Nintendo Switch 2 – aproape tot ce mi-am dorit de la urmașul unei legende (prime impresii)

După ani întregi de așteptare, leak-uri care păreau extrem de reale și dezamăgiri, în sfârșit a venit vremea să spunem: Habemus Switch 2! Noua consolă a celor de la Nintendo ne-a trecut pragul recent iar de atunci și până acum am dormit puțin și m-am jucat mult ca să văd pe pielea mea ce știe să facă Switch 2. Adevărul este că primul Nintendo Switch a fost un adevărat succes, și nimeni nu cred că poate contra asta pentru că numerele vorbesc de la sine: peste 152 de milioane de unități vândute la nivel global, a treia consolă în clasamentul general și cu șanse mari să detroneze regele PlayStation 2 din vârful topului.

Tocmai de asta, Nintendo are niște cizme mari de umplut, iar istoric vorbind, japonezii nu au reușit de fiecare dată să profite de succesul modelului precedent. Mă gândesc doar la Wii și Wii U, prima fiind un succes global cu peste 100 de milioane de bucăți vândute, în timp ce succesorul său a rămas aproape uitat în negura timpului din cauza unor decizii ciudate de marketing, a lipsei de jocuri third party și a similitudinii de nume: oamenii pur și simplu credeau că Wii U este un add-on pentru consola existentă, și mulți dintre cei care aveau deja un Wii normal nici nu s-au uitat la jucăria nouă.

Acum, lucrurile sunt ceva mai clare, pentru că nu avem în față Switch U, ci Switch 2 în toată regula, iar mai toate capitolele importante au primit upgrade-uri simțitoare. Acum, și cu selecția de jocuri third-party stăm mult mai bine, iar titluri foarte populare precum Cyberpunk 2077, Street Fighter 6 și Split Fiction sunt deja prezente day-one, cu multe altele confirmate ca fiind pe drum.

Astfel, privind în ansamblu, Switch 2 are potențialul de a fi încă și mai mare ca cel pe care îl înlocuiește, dar nu este totul lapte și miere, iar dacă ești curios să vezi în detaliu ce poate să facă noul Switch 2 și unde credem noi că ar mai fi de lucrat, rămâneți aproape pe mai departe!

Design și construcție

Începem așadar cu discuția despre aspect, o arie care nu a suferit modificări prea mari față de generația precedentă. Plasticul din care este făcută consola este acum mai mat la atingere și se simte mai bine în mână, dar afișează urmele mai ușor. Un lucru care nu mi-a plăcut atât de mult este alegerea Nintendo de a „decolora” consola, iar acum roșul și albastrul atât de iconice de pe primul Switch sunt mai mute și rezervate doar pentru câteva accente din jurul joystick-urilor. Switch 2 are clar un aspect mai sobru și mai matur, un lucru pe care mulți și-l doreau dar cu care eu nu sunt 100% împăcat.

În rest, noua consolă este mai mare în aproape toate dimensiunile mai puțin grosimea, unde este identic conform Nintendo, ceea ce îl face mai comod de ținut pentru mine. Din păcate producătorii au ales să nu sculpteze spatele consolei pentru a fi încă și mai comod de folosit în modul handheld, deci ne vom baza tot pe diverse accesorii și huse tip grip pentru asta.

Dar aceste creșteri de dimensiuni au avut drept principal beneficiar ecranul. Dar aici este o sabie cu două tăișuri și o discuție ceva mai lungă, pentru că, cu toate că pe de-o parte îmi place mult ecranul nou mai mare, de aproape 8 inch (7,9 ca să fiu precis), simt intens lipsa unui panou OLED. Aici la Zona suntem de părere că ecranele OLED oferă cea mai bună calitate vizuală posibilă, și după ce Nintendo ne-a răsfățat cu varianta OLED a primului Switch, în toți anii ăștia dinainte de lansare am sperat că și Switch 2 va avea măcar opțiunea unui panou de acest fel, pe lângă o variantă cu LCD.

Oh, how wrong I was. Desigur, asta e o mișcare previzibilă dacă iei în considerare că Nintendo nu sunt cunoscuți drept o companie care face favoruri clienților din bunătatea inimilor lor. Calculul e simplu: compania a lansat acum versiunea de bază, cea cu LCD, pentru ca în doi sau trei ani să ne mai facă să cumpărăm încă o dată un Switch 2 OLED, și sunt de părere că așa cum a funcționat cu primul Switch, la fel va merge și acum.

Dar să nu credeți vreun moment că ecranul LCD pe care l-am primit acum este de proastă calitate, nici pe departe. Ba chiar, eu îl consider peste cel de pe ROG Ally X, un alt handheld care a ales să opteze pentru un LCD în detrimentul unui OLED. Culorile sunt surprinzător de vibrante, contrastul este sănătos (chiar dacă nu infinit ca pe un OLED) iar suportul pentru HDR și rata de refresh de 120Hz sunt cireașa de pe tort. Cu toate astea, scenele întunecate nu sunt tocmai negre ci mai mult gri, așa cum este specific genului ăsta de panou, dar sunt dispus să trec asta cu vederea pentru că toate celelalte aspecte ale acestui ecran sunt top-notch.

La capitolul confort ajută și Joy-Con-urile, și ele mai mari, astfel mâinile tale nu mai sunt atât de înghesuite iar poziția este mai naturală și mai puțin obositoare după perioade lungi. Și sistemul de prindere a controllerelor de șasiu a fost regândit, iar acum nu mai există un mecanism de slide, ci pur și simplu niște magneți foarte puternici care țin Joy-Con-urile atașate indiferent de cât de tare tragi de ele. Switch 2 se simte substanțial mai robust decât primul model, și aplaud această abordare cu magneți versus șina dinainte.

Moving on, apreciez și standul regândit, care este acum mult mai practic și mai util decât pe originalul Switch, care avea un picioruș mic și firav care abia reușea să țină consolă dreaptă pe masă fără să se rupă. Am văzut improvement-uri cu modelul OLED, dar abia acum sunt de părere că standul este cu adevărat folositor. Este robust, ușor de de deschis și nu mai dă impresia că s-ar dezintegra dacă te uiți mai urât la el. O altă adiție nouă pe care o aplaud este al doilea port USB-C, pe lângă cel de pe muchia de jos, pentru o încărcare mai facilă atunci când îl folosești și pentru conectarea de diverse accesorii, but more on that later.

Performanța în jocuri

Până atunci, hai să vorbim despre lucrul care chiar contează la o consolă de jocuri… jocurile! Și fără îndoială, cel mai mare și mai important dintre ele este noul Mario Kart World, primul joc nou din această serie din 2014 încoace. Pentru că da, Mario Kart 8 a fost lansat acum peste un deceniu, deci era și timpul să vedem un nou titlu Mario Kart și, din fericire, nu dezamăgește.

Înainte de toate însă, vreau să menționez faptul că am avut un timp foarte limitat cu noul Switch 2, iar cum ziua tot 24 de ore are indiferent de cât de multă treabă avem, tratați aceste gânduri ca pe niște prime impresii, nu ca pe un review detaliat și bine documentat.

That being said, mi-a plăcut mult noul Mario Kart World, și m-am distrat pe cinste cu un prieten în poate cele mai haotice, mai amuzante și mai interesante curse pe care le-am făcut vreodată într-un joc. Ca de obicei, șarmul specific Nintendo se face simțit din plin aici, și dacă nu ai jucat un Mario Kart până acum și iei în considerare să îți cumperi un Switch 2, fă-ți un serviciu și cumpără direct bundle-ul cu consolă + joc, nu vei regreta.

Noutatea anul acesta în Mario Kart World este chiar lumea deschisă. Modul de joc Free Roam, așa cum îl numește Nintendo, este aici și cu toate că sunt de părere că îi lipsește ceva substanță și cred că m-aș plictisi destul de repede de el, o consider o adiție bună care îți oferă câteva chestii în plus de făcut pe lângă deja consacratele curse solo sau cu prietenii.

Ce am apreciat mult este grafica noului Mario Kart World. Calitatea vizuală nu este nemaivăzută, în special dacă ești obișnuit cu grafica din jocurile moderne rulate pe un PC de top, dar sunt mulțumit de cum arată noul joc după standardele Nintendo. Texturile sunt mai sharp, iluminarea mai naturală iar performanța s-a menținut constantă indiferent de cât de aglomerat era ecranul. Vestea mai puțin bună este că Mario Kart World este singurul joc first-party important lansat de-odată cu consola, dar am încredere că Nintendo nu vor zăbovi prea mult și că vor anunța mai multe jocuri de sub umbrela proprie curând.

Pe lângă Mario Kart, principalul lucru pe care voiam să îl testez pe Switch 2 este The Legend of Zelda: Tears of the Kingdom, un titlu care ne-a plăcut enorm de mult dar care se simțea gâtuit de limitările în materie de putere de procesare a vechii console. Și pe primul Switch jocul arăta bine, dar existau destul de multe momente când bătrânul procesor Tegra se chinuia să țină o rată de cadre pe secundă de 30. Ba mai mult, problemele de performanță au fost printre principalele mele critici la adresa jocului, iar când am auzit că Switch 2 va veni cu un patch day-one care să rezolve toate aceste neajunsuri am fost extrem de entuziasmat.

O parte din entuziasmul meu s-a stins, însă, atunci când am văzut că, deși am jocul pentru primul Switch în format fizic, tot a trebuit să scot din buzunar 10 euro pentru upgrade. În fine, în ochii mei nici nu mai contează pentru că Zelda: Tears of the Kingdom pe Switch 2 rulează și se vede absolut de vis, până în punctul în care sunt convins fără urmă de îndoială că asta este varianta definitivă a jocului.

Da, știu că 60fps este considerat bare minimum în zilele noastre, dar hai să nu uităm că vorbim despre Nintendo, o companie care dansează singură și care nu se înghesuie să sară pe toate trend-urile din domeniu, uneori în detrimentul propriilor jucători. Și cu toate că ultimul joc Zelda este o capodoperă jucabilă, oricine l-a încercat pe primul Switch îți va spune că problemele de performanță pot deveni uneori prea greu de digerat, până în punctul în care îți pot înrăutăți experiența.

Din fericire, Tears of the Kingdom pe Switch 2 nu suferă de aceste probleme, și rata de cadre pe secundă mai mare, în combinație cu rezoluția mai înaltă și suportul pentru HDR schimbă complet datele problemei, și pentru mine transformă acest joc din unul dintre cele mai bune din 2023 în unul dintre cele mai bune din toate timpurile!

Următoarea surpriză pe care am avut-o are legătură cu un joc care nu face parte din catalogul Nintendo. Cyberpunk 2077 este un titlu foarte cunoscut și popular, chiar și la cinci ani după lansare, iar odată cu Switch 2 am primit și o portare în toată regula pe noua consolă, și una chiar reușită aș spune. Oricine se aștepta la Cyberpunk la 60fps pe Switch 2 va fi dezamăgit, dar chiar și așa jocul se vede și rulează surprinzător de bine pe noua consolă.

Este pentru prima dată când în meniul unui joc de Switch văd două opțiuni pentru grafică: performance și quality. Modul quality blochează rata de cadre la 30 dar crește rezoluția și detaliile grafice, în timp ce modul performance lasă framerate-ul deblocat, dar sacrifică puțin din calitatea vizuală în numele fluidității. Nu avem un counter de fps pe Switch 2, așa cum era de așteptat, deci nu pot să vă spun cu certitudine la câte cadre pe secundă rulează Cyberpunk 2077 în modul unlocked, dar intuiția mea de gamer a simțit în jur de 40fps, poate chiar spre 45 în interiorul clădirilor sau în scene nu foarte demanding.

Nu este deloc rău ținând cont că jocul arată cât se poate de bine pentru un astfel de sistem. De menționat aici este că, cu toate că ecranul intern de pe Switch 2 este 1080p, Cyberpunk va rula la 720p în modul handheld pe setarea performance și la 1080p performance doar în dock. Rezoluția FullHD se păstrează pe modul quality, atât în dock cât și handheld. Sacrificiile vizuale sunt sesizabile, mai ales pentru cei ca noi care suntem obișnuiți să vedem acest joc în 4K, cu full path tracing la sute de cadre pe secundă cu cele mai noi plăci video de PC, dar și pe Switch 2 este cu siguranță jucabil și enjoyable.

Da, chiar și în puținul nostru timp pe care l-am avut la dispoziție cu Cyberpunk am remarcat unele zone sau momente când jocul încetinește puțin, dar situațiile astea par să fie puține și rare, deci nu cred că reprezintă un motiv de îngrijorare. Poate că alte handheld-uri ar putea obține performanțe mai bune în Cyberpunk 2077, dar faptul că poți trece de la Zelda, la Mario Kart și apoi la Cyberpunk, totul pe aceeași consolă, este un plus mare care indică faptul că suportul solid pentru jocuri third-party va continua și pe noua generație.

Cât despre ce urmează… anul acesta ne putem aștepta la lansări importante pe Switch 2, printre care enumerăm Donkey Kong Bananza și Metroid Prime 4: Beyond din catalogul Nintendo și Star Wars Outlaws, Hollow Knight: Silksong, Elden Ring, Final Fantasy 7 Remake Integrade dar și Hades 2 din suita jocurilor third-party. Sincer, mă aștept să primim cât mai curând vești în legătură cu proiectele proprii Nintendo, că doar au trecut opt ani de la ultimul joc Mario 3D, și cu toate că lista poate părea subțire momentan, nu mi-aș face griji prea mari.

Alte funcții

Acum că am dat la o parte lucrurile cele mai importante, hai să vorbim puțin despre celelalte funcții și capabilități ale consolei, pentru că sunt câteva chiar mișto. În primul rând, acum Joy-Con-urile pot dubla și pe post de mouse, o adiție foarte deșteaptă care funcționează mult mai bine decât mă așteptam. Pur și simplu deconectezi un Joy-Con de la consolă și îl așezi pe o suprafață plată, pe lateral. Consola se sesizează aproape imediat iar pe ecran apare un cursor precum cel de Windows, astfel interacțiunea cu meniurile și cu interfața este mult mai ușoară.

Dar suportul pentru mouse nu este limitat la sistemul de operare principal, nici pe departe. Chiar dacă nu am avut timp să testăm punctual asta, Civilization 7 este unul dintre titlurile cu suport pentru așa ceva, și îmi imaginez că este mult mai ușor să răsfoiești prin zecile de meniuri ale jocului cu un mouse spre deosebire de un layout tradițional de controller. Abia aștept să mă joc și Metroid, în care cică vom putea să țintim cu mouse-ul în toată regula.

O altă funcție nouă este cea de voice chat, o caracteristică intens cerută de către fani. Acum, pe Joy-Con-ul drept ai un buton „C” nou, care servește drept declanșatorul funcției de voice chat și butonul de push to talk atunci când ești într-o conversație. Nu e nimic groundbreaking aici, dar zic eu că merită menționat și asta deoarece acum poți comunica în timp real cu prietenii tăi direct pe consolă, fără să mai fii nevoit să ții Discordul deschis pe telefon. De menționat aici este că vei avea nevoie de un abonament Nintendo Online ca să folosești această funcționalitate.

De chestia asta cu voice chat-ul se leagă și un nou accesoriu, un webcam USB-C proprietar care este folosit pentru video call-uri. Din câte am înțeles vor exista și câteva jocuri care să integreze acest webcam într-un fel sau altul, dar la momentul publicării acestui material nu am găsit mai multe informații în acest sens.

Concluzie

În final, înainte să vorbim despre preț, vreau să discutăm puțin despre disponibilitate, un lux de care noi, consumatorii de jocuri, console și hardware de gaming, am fost privați în ultima vreme. Poate că vă mai aduceți aminte lansarea PS5 și Xbox Series din 2020, atunci când preț de aproape doi ani de zile nu am putut să cumpărăm consolele noi, din magazin, la prețuri normale.

Știu punctual cazuri de oameni care au plătit la scalperi și de două ori mai mult pentru un PS5 la lansare, dar din fericire, se pare că Nintendo au observat shitshow-ul de atunci iar stocurile de Switch 2 sunt suficiente pentru toată lumea. În această dimineață Switch 2 încă este în stoc la toți marii retaileri de la noi, iar dacă vrei să îți cumperi și tu unul, nu va trebui să aștepți mult pentru el.

Dar dacă alegi să îți cumperi unul, cât costă? Ei bine, pentru bundle-ul cu Switch 2 + Mario Kart World va trebui să scoți din buzunar 2.700 de lei, în timp ce varianta standard doar cu consola este 2.500 de lei. Sincer, ținând cont că Mario Kart World este un joc de 80 de euro, adică 400 întregi de lei, practic bundle-ul te lasă să iei jocul la jumătate de preț, ceea ce nu mi se pare deloc rău.

Dar overall, simt că Switch 2 ar fi putut fi o idee mai ieftin. Un PS5 Slim Digital costă acum 2.000 de lei, deci cu 500 mai puțin decât varianta de bază a Switch 2. Iar dacă privești doar performanța și nimic mai mult, atunci clar Switch 2 iese mai șifonat. Nu are la fel de mulți cai putere sub capotă și nu poate juca aceleași jocuri la setări grafice similare, asta e clar, dar Nintendo nu a fost niciodată despre asta.

În schimb, ce primești este o consolă hibridă extrem de versatilă, cu suficientă putere de procesare ca să joace cele mai recente jocuri în condiții decente și cu un catalog de titluri first-party extraordinare, cum numai japonezii de la Nintendo știu să facă. Zelda, Mario, Donkey Kong, Animal Crossings, Metroid, Bayonetta, Pokemon și Fire Emblem sunt francize disponibile exclusiv aici, și adevărul este că prețul ușor mai mare, deși puțin greu de digerat, nu este atât de rău ținând cont că suntem la începutul ciclului de viață al consolei, iar 2.500 de lei îți vor asigura minim opt ani de joacă intensă pe consola asta.

Ar mai fi câteva lucruri de spus și de testat, dar așa cum am spus la început, timpul nostru cu noul Switch 2 a fost extrem de limitat și nu am avut cum să atingem toate subiectele pe care ni le doream, dar cu toate astea, sper că v-am ajutat să vă conturați o idee mai clară despre consolă și dacă ea merită sau nu banii voștri. Da, Switch 2 este puțin cam scump iar prețurile jocurilor sunt în general mai mari decât pe alte platforme, asta fără să punem la socoteală că reducerile la Nintendo sunt mici și rare, dar consider că merită din plin să îți cumperi și tu una.

Este aproape tot ce mi-am dorit de la succesorului uneia dintre consolele mele preferate din toate timpurile, și chiar dacă aștept cu sufletul la gură varianta OLED, și acum, în 2025, părerea mea e că merită să îți iei un Switch 2 dacă jocurile Nintendo te pasionează, sau dacă vrei o experiență handheld cât mai lipsită de problemele inerente Windows pe care le regăsim pe ROG Ally sau Lenovo Legion Go.