Iată că moștenirea pe care Nadia Comăneci a lăsat-o în urmă la Jocurile Olimpice din 1976 îi inspiră pe oameni și în ziua de azi, chiar dacă vorbim despre alte domenii. O echipă de ingineri de la un institut care se specializează în robotică din Florida, Statele Unite, dezvoltă de câțiva ani un companion pentru om foarte avansat. Supranumit și „robotul gimnast”, Nadia înglobează o serie de avansuri tehnologice nemaivăzute până acum în robotică.
În primul rând, membrele Nadiei sunt puse cap la cap cu ajutorul multor încheieturi gândite să ofere o libertate de mișcare cât mai mare și sunt formate atât din actuatoare electrice cât și hidraulice. Brațele au 7 grade de libertate (DoF), pelvisul are 3 DoF, trunchiul 2 DoF și picioarele 5 DoF. Practic, aceste grade de libertate reprezintă în câte direcții se pot mișca componentele Nadiei, iar flexibilitatea și dexteritatea robotului sunt, cu adevărat, nemaivăzute.
Povestea a început acum câțiva ani când, sătui de tehnologiile învechite ale NASA sau Boston Dynamics, o echipă talentată de ingineri s-a pus pe treabă cu un singur țel în minte: să revoluționeze industria de robotică umanoidă. Și au și făcut-o, ținând cont de capabilitățile Nadiei când vine vorba de parcurgerea unui teren accidentat sau manevrarea de obiecte de pe o masă.
Acum, cercetătorii o pot învăța pe Nadia să execute sarcini complexe cu ajutorul unei căști de realitate virtuală legată direct la creierul robotului. Mai mult, inginerii au dezvoltat și un sistem de inteligență artificială foarte dezvoltat, care îi permite Nadiei să navigheze locații cu un teren greu de străbătut, fără să-l mai fi văzut și cartografiat în trecut.
Cu toate astea, munca echipei nu se oprește aici. În viitor, ei speră să renunțe la zecile de cabluri legate de spatele Nadiei și să treacă pe baterii, dar și să implementeze brațe și picioare mai puternice și mai stabile, pentru a îmbunătăți capabilitățile deja extraordinare ale robotului. Dacă vrei să o vezi pe Nadia în acțiune, îți las un clip mai jos:
