În mod normal rezervate soluțiilor de stocare low-cost, cipurile QLC NAND și-au făcut cumva loc și în echiparea celor mai scumpe versiuni iPhone 18 Pro Max, cu 1TB și 2TB de stocare internă. Iar „prețul” economiei făcută de Apple prin selectarea unor soluții de stocare optimizate după criteriul costurilor mai mici este descoperit acum de utilizatorii entuziaști.
Potrivit testelor sintetice rulare cu versiunea iPhone 18 Pro Max de 1TB, împotriva modelului 18 Pro Max de 512GB bazat pe cipuri TLC NAND, modelul iPhone mai scump poate suferi o scădere de 38% a performanțelor de transfer în scenarii de utilizare intensivă, cum ar fi la transferul fișierelor de mari dimensiuni și utilizarea prelungită a modului de filmare. Dar acest -38 % este valabil doar pentru un telefon „proaspăt”, a cărui memorie internă pornește cu un nivel de ocupare de 25%. În schimb, dacă utilizatorul chiar folosește spațiul de stocare până aproape de saturația capacității oferite, căderea de performanță poate fi descrisă drept catastrofală, epuizarea multiplelor niveluri de memorie cache trăgând vitezele de transfer la minime de 1.1 MB/s în scenarii de utilizare intensivă.
Potrivit testelor publicate de canalul Homolab în rețeaua chineză de socializare Bilibili, stocarea internă inclusă pe modelul iPhone 18 Pro Max de 1 TB ascunde limitări de performanță severe, atribuite soluției tehnice bazate pe cipuri QLC selectată de Apple pentru echiparea variantelor iPhone cu capacitate de stocare mai mare. Deoarece cipurile QLC stochează patru biți de date per celulă de memorie, comparativ cu trei biți în cazul soluțiilor TLC, acest lucru permite producătorilor să ofere capacități mai mari folosind mai puține cipuri fizice. Însă cipurile QLC cu densitate mărită au performanțe native semnificativ reduse, dezavantaj pe care producătorii de soluții de stocare NAND îl maschează rezervând o parte din spațiul de stocare neocupat pentru rolul de memorie buffer. Această memorie-tampon cu rol temporar este accesată într-un mod care permite totuși obținerea vitezelor de scriere trecute pe etichetă (mod SLC), urmând ca datele din buffer să fie transferate mai târziu în memoria QLC nativă, atunci când dispozitivul nu este utilizat în mod intensiv.
Dar problema cu memoria buffer este că nu poate avea o dimensiune suficient de mare pentru orice scenariu de utilizare, iar capacitatea rezervată scade progresiv pe măsură ce spațiul de stocare începe să se umple. Anticipând această problemă, Apple a implementat până și o memorie buffer intermediară, accesată în mod TLC, asigurând că degradarea performanțelor survine în mod progresiv.
Scăderea performanței devine evidentă în situațiile de scriere susținută. iPhone 18 Pro Max utilizează o memorie cache SLC rapidă, care poate oferi viteze de până la 3.000 MB/s. Odată ce memoria cache este epuizată, un buffer secundar bazat pe TLC preia controlul, atingând o medie de aproximativ 578 MB/s. Când ambele buffere cache sunt epuizate, telefonul trebuie să scrie direct în memoria NAND QLC principală. În acel moment, performanța susținută de scriere poate scădea la 79,4 MB/s, cu viteze care scad ocazional până la 25,6 MB/s.
Scăderea de performanță devine și mai acută pe măsură ce spațiul de stocare începe să se umple. La o capacitate de 60%, memoria cache SLC disponibilă scade de la 250 GB la doar 58 GB. Acest lucru face ca și buffer-ul secundar să încetinească la 396 MB/s, în timp ce scrierile QLC directe au o medie de doar 45 MB/s și ocazional scad până la 1,1 MB/s.
Foarte important de precizat, măsurătorile au fost obținute pe baza unor teste de performanță sintetice, menite să reprezinte cele mai nefavorabile scenarii de utilizare cu putință. Încetinirile nu ar trebui să fie resimțite atât de acut la utilizare normală, când lași suficient timp pentru ca telefonul să își optimizeze spațiul de stocare pentru performanțe optime. Însă pentru utilizatorii avansați care folosesc în mod intensiv înregistrarea 4K sau ProRes, transferurile de fișiere mari sau restaurările de backup ale datelor, limitările cipurilor QLC NAND ar putea induce scăderi de performanță supărătoare, pe care Apple omis în mod convenabil să le explice.
Autor
