar putea fi efectuate într-o fracțiune de timp, ceea ce ar transforma complet gestionarea datelor la scară largă.
Transferuri instantanee pentru realitate augmentată și virtuală: Conținutul pentru realitate augmentată (AR) și realitate virtuală (VR), care necesită o cantitate mare de date, ar putea fi descărcat și actualizat în timp real fără întârzieri.
Deși teoria ne permite să visăm la astfel de performanțe, în practică, există multe obstacole tehnice și fizice care limitează viteza reală de transfer a datelor. Acestea sunt infrastructura fizică, factori de distanță, interferențe și zgomot etc.
