Ziua in care Kotaku a apelat la etica – Sau cum sa te plangi ca esti jurnalist, cand la origini esti bloger

La sfarsitul saptamanii trecute, publicatia Kotaku a dezvaluit ca a fost trecuta pe lista neagra de catre doua companii mari din industria de jocuri. Mai exact, de catre Bethesda si Ubisoft. Asta inseamna ca publicatia in efect nu mai are nici un fel de legatura cu cele doua companii.

Nu primeste raspunsuri la cererile pentru interviuri, informatii sau exemplare pentru recenzii ale jocurilor. Stephen Totilo, redactorul sef al Kotaku, a numit asta pretul jurnalismului in gaming, intr-un articol lung, in care tot incerca sa sublinieze cat de necinstita poate fi situatia si cat de nedreapta este soarta cu publicatia care tot ceea ce a dorit este sa informeze publicul si sa ii furnizeze informatii noi. Si totusi, ceva este putred in Danemarca.

Cine are acces la informatii, la interviuri, la exemplare de review, asta este numai treaba publisher-ului. Nu ii poti obliga, nu exista vreo lege care sa ii determine sa iti ofere acces. Totul se bazeaza pe o intelegerea faptului ca traim intr-un ecosistem in care o presa libera este vitala pentru o industrie sanatoasa si un public bine informat. Ca pe undeva pe la mijloc mai sunt exclusivitati, favoritism si contracte de promovare mascate ca jurnalism e un alt factor cu care a trebuit sa ne obisnuim cu totii. A fi trecut pe lista neagra este o situatie foarte grava si serioasa, nu doar pentru publicatie, dar si pentru compania care a luat aceasta actiune, deoarece poate fi considerat o forma de cenzura. Iar publicul tinde sa nu reactioneze tocmai bine la cenzura, in special cand o companie face asta razbunare pentru dezvaluirea de informatii pe care incerca sa le tina secrete.

Dar la Kotaku nu a fost tocmai situatia asta. De ce Bethesda a pus publicatia pe lista neagra? Pentru ca acum doi ani aa publicat informatii confidentiale, obtinute de la o sursa probabil din cadrul companiei, despre existenta lui Fallout 4. A publicat chiar bucati scanate din scenariul jocului, iar departamentul de PR si Marketing cu siguranta nu a fost multumit de asta.  De ce a facut la fel si Ubisoft? Pentru ca incidentul s-a repetat cu Assassin’s Creed Syndicate, pe vremea cand se numea Assassin’s Creed Victory.

Cele doua incidente nu au reprezentat dezvaluirea vreunui secret intunecat despre care publicul trebuia sa afle cu orice pret. Nu a fost dezvaluirea ca o corporatie malefica in secret punea arsenic in suplimente nutritive pentru copii. Nu fost tocmai vorba despre dezvaluirile lui Snowden. Au fost o brese de confidentialitate din cadrul companiilor despre lansarea unor produse. Brese la care Kotaku a fost partas, si de pe urma carora a profitat foarte mult, pentru ca va puteti imagina ca primele informatii despre Fallout 4 si Assassin’s Creed Syndicate au generat in exces de un milion de hit-uri.

De obicei, cand se intampla sa apara informatii de acest gen, sunt doua moduri prin care o publicatie poate sa le adreseze. Prima ar fi sa informeze compania cu pricina, sa ii confrunte cu informatiile obtinute si sa negocieze obtinerea unei exclusivitati sau permisiunea de-a fi printre primii care publica acele informatii. Asta este ce ar face o publicatie serioasa. Una care nu vrea sa bage bete in rotile depratamentelor de marketing ale acelor companii, si care vrea sa pastreze in continuare o relatie functionala cu un publisher.

Optiunea a doua este sa postezi de indata informatia, pentru ca „mad hits #yolo”. Kotaku a mers pe optiunea a doua, in mod repetat si s-a ars din cauza asta, iar acum se face mielusel victimizat de sistemul mafiot impotriva caruia lupta. Situatia are o tenta comica, pentru ca de fiecare data cand conduita jurnalistica a celor de la Kotaku era pusa sub semnul intrebarii, mereu se aparau spunand ca sunt doar bloggeri. Dar atunci cand patesc ceva de acest gen, hop, sunt jurnalisti seriosi. Ori una, ori alta, nu poti avea avantajele ambelor si zero raspundere.

Ca li s-a intamplat asa ceva nu este un lucru bun, spun asta din perspectiva cuiva care a fost ignorat pentru cea mai mare parte a unui deceniu de cam fiecare publisher mare. Este foarte iritant sa nu primesti acelasi nivel de acces la resursele meseriei tale ca ceilalti, sa fii intr-un dezavantaj clar in mod constant. Ca s-a intamplat publicatiei Kotaku, care are o lista lunga de incalcari flagrante ale normelor jurnalistice nu face situatia mai putin nefericita. O face mai amuzanta, fara indoiala, dar tot nu este placut.