Dacă ești în căutarea unui sistem mesh AX3000 (compatibil deci cu standardul Wi-Fi 6 și capabil de o viteză combinată de 3000 Mb/s) ai doar câteva opțiuni. În cele ce urmează voi analiza una dintre ele, mai exact sistemul Mercusys Halo H80X. Sistemul este disponibil în varianta cu trei unități (și în curând și cu două) și, cel puțin prin prisma specificațiilor și a prețului, este competitiv în acest segment.
Voi încerca deci să răspund la câteva întrebări importante legate de acest produs. Este stabil? Este ușor de configurat? Merită prețul? Pentru asta, voi testa Mercusys Halo H80X în diverse configurații, voi măsura viteze de transfer, voi conecta mai multe dispozitive la el și voi evalua ușurința în utilizare din perspectiva mea. Să începem, deci, cu…
Designul și specificațiile tehnice ale sistemului mesh Mercusys Halo H80X
Pachetul include trei unități mesh identice, atât ca aspect cât și ca funcții. În pachet vei mai găsi trei unități de alimentare, un cablu Ethernet, precum și un ghid de instalare. Practic, tot ce este necesar pentru a utiliza sistemul. Unitățile sunt albe și relativ mici față de alte sisteme similare, având 128 × 81 × 83,7 mm. Fiecare din ele are în spate trei porturi Gigabit WAN/LAN Auto-Sensing, precum și intrarea pentru cablul de alimentare.
Auto-Sensing? Da, adică poți introduce în oricare din ele cablul care vine din router, precum și orice alte dispozitive pe care le dorești conectate prin fir, iar Mercusys Halo H80X va identifica corect pe fiecare dintre ele. Asta cel puțin în teorie. E de urmărit cum funcționează acest sistem în timpul testării. În afară de aceste porturi, unitățile mesh nu mai au alte intrări sau ieșiri fizice, doar un buton de resetare. Pe partea frontală vei mai găsi un indicator LED de stare, iar pe fiecare unitate sunt câteva perforații pentru răcire.
Altfel, unitățile sistemului Mercusys Halo H80X sunt foarte discrete, iar specificațiile tehnice sunt în limitele clasei. Mercusys se laudă cu o acoperire de până la 650 metri pătrați pentru sistemul cu trei unități, o valoare foarte mare. În plus, sistemul utilizează standardul Wi-Fi 6, deci ar trebui să fie foarte rapide. Modurile WAN compatibile sunt IP Dinamic, IP Static, PPPoE, L2TP și PPTP, iar securitatea este asigurată de protocoalele WPA-PSK, WPA2-PSK sau WPA3.
Conform producătorului, se pot conecta până la 150 de clienți la sistemul mesh, iar vitezele maxime declarate sunt 2402 Mbps pe banda de 5 GHz și 574 Mbps pe cea de 2.4 GHz. Pentru date tehnice mai detaliate, poți vizita pagina produsului. Până acum, Mercusys Halo H80X pare a fi un sistem mesh capabil, iar luând în considerare și prețul de 950 lei (la data recenziei), consider că avem de-a face, cel puțin în etapa asta, cu o opțiune foarte tentantă. Așa că să îl punem la treabă!
Performanțe și experiența în utilizarea sistemului mesh Mercusys Halo H80X
Buun, acum că am trecut de etapa specificațiilor, să ne uităm un pic la procedeul de setare inițială pentru Mercusys Halo H80X. Primul pas este, contrar așteptărilor, să citim manualul de instalare rapidă. Care manual ilustrează trei pași: descarci o aplicație pe smartphone (Android sau iOS), o pornești, apoi aplicația te ghidează. Zis și făcut!
Aplicația îți cere să îți creezi un utilizator, apoi îți dă mură-n gură tot. Conectezi una din unități, o legi la router, o configurezi, apoi poți porni liniștit și celelalte două unități, care se vor configura automat cu setările unității principale în mai puțin de două minute. Gata? Gata! De acum încolo poți începe să conectezi dispozitivele, fie prin Wi-Fi, fie prin intermediul cablurilor Ethernet. Nu ai nevoie de diplomă în rețele sau de un masterat în arte mistice, poți să nu fi făcut niciodată o configurare de Wi-Fi, și tot te vei descurca.
Cum arată interfața de configurare și control a sistemului mesh Mercusys Halo H80X? Cea de pe smartphone arată chiar bine. Simplă, cu meniuri clare și pictograme ușor de înțeles, aplicația are două pagini mari și late. Una care arată statusul dispozitivelor conectate (nume, rată de transfer) și de unde poți adăuga în continuare unități mesh compatibile, iar cealaltă cuprinde setări… era să zic avansate, dar nu sunt nici pe departe avansate, în comparație cu dispozitive de la alți producători. Din această pagină poți să:
- configurezi rețeaua Wi-Fi (nume, ce benzi să folosească, parolă etc.)
- efectuezi o optimizare a rețelei (de exemplu să schimbi banda de emisie pentru a avea mai puține interferențe)
- blochezi sau deblochezi accesul la rețea pentru anumite dispozitive
- actualizezi firmware-ul fiecărei unități mesh în parte
- activezi WPS pe câte o unitate pentru o conectare mai rapidă a dispozitivelor
- configurezi IP-uri, să activezi/dezactivezi DHCP, port forwarding, DDNS, port forwarding etc.
Dacă nu știi ce fac setările respective, poți să stai liniștit(ă): ele sunt configurate în principiu deja așa cum trebuie, iar la multe setări ai explicații despre funcția lor. Singurul lucru important pe care nu l-am găsit este configurarea comportamentului pentru cele două benzi de Wi-Fi. Mai exact, nu poți să faci rețele separate pe fiecare din benzile de 2.4 și 5 GHz astfel încât să izolezi anumite dispozitive pe o bandă anume.
O astfel de setare ar fi fost foarte utilă dacă aveai multe dispozitive conectate la sistemul mesh și voiai să prioritizezi banda de 5.0 GHz (mai rapidă) pentru dispozitivele care au nevoie de lățime mare de bandă și să limitezi dispozitivele de genul IoT (internet of things – electrocasnice, becuri etc.) la banda de 2.4 GHz (pentru descongestionarea benzii de 5.0 GHz).
Pe lângă setările principale, mai ai acces și la un sistem de control parental superb, detaliat și ușor de configurat. Acesta funcționează tot ca un Wizard, punându-te să selectezi tipul filtrului (în funcție de vârsta utilizatorului vizat) și apoi oferind câteva categorii de conținut ce se dorește a fi blocat (inclusiv opțiunea să blochezi direct anumite pagini de internet). Mai menționez la capitolul setări funcțiile QoS (prioritizare de dispozitive în rețea) precum și un raport lunar de utilizare.
Aplicația din browser poate fi accesată accesând IP-ul unității principale (IP pe care îl afli din aplicația mobilă), dar să nu te aștepți la un meniu stufos în genul celui de la un router ASUS, de fapt să nu te aștepți la mai nimic, altfel dezamăgirea va fi pe măsură. Interfața arată o hartă a dispozitivelor și oferă posibilități foarte limitate de configurare. Nu poți schimba mai nimic la rețeaua wireless, în afară de parolă, nu poți activa, dezactiva Wi-Fi…
Pe de o parte pot să înțeleg abordarea: majoritatea utilizatorilor lui Mercusys Halo H80X nu vor fi utilizatori avansați, care se conectează prin intermediul browser-ului, majoritatea se vor conecta prin aplicația pentru smartphone. Pe de altă parte, dacă tot ai opțiunile alea de configurare pe telefon, nu cred că ar fi fost atât de greu să le transpună și în interfața din browser. Dar ce știu eu? Ideea este că la nivelul actual al interfeței, nu prea ai de ce să te conectezi prin intermediul calculatorului la unitățile mesh-ului.
Testele le-am făcut într-un apartament destul de mic, deci nu aș avea cum să certific acoperirea maximă de 650 de metri pătrați cu care se laudă producătorul. Ce am făcut însă este că am pus unitățile în spatele a doi sau trei pereți, pentru a vedea puterea semnalului. Pornind de la o conexiune de 1Gbps, și conectându-mă, pe rând, cu fir, la fiecare unitate, scăderea de viteză între unitățile despărțite de doi pereți și 10 metri a fost foarte mică.
| Viteză upload (internet 1Gbps) | Viteză download (internet 1Gbps) | Latență (ms) | |
| Din router-ul de fibră optică | 405 | 942 | 2 |
| Din unitatea principală | 404 | 933 | 4 |
| Separație 2 pereți, 10 m | 392 | 770 | 5 |
| Separație 3 pereți, 15 m | 296 | 333 | 7 |
Acest test verifică doar viteza de transfer între unitățile mesh, nu și cea prin wireless, și are ca limitare inerentă viteza maximă a unei conexiuni Ethernet de 1Gbps. Se poate observa că abia după trei pereți și o distanță de 15 m se simte un impact semnificativ în ceea ce privește performanța.
Și aici vine catch-ul. Porturile fiecărei unități ale Mercusys Halo H80X sunt limitate la un maxim de 1Gbps, deci chiar dacă viteza ta de internet până la sistemul mesh este să zicem de 2.5 sau 10 Gbps, faptul că internetul intră în mesh printr-un port Ethernet de 1 Gbps limitează automat performanțele. Viteza de ~2400 Mbps în banda de 5 GHz se poate atinge doar între două dispozitive conectate prin Wi-Fi 6 la mesh. Desigur, asta nu e ceva nou, sunt numeroase sisteme mesh pe piață (de fapt cam toate care sunt la un preț apropiat) care se laudă cu viteze de 2.4 Gbps sau mai mult, dar care pot atinge aceste viteze doar în interiorul rețelei Wi-Fi.
Ca experiență de utilizare, cam totul s-a realizat automat, fără intervenția mea, iar trecerea dispozitivelor de pe o unitate mesh pe alta s-a realizat perfect, fără întreruperi. LED-ul de pe față este vizibil și transmite foarte clar informațiile privind starea fiecărei unități. Chiar cu mai multe dispozitive conectate, rețeaua nu a dat semne de oboseală decât când transferam fișiere mari la viteză maximă. Chiar dacă ai astfel de situații, poți configura sistemul QoS să prioritizeze anumite dispozitive, dând astfel o prioritate mai mică transferurilor mari de date.
Merită cei 950 de lei pe care îi dai pe Mercusys Halo H80X? Păi s-o luăm așa: fiecare din cele trei unități este practic un router mai mic: are trei porturi Ethernet, oricare din ele putând fi folosit pentru conectarea la internet și distribuția de internet către alte device-uri. Banii ăștia îi plătești pentru trei astfel de mini-routere care își „pasează” între ele dispozitivele fără ca utilizatorii să simtă, pentru o soluție cu zero bătăi de cap la configurarea inițială și pentru o viteză Wi-Fi excelentă. La un preț cu o sută de lei mai sus poți lua un sistem mesh de la HUAWEI, cu specificații similare, dar cu NFC și compatibilitate crescută cu dispozitivele HUAWEI.
Mercusys Halo H80X este însă o idee mai simplu de configurat, este mai discret și mai simplu în general. Eu consider că e o alegere foarte bună pentru utilizatorii care doresc să își extindă rețeaua Wi-Fi acasă, într-un apartament de dimensiuni mari. Pentru cei care au nevoie de un astfel de sistem la birou sau în configurații mai exotice, există opțiuni mai potrivite.
