NASA finanțează dezvoltarea unui nou tip de rachetă ce ar putea scurta călătoria către Planeta Marte la doar două luni, comparat cu aproximativ doi ani cât este timpul de sosire al unei misiuni de explorare robotizate.
Agenția susținută de Guvernul SUA a investit 725.000 de dolari într-un sistem de rachete ce ar putea rezolva unul dintre obstacolele majore care descurajează misiunile oameni pe Marte: timpul de călătorie. Aparent, un chilipir dacă ne raportăm la cheltuielile uzuale aprobate de NASA pentru misiuni spațiale.
Argumentul pentru scurtarea cu orice preț a timpului de călătorie este acela că, după atâtea luni petrecute în spațiu, departe de efectul protector al câmpului magnetic terestru, radiația obișnuită din spațiul cosmic ar afecta la modul serios sănătatea astronauților. Ca să nu mai vorbim de efectele psihologice ale unei călătorii într-o „cutie de conservă”, înconjurat de alți astronauți la fel de plictisiți.
Scurtând drastic durata călătoriei, misiunile pe Marte dintr-o dată nu mai par chiar atât de SF. Timpul petrecut la suprafața prăfuită a celei de-a patra planete de la soare părând de-a dreptul energizant, prin comparație cu lunga așteptare a călătoriei în spațiu.
Cu tehnologia actuală, o călătorie dus-întors către planeta roșie ar dura aproape doi ani, la finalul căreia astronauții ar putea ajunge cu probleme majorede sănătate. De la atrofie musculară, până la anemie și pierderea capacității cerebrale, indusă de leziuni la nivelul creierului cauzate de radiația cosmică.
Să fi expus la niveluri ridicate de radiații solare și cosmice, plus efectele nocive ale gravitației zero și o perioadă lungă de izolare, echivalează cu îmbătrânire accelerată. Altfel spus, doar să rămâi în stare de funcționare atunci când ajungi la destinație ar putea fi o provocare majoră pentru exploratori. Ca să nu mai vorbim de partea efectivă de explorare și întoarcerea spre Pământ, preferabil în viață.
Spre exemplu, astronauții care petrec doar șase luni în spațiu sunt expuși la aproximativ aceeași cantitate de radiații așteptată de la 1000 de radiografii toracice cu raze X. Iar asta nu face decât să amplifice toate celelalte riscuri, de la cancer la leziuni ale sistemului nervos, pierderi osoase și boli de inimă, potrivit NASA.
Cum funcționează racheta finanțată de NASA
Probabil că vor mai trece încă 20 de ani până când vehiculul imaginat de Howe Industries va lua efectiv rolul de rachetă pentru uz spațial. Denumit PPR, acesta este un sistem de propulsie care folosește impulsuri de plasmă supraîncălzită pentru a genera forță de propulsie folosind cât mai puțin combustibil.
Marele avantaj al rachetelor PPR ar fi că pot accelera o navă spațială la viteze mult mai mari folosind aceeași cantitate de combustibil.
Totul se rezumă la noțiunea de impuls specific, cu cât este mai mare, cu atât racheta este mai eficientă.
PPR generează 10.000 de newtoni de forță la un impuls specific de 5.000 de secunde. Asta înseamnă că o navă spațială echipată cu PPR care transportă patru până la șase pasageri ar putea călători cu aproximativ 257000 kilometri pe oră, mai mult decât dublul vitezei atinse de Voyager 2, cea mai rapidă sondă de explorare spațială trimisă vreodată de omenire..
Problema este că racheta PPR va trebui să încetinească semnificativ pentru a intra pe orbita lui Marte și ateriza, toate acestea presupunând o rezervă de combustibil la bord, păstrat doar pentru decelerare.
Spre deosebire de aparatele de zbor terestre, orice navă spațială care ajunge la destinație în timp record trebuie să păstreze suficient combustibil și pentru etapa de frânare. Pur și simplu, în spațiu nu există asfalt de care să te „agăți”. Trebuie să consumi energie pentru a încetini, la fel cum ai face și atunci când accelerezi.
Iar potrivit abordării NASA, axate pe siguranță, vor mai trece câteva decenii până când rachetele PPR vor fi gata să aducă astronauți pe Marte. Dar poate că Elon Musk, sau alt antreprenor ambițios va veni cu un plan mai rapid.
