Cum a apărut tehnologia Wi-Fi? – De la primele routere, până la nebunii de 500€ precum ASUS RT-AX89X.

Internetul este fără doar și poate cea mai importantă invenție din ultimii peste 50 de ani. Nu există nimic pe lumea asta care să fi avut un impact mai mare, atât din punct de vedere tehnologic, cât și din perspectiva vieții noastre cotidiene. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, închideți ochii pentru câteva momente și gândiți-va la cum ar arăta viețile voastre fără internet. Știu, știu, vor fi și aia care vor spune că „vezi Doamne, ne-am îndobitocit ca rasă” ori că „trăim în mediul virtual” dar nu uitați că toate comentariile astea o să mi le aruncați tot pe internet… în lumea virtuală.

Și de când cu internetul ăsta, nu știu dacă a existat un moment în care tehnologia să stagneze; să ajungă într-un punct în care oamenii să zică pur și simplu: „Gata băi, nu mai e nimic de inventat!” Și de la an la an vedem cum apare ba nu știu ce procesor nou, cu naiba știe ce tehnologie revoluționară care „o să schimbe modul în care folosești XYZ chestie„. Și pe măsură ce tehnologia evoluează în jurul internetului, am ajuns să avem în casă tot felul de calculatoare. Fie că vin sub formă de telefoane inteligente, fie că sunt tablete, televizoare, ori frigidere cu funcții smart care se conectează la internet… toate au același lucru în comun: au Wi-Fi.

Când pui problema așa, începi să realizezi că există în locuința ta o bucățică de echipament aproape vital, pe care majoritatea fie o ignoră, ori nu știu s-o folosească. Aceeași bucățică de plastic și metal care îți permite să vezi acum, acest video. Nu? Nimeni? Bine, vă stric surpriza: vorbesc, desigur, despre routerul wireless. Știu că e un subiect despre care s-a vorbit și s-a revorbit, un subiect plictisitor care vizează produse cel puțin la fel de plictisitoare. Dar la fel de bine știu că este un subiect pe care fiecare pasionat de tehnologie ar trebui să-l exploreze cu atenție.

Iar cu ideea asta în minte, m-am hotărât să fac ceva ce nu mulți au avut curaj să încerce și anume, să explic fenomenul ăsta. Să traduc pe limba tuturor ce e ăla un router, ce face, de ce face și cel mai important, de ce cred că oamenii ar trebui să acorde mai multă atenție acestui produs atunci când vine vorba despre configurarea cu tehnologie a unei locuințe.

O poveste din alte timpuri

Primele routere au apărut, cel puțin conceptual, prin 1966. Pe atunci un router era cu totul diferit de cutiuțele cu antenuțe pe care le folosim astăzi, pentru că la bază, un router nu era nimic mai mult decât un PC cu o placă de rețea înăuntru. Și dacă e să-l simplifici cât se poate de mult, nici routerul modern nu este cu mult mai diferit. Tot un procesor, tot niște RAM, tot niște mai multe port-uri la care să conectezi chestii. Dar un astfel de pre-router nu avea o conexiune standard, așa cum o știm astăzi pe bază de IP. Ca să fiu mai specific, conceptul de IP a apărut abia câțiva ani mai târziu.

Primul router comparabil cu ce folosim astăzi a fost dezvoltat de către o companie încă activă, numită Raytheon BBN Technologies. Asta se întâmpla prin 1976, același an în care facem cunoștință cu PDP-11. Iar ca să înțelegeți de ce vă vorbesc despre antichitățile astea, trebuie să specific că niște routere bazate pe mini-computerele PDP-11 au stat la baza primului prototip pentru ceea ce cunoaștem drept internet. Impactul acestora a fost atât de mare încât anumite aspecte introduse pe atunci sunt folosite și în ziua de astăzi.

Ce s-a schimbat de-a lungul timpului este formatul aparaturii. De la mini-calculatoare folosite pe post de router, am ajuns să folosim niște dispozitive mici care includ o placă de bază cu un procesor de rețea dedicat, care la rândul său este completat un strat extra de accelerare hardware. Și pe măsură ce router-ul ca și hardware a evoluat și a devenit din ce în ce mai mic și mai accesibil, o mutație apărută în mare parte din greșeală avea să schimbe radical modul în care ne conectăm la internet.

Tehnologia Wi-Fi a apărut dintr-o greșeală

Povestea Wi-Fi începe în anul 1971, când o invenție a Universității din Hawaii făcea posibilă conectarea fără fir a două sisteme diferite, aflate în locații diferite. De atunci, descoperirea a fost preluată de unele dintre cele mai mari companii de telecomunicații din lume, precum AT&T. Dar progresul în acest domeniu nu avea să apară până spre finalul anilor ’90.

Ajungem pe tărâmul cangurilor, Australia, la unul dintre laboratoarele CSIRO: o organizație finanțată de stat care susține cercetătorii în misiunea de a descoperi… ei bine, chestii. Atunci, un anume John O’Sullivan cerceta un mod de a detecta găuri nerge miniaturale de dimensiunea unei particule atomice. Și la ce denumire are chestia asta, nici nu mă mir că nu i-a reușit. Însă acest experiment eșuat a pus bazele tehnologiei Wi-Fi. O să încerc să păstrez totul cât mai clar și ușor de înțeles, așa că țineți cont de faptul că tot ce urmează să vă povestesc este o versiune simplificată a șirului de întâmplări.

În timp ce căuta găuri negre, O’Sullivan detecta niște unde electromagnetice pe care nu le putea înțelege. Pentru a desluși misterul, acesta a folosit un calcul matematic care practic ia o undă electromagnetica și descifrează datele din ea bucată cu bucată. Nici skill-urile de matematician nu s-au dovedit utile în găsirea de găuri negre, dar calculul ăla combinat cu unda electromagnetica a fost o descoperire interesantă.

Acesta s-a folosit mai târziu de unde radio care puteau fi decodate bucată cu bucată folosind calculul din experimentul cu găuri negre. Atunci s-a prins de faptul că dacă putea transmite unde radio cu o putere destul de mare, acestea puteau transporta date care mai apoi ar fi putut fi interceptate de un dispozitiv care aplică asupra lor aceeași metodă matematică. Și așa a luat naștere prima rețea Wi-Fi.

Sau ar trebui să-i spun IEEE 802.11. Apărută inițial în 1997, tehnologia IEEE 802.11 se referă la frecvența radio necesară transmisiunii de date wireless, adică 802.11, iar IEEE-ul din față se referă la asociația care a validat această frecvență și a făcut posibilă răspândirea conexiunilor la internet fără fir de astăzi. Iar denumirea de Wi-Fi a venit mai târziu, adică în 1999. Oamenii de știință s-au prins ce tehnologie revoluționară au pe mână și s-au gândit cum ar putea s-o vândă.

Doar imaginați-vă cum ar fi sunat întrebarea: „Ce router IEEE 802.11 îmi recomanzi la 200 de lei?” Fix așa au gândit și cei responsabili cu invenția numelui de Wi-Fi. Și ca un mic fun fact, Wi-Fi nu este o abreviere a unei denumiri mai lungi, ci doar un nume care sună bine și care cu siguranță, este mult mai recunoscut decât patru litere și un cod de cifre. Dar odată cu schimbarea numelui, s-a mai întâmplat ceva important. Asta este apariția a două alternative ale undelor radio:

• 802.11a – 5GHz
• 802.11b – 2.4GHz

Cercetătorii s-au prins că pot folosi variații ale benzii 802.11 pentru a altera modul în care sunt transmise datele astea. Așa că avem prima dată 802.11a care este o metodă de transmisie pe distanță scurtă, dar la viteză mai mare. Pe atunci, viteza maximă suportată de 802.11a era de 54Mbps. După care ai banda 802.11b care este la polul opus. Are acoperire mare, însă viteză mai mică. Cât de mică? Păi, undeva la 11Mbps, doar că acoperirea net superioară și puterea de penetrare au fost considerate mult mai importante. Și așa, primele routere wireless suportau, în mod natural, bandă de 2.4GHz, adică 802.11b.

Routerele consumer, adică alea pe care le folosim majoritatea, au folosit banda de 2.4GHz până relativ curând. Dar pe măsură ce tehnologia a evoluat și nevoia de viteză a crescut, oamenii și-au întors privirea spre banda de 5GHz. Au îmbunătățit-o, i-au oferit putere mai mare care i-a mărit acoperirea considerabil și s-a ajuns în punctul în care banda de 5GHz suportă o viteză maximă de 1300Mbps.

Wi-Fi 6 este viitorul și este acum!

Și mergând noi așa, pe repede înainte, am ajuns în prezent. Un prezent în care Wi-Fi 6 devine noul pilon al evoluției în domeniul conexiunilor fără fir. Noul standard poartă numele de IEEE 802.11ax și combină ce au mai bun benzile de 2.4 și 5GHz: adică acoperire foarte mare și viteză care face orice apărut până atunci să pălească în comparație. Și dacă tot suntem la capitolul îmbunătățiri, metode de securitate mai bune, pentru că unde sunt multe date, sunt și oameni care vor să le fure.

Wi-Fi 6 nu este nici de cum o tehnologie nouă, doar că a fost rafinată în timp și adusă în atenția noastră când aveam mai mare nevoie de ea. Și odată cu popularizarea benzii 802.11ax, au început să apară și primele routere care transmit astfel de unde radio, cât și primele dispozitive care conțin receptorul necesar. Adică producători precum ASUS, Netgear și D-Link au început să producă routere Wi-Fi 6 pe măsură ce dispozitive precum iPhone 11 și Galaxy S10 conțineau receptoarele Wi-Fi 6.

De atunci a început o nouă eră: era lui Wi-Fi 6. Și chiar și-acum, în 2022, încă suntem la un stadiu incipient în care am văzut nașterea lui Wi-Fi 6E și integrarea receptoarelor pe dispozitive din ce în ce mai accesibile, care automat duce la popularizarea accelerată a tehnologiei. Iar din toată polologia asta, un lucru este cert. Experimentăm viitorul chiar acum!

ASUS RT-AX89X este unul dintre cele mai avansate routere Wi-Fi 6

ASUS este unul dintre primii producători de hardware care au sărit pe ocazia numită Wi-Fi 6, iar după un catalog deja impresionante de routere care suportă această tehnologie, astăzi avem în față bijuteria coroanei, ori routerul care să le ruteze pe toate: ASUS RT-AX89X! RT A X, calma, că nu e RTX 4090. Iată-l, în toată splendoarea lui de cutie de plastic cu nu mai puțin de opt antene, un design futuristic și mai multe porturi de internet decât am văzut vreodată pe un router testat de mine.

Ca și context, nu sunt complet paralel cu lumea router-elor premium, întrucât acasă folosesc un model de gaming: Netgear Nighthawk Pro Gaming XR500. Ba chiar Pro Gaming, auzi la el. Dar revenind la oile noastre, ori mai de grabă la tarantula noastră, ASUS RT-AX89X este un router care îți oferă cel mai rapid standard existent în acest moment, adică cele mai bune viteze și cea mai bună acoperire, alături de o mulțime de adiții extra care fac din acest dispozitiv ceva mai mult decât un simplu router.

Modelul acesta de la ASUS suportă viteze Wi-Fi de până la 4800Mbps pe banda de 5GHz și până la 1148Mbps pe banda de 2.4GHz. Iar ca să ne arate că nu-și uită originile, aduce un omagiu definiției de router cu două port-uri pentru internet prin fir de 10Gbps. Bine, unul dintre astea două suportă doar conexiuni 10G, așa că îl ignorăm momentan. Pe lângă cele două întrări, router-ul oferă și opt ieșiri. Adică poți conecta un PC, un laptop, o consolă, un TV, o imprimantă și să mai rămâi cu încă vreo trei port-uri libere pentru ce-o mai apărea pe parcurs. Iar conectivitatea este completată de cele două porturi USB 3.1 Gen1 x2. Astea din urmă îți permit instalarea de medii de stocare pe USB pentru a le partaja în rețea, ca un fel de NAS.

Dar toate specificațiile astea pălesc în comparație cu suita software pe care ASUS o pune la dispoziția utilizatorilor. Avem caracteristici dedicate gamerilor, precum un mod care boostează semnalul Wi-Fi pentru gaming pe mobil fără lag, ori portul RJ-45 de gaming care prioritizează dispozitivul conectat la el, oferindu-i întâietate pe rețea pentru un ping cât mai mic. Securitatea este un alt factor pe care producătorul l-a luat în serios când a produs acest router, așa că ai inclusă o licență pe viață la AiProtection Pro: o soluție software care îți oferă actualizări regulate ale posibilelor amenințări, protecție pentru dispozitive și datele personale de pe acestea, control parental avansat și abilitatea de a bloca anumite site-uri sau aplicații.

Pentru a rula toate chestiile astea extra, ASUS RT-AX89X ascunde sub carcasă un procesor quad-core la 2.2GHz și 1GB de memorie RAM. Adică este la fel de puternic ca un PC decent din 2008. Totul într-un format cât o carte cu antene care consumă un scuipat de energie electrică. Iar dacă te întrebi deja ce poți face cu vechiul router, în cazul în care te-am convins până în acest punct, ei bine, cei de la ASUS s-au gândit la asta. Majoritatea router-elor produse de compania taiwaneză în ultimii ani suportă funcția AiMesh. Aceasta îți permite să conectezi router-ul într-un sistem mesh pentru a-l folosi ca punct de acces, ori extender de semnal, ori un satelit separat al unui router mai puternic care are propria rețea și parolă.

Configurare și performanță

Routerele au evoluat foarte mult și în ultimii ani modelele premium au venit cu sisteme de operare din ce în ce mai avansate. Asta a simplificat enorm procesul de configurare, care devine aproape automat în cazul lui ASUS AX89X. Alimentezi și legi routerul la rețea, alegi tipul de conexiune, îți botezi ambele benzi Wi-Fi după bunul plac și le aperi de invadatori cu o parolă. Mai departe, totul ar trebui să decurgă foarte simplu. După ce procesul este gata, vei fi întâmpinat de interfața grafică prin intermediul căreia poți controla toate funcțiile software despre care v-am povestit mai devreme.

Tot din această interfață grafică ai acces la meniurile de setări avansate în care se vor aventura acei câțiva care întradevăr înțeleg ce văd în fața ochilor și știu să stoarcă maximul dintr-un astfel de dispozitiv. Dar pentru muritorii de rând, vă recomand să fiți precauți dacă decideți să vă aventurați prin setările avansate ale unui router de acest fel.

Și după ce m-am retras cu coada între picioare din meniurile jucăriei, m-am apucat să fac ce știu mai bine: să consum net și să mă joc. Așa că m-am apucat de niște teste. Mi-am folosit laptop-ul Lenovo cu Wi-Fi 6, PC-ul personal cu port LAN de 2.5G și suport Wi-Fi 6 și un abonament Digi 1Gbps. Deși atât laptopul cât și router-ul suportă conectivitate mai rapidă de 1Gbps, Digi încă nu are infrastructura necesară pentru așa ceva în București, așa că mă limitez puțin astăzi. Nu e de parcă aveți cumva vreun provider de net care vă dă 10GB acasă deja, deci suntem cu toții blocați aici.

Și hai să vedem ce rezultate obținem: începem cu conexiunea pe fir care mi-a oferit 932.2Mbps în testul de viteză de la Digi. Apoi am luat laptop-ul în brațe, m-am conectat la rețea și am dat un test pe lângă router. Rezultatul a fost spectaculos la 821.5Mbps. Iar cu asta în minte, am plecat la plimbare prin apartament (că m-am mutat din vechea garsonieră). Țineți minte că acum sunt conectat la rețeaua de 5GHz, iar pe măsură ce m-am îndepărtat și au intervenit niște pereți între laptop și router, viteza a văzut o scădere destul de mare, în cel mai îndepărtat punct înregistrând sub 100Mbps. Dar în toate locurile din casă unde am dispozitive care necesită conexiune rapidă, nu am văzut viteze mai mici de 400Mbps.

În timp ce rețeaua de 5GHz a oferit rezultate peste orice așteptare aș fi putut avea de la acest router, rețeaua de 2.4GHz nu m-a dat pe spate. Bine, aici există și o paranteză, întrucât banda asta poate fi deranjată de alte chestii din casă precum cuptorul cu microunde și alte dispozitive care transmit unde radio. Și de când stau la etajul 15, până și amplificatorul de chitară începe să prindă radio, deci este o șansă ca rețeaua de 2.4GHz să fie bruiată de… chestii. Poate chip-ul din vaccin o fi tot la 2.4, cine știe?

Concluzie

ASUS AX89X este cel mai puternic router pe care l-am testat până acum, asta e clar. Fizic se prezintă impecabil. De la construcție la oferta de conexiuni, totul este ales cu atenție. După care ai performanța foarte mare pe care o oferă acest router, care în comparație cu al meu spre exemplu, oferă viteză foarte mare pe banda de 5GHz, chiar și cu obstacole în calea sa. Bine, alea opt antene probabil au un cuvânt de spus în cazul de față, ori faptul că router-ul pentru test a fost o idee mai sus decât bătrânelul meu.

Dar lucrurile făcute cu cap nu se opresc aici, iar oferta software este stufoasă și a naibii de utilă. Nu pot să nu menționez sistemul de protecție care este implementat la nivelul router-ului și îți păzește toate dispozitivele de atacuri și site-uri dubioase de pe care poți agăța fișiere infectate. Nu face treaba unui anti-virus instalat local, însă este un strat extra pe care nu-l pot ignora și care este bine-venit, mai ales în haosul care este pe internetul anului 2022.

Singurul nod în papură pe care i l-aș putea găsi acestui router este probabil prețul. Îmi este extrem de greu să vin în fața unui începător, să-i explic câteva minute ce chestii mișto știe ASUS-ul ăsta să facă, iar la final să-i spun 2.000 de lei cu un zâmbet tâmp pe față. Și nu că nu ar fi așa, ci pentru că mulți nu înțeleg diferența dintre un router ca asta și un ONT primit de la Digi și se mulțumesc cu un bare minimum. Dar sper că prin videouri de acest tip, să educ mai mulți oameni și să-i îndrum spre un setup de rețea mai serios. Și nu trebuie să scoateți atâția bani din buzunar, mai ales dacă specificațiile extra nu vă atrag, însă pentru cei care vor ce-i mai bun pentru acum și poate peste câțiva ani, mi se pare că 500 de euro este o sumă digerabilă.