Dacă ai trăit în România anilor 2000 și erai pasionat câtuși de puțin de tehnologie, cu siguranță știi că procesoarele Pentium erau cam cele mai hot chestii de pe piață pe-atunci. Cel puțin în grupurile mele de prieteni, cine avea un calculator “Pentium 4” era cel mai dotat din gașcă atunci când venea vorba despre gaming. Și cu un renume care dăinuiește de mai bine de 20 de ani, Intel rămâne în continuare unul dintre cei mai apreciați producători hardware pe la noi, dar și în străinătate.
Chiar dacă în ultimii ani s-a trezit într-o luptă foarte competitivă cu cei de la AMD, fix asta este motivul pentru care vedem în continuare inovații în domeniul procesoarelor din partea ambelor tabere. Iar în ultimii ani, Intel a abordat o tactică foarte interesantă – după ce s-a trezit în spatele competiției din punct de vedere tehnic, folosind o litografie încă veche în comparație cu cea de la TSMC pe care se bazează Ryzen-urile, tabăra albastră a plecat capul la chip-urile pentru telefoane și tablete și a împrumutat câteva idei de la acestea.
Așa a luat naștere design-ul de procesoare cu nuclee big.little, chestie care a debutat odată cu generația Intel 12th Gen Alder Lake. Asta se traduce în procesoare care folosesc două tipuri de nuclee – chestie pe care am dezvoltat-o ceva mai bine în recenzia dedicată lor. Dar haideți să facem o recapitulare rapidă ca să vă ofer puțin context.
Procesoarele Intel 12th Gen folosesc o configurație formată din două tipuri de nuclee. Primele sunt nucleele performante (P-Cores) care duc greul în jocuri și aplicații heavy, precum Adobe Premiere sau DaVinci Resolve. Astea sunt nucleele principale pe care vei lucra și te vei juca, întrucât au o performanță IPC foarte competitivă și frecvențe care trec de 5GHz fără mari probleme.
În completarea lor vin nucleele eficiente (E-Cores) care sunt adesea, mai numeroase, funcționează la frecvențe semnificativ mai mici, însă reușesc să elibereze celelalte nuclee de sarcini “inutile” precum editoare de documente, browsere și aplicații light. În felul ăsta, sarcinile sunt împărțite între cele două tipuri de nuclee, fiecare având un rol în funcționarea sistemului.
Abordarea asta s-a dovedit a fi de succes, astfel o vedem într-o formulă mai rafinată pe procesoarele Intel Core 13th Gen, sau după cum sunt ele numite, Raptor Lake. Așa că am pus mâna iarăși pe un Intel Core i9-13900K și am explorat mai mult această tehnologie și modul în care funcționează.
ASBIS Romania este distribuitor oficial al procesoarelor Intel și al modelului Intel Core i9-13900K.
Intel Thread Director este asul din mâneca producătorului
Deși Intel a reușit să aducă o schimbare interesantă odată cu debutul procesoarelor cu nuclee big.little, întregul proces s-a dovedit o adevărată provocare. Dar până să vorbim despre modul în care interacționează acest tip de procesor într-un sistem, haideți să trecem în revistă modul în care sunt configurate și mai important decât atât, motivele pentru care sunt construite așa.
Spuneam în introducere că Intel a rămas câțiva pași în urma celor de la AMD atunci când vorbim despre tehnologia de fabricație în sine. În timp ce rivalii își fac procesoarele în fabricile celor de la TSMC folosind cele mai noi litografii disponibile pe piață, tabăra albastră a decis să păstreze procesul in-house pentru moment. Chiar dacă asta înseamnă că rămân puțin în urmă, într-o industrie extrem de competitivă care evoluează rapid, păstrează controlul complet asupra produselor pe care le dezvoltă.
Procesoarele din generația a 13-a folosesc o litografie de 10nm intutulata extrem de confuz… Intel 7. Asta în timp ce AMD a migrat deja spre un proces de fabricație pe 5nm. Ce înseamnă asta? Înseamnă că Intel sunt oarecum obligați să ocolească limitările astea cum pot mai bine – iar limitările sunt inclusiv de natură fizică. Asta înseamnă că pur și simplu nu încap mai multe nuclee pe un procesor, așa că soluția a fost adăugarea unor nuclee ceva mai mici, mai slabe, care însă să suplinească nucleele puternice care vor duce în continuare greul.
Și ca să faci asta să funcționeze pe un sistem de operare atât de sensibil precum Windows, trebuia să găsești o soluție serioasă. Așa că am fost martori la apariția Intel Thread Director, o adiție la nivel hardware care reușește să comunice cu sistemul de operare (în momentul de față merge doar pe Windows 11) pentru a împărți cât mai bine sarcinile de lucru.
Să zicem că pornești un joc; în acel moment, executabilul în sine va rula pe unul sau mai multe dintre nucleele performante. După care, sistemul de operare în colaborare cu Intel Thread Director va încerca să aloce următoarele sarcini către nucleele eficiente, astfel jocul care rulează pe cele performante nu va fi afectat. Iar dacă treaba se împute, sunt activate și firele de execuție suplimentare de pe fiecare nucleu performant. În teorie, chestia asta merge bine și fiecare aplicație își cam știe locul.
Pot exista însă și cazuri în care o aplicație fie nu este identificată de Thread Director, fie nu comunică bine cu sistemul de operare. Dacă se întâmplă asta, aplicația cu pricina va fi aruncată direct pe un nucleu performant, întrucât procesorul știe că o poate rula cu siguranță pe acela. Există și cazuri în care nucleele puternice sunt ocupate cu alte sarcini și va ajunge în grija celor eficiente, iar aici pot apărea câteva probleme. Să fiu însă sincer cu voi, nu cred că m-am lovit vreodată de o situație de genul în perioada în care am folosit atât 12900KF, cât și noul 13900K.
O idee atât de bună…
Născocirea celor de la Intel s-a bucurat de un succes măricel, chiar dacă unii dintre noi nu au observat asta. Caz în care mă regăsesc și eu. Doar că în ultima perioadă am tot auzit cuvinte de laudă și mai nou, cică AMD ar pregăti un procesor cu arhitectură hibridă. Oooh, ironia situației este superbă. Și așa, ceea ce a început ca o improvizație din partea taberei albastre, s-a transformat în ceea ce pare a fi noul standard în industrie.
Ce ne rezervă viitorul? Sincer, cred că este prea devreme să ne gândim la asta. Personal vreau să urmăresc în continuare fenomenul și să văd dacă va prinde aripi sau dacă se va prăbuși spectaculos atunci când competiția fie o va da în bară spectaculos, fie va scoate ceva mult mai bun care iarăși îi bagă pe cei de la Intel în colț. Tot ce știu acum este că avem o situație benefică pe mână. Benefică pentru utilizatorii de rând care vor mai avea cel puțin două-trei generații de lupte între cele două tabere, ceea ce va trage prețurile în jos și va face oferta și mai bogată decât până acum.
