După ce acum ceva timp am testat Honor 200 Pro, un telefon foarte corect cu un set de camere senzaționale, acum a venit vremea să facem cunoștință și cu fratele mai mic, Honor 200 fără Pro în coadă. Oferă multe dintre beneficiile modelului mai scump dar vine la un preț simțitor mai mic, și poate reprezenta o alegere ideală pentru cei care nu sunt dispuși să plătească 4.000 de lei pe un telefon, dar tot vor o construcție solidă, niște camere ok și un ecran frumos.
Dar Honor 200 este mai mult decât atât, deoarece la fel ca și fratele său mai mare, compania a vrut să facă din acest telefon un campion al fotografiei. Ba mai mult, este descris drept „maestru al portretelor”, deci fiți siguri că vom pune asta la test și vom vedea dacă e așa sau nu. Practic, este destinat fotografilor amatori fără prea mulți bani de spart, care pe lângă o experiență foto foarte bună caută și un telefon robust din toate punctele de vedere, și cu riscul de a da spoiler chiar de la început, o să spun că Honor 200 reușește aproape tot ce și-a propus.
Aspect, ecran și performanțe
Dar înainte să luăm la disecat pozele făcute cu Honor 200 și să vedem dacă este sau nu maestrul portretelor, vreau să ne aplecăm puțin asupra celorlalte aspecte cheie ale telefonului, pentru că degeaba atașezi un set de camere senzaționale unui dispozitiv prost, că tot frustrant va fi de folosit. Ei bine, din fericire nu e cazul și aici, iar design-ul și forma lui Honor 200 mi-au plăcut surprinzător de mult.
În general nu sunt cel mai mare fan al telefoanelor negre și sobre, și mai mereu am preferat tonuri de culoare mai deschise și diferite. Dar în ochii mei cel puțin, negrul mat de pe spatele telefonului primit de noi la teste este reușit și deosebit de elegant. Nu țipă din toți plămânii „uită-te la mine!” și nici nu atrage atenția, fix două calități pe care știu cu certitudine că mulți le caută la un telefon. Dacă asta nu e pentru tine, atunci mai există și o variantă pe verde deschis, dar și un alb cu aspect de marmură.
Modulul de camere de pe spate este aproape identic cu cel de pe Honor 200 Pro, deci părerile mele de acolo se traduc perfect și aici. Nu sunt cel mai mare fan al aspectului în sine, și consider că există moduri mai arătoase de a integra senzorii camerelor pe spatele unui telefon, dar nu l-aș considera chiar urât. E o chestiune de gusturi, dar oricum ar fi, nu pot nega că îi oferă lui Honor 200 un look specific, care nu prea poate fi confundat cu alte modele.
Totuși, am remarcat faptul că telefonul este cam alunecos de ținut în mână atunci când nu are o husă pe el. Spatele mat parcă nu oferă frecarea necesară, iar rama din plastic nu ajută prea mult nici ea, deci îți recomand să ai grijă cu asta dacă intenționezi să mergi „commando” cu telefonul. Partea bună e ca în pachet este inclusă și o husă din silicon transparent care rezolvă în totalitate problema, și ar fi bine să o montezi până când apuci să îți iei alt model mai interesant, care nu se îngălbenește după câteva luni așa cum sunt aproape sigur că se va întâmpla cu asta.
Și dacă tot am menționat de de cutie, în ea, pe lângă carcasă și cablul USB-C, încărcătorul este sublim dar lipsește cu desăvârșire. Asta e păcat, deoarece Honor 200 beneficiază de încărcare rapidă la 100W, dar vei fi nevoit să îți procuri singur adaptorul. Înțeleg că este o chestie de salvat costuri, dar încă mai există brand-uri care includ cu îndârjire brick-ul pentru priză, deci consider că e un dezavantaj care trebuie luat în considerare în cazul de față.
Dar să revenim la lucruri mai bune și să discutăm despre ecran, una dintre cele mai importante componente ale unui telefon. Și, din fericire, panoul lui Honor 200 este unul foarte bun, cu o diagonală de 6,7 inch standard în zilele noastre și cu o rată de refresh de 120Hz. Culorile sunt și ele superbe, negrul e negru, iar contrastul mare este perfect pentru vizionat filme și seriale. Pe deasupra, este și foarte luminos, cu o strălucire maximă de 4.000 de niți, deci poate fi folosit fără probleme în orice condiții.
Acum vreau să atingem puțin o discuție mai veche, legată de curbura ecranului. Am fost destul de vehement în ultima vreme cum că display-urile curbate la telefoane sunt doar o chestie de design fără vreun beneficiu practic real, ba chiar marginile alea atrag după sine și niște defecte în materie de uniformitatea strălucirii și a culorilor. Din punctul meu de vedere, până nu demult, toate display-urile curbate trebuiau să ardă în iad, dar până și un cârcotaș ca mine trebuie să recunoască că abordarea de pe Honor 200 este una dintre cele mai bune de pe piață.
Ce vreau să spun cu asta? Ei bine, în locul unui panou de sticlă curbat excesiv de mult pe laterale, Honor au ales să îndoaie sticla pe toate cele patru muchii, dar doar foarte puțin. Asta înseamnă că feeling-ul premium lipsit de margini ascuțite este prezent și display-ul pare că plutește deasupra șasiului, dar fără problemele practice pe care le-am amintit anterior. Este un middle-ground foarte bun, pe care l-am apreciat și la Honor 200 Pro, deci mă bucur că s-a păstrat și aici, pe modelul mai ieftin.
Cât despre chipset, în pieptul lui Honor 200 bate o inimă Snapdragon, mai exact modelul 7 Gen 3. Este categoric inferior lui Snapdragon 8s Gen 3 de pe modelul cu Pro în coadă, dar chiar și așa am obținut niște scoruri respectabile în Geekbench 6: 1146 puncte în Single-Core și 3160 în Multi-Core. Valorile astea se traduc într-o experiență de navigare foarte fluidă, fără lag sau probleme de raportat. Aplicațiile se deschid relativ repede, poate cu o mică întârziere față de fratele mai mare, dar dacă nu ai cele două telefoane side-by-side nici nu prea sesizezi asta.
O noutate azi este adiția unui nou benchmark în suita noastră de teste. Cum cel mai folosit buzzword zilele astea în industria de telefoane este „AI”, am decis să includem și noul Geekbench ML, un test care are ca scop să evalueze capabilitățile în materie de Machine Learning și AI ale telefonului tău, iar 582 a fost scorul final pe care l-am obținut în testul TensorFlow Lite CPU.
Nu e deloc rău, ținând cont că un moto razr cu Snapdragon 8+ Gen 1 a scos cu peste 20 de puncte mai puțin iar un Galaxy Z Flip 5 cu 8 Gen 2 spală cu ele pe jos la peste 900 de puncte. Momentan nu putem să tragem prea multe concluzii ținând cont că vorbim despre un test relativ nou, și nici nu dispunem de cel mai mare sample size pentru comparații.
Și că tot suntem la hardware, mai merită menționat și faptul că singura configurație în care am găsit telefonul ăsta pe net este cu 12GB RAM și 512GB stocare, mai mult decât suficient pentru majoritatea utilizatorilor. Recunosc că mi-ar fi plăcut să văd o variantă cu 256GB stocare la un preț o idee mai mic, în special în spațiul ultra-competitiv al telefoanelor mid-range.
Sau, de ce nu, o variantă cu doar 8GB RAM care vă promit că sunt foarte ok pentru daily use, care să ducă prețul încă și mai jos, mai aproape de competitori precum Pixel 8a. Dar nu a fost să fie, și dacă vrei telefonul ăsta te vei bucura de o cantitate generoasă de RAM și stocare, chiar dacă vei plăti mai mult pentru asta.
Deși nu e un telefon de gaming, Honor 200 se descurcă respectabil și acolo. Am jucat pe el Call of Duty Warzone Mobile și la setări medii framerate-ul s-a păstrat constant la 60. Dacă dai pe high vei întâmpina mici blocaje când și când, dar cred că nimeni nu se aștepta la altceva. Daca vrei ceva de gaming există variante în jurul aceluiaș preț care vin cu chipset-uri mai rapide și mai potrivite pentru asta, dar cu alte sacrificii în arii cheie precum camerele sau design-ul.
Camere și AI
Bine, hai că v-am dus destul cu zăhărelul și am evitat suficient să vorbesc despre cel mai crucial aspect al telefonului ăstuia: camerele. Înainte însă, vreau să facem o scurtă oprire în stația fișei de specificații ca să vedem de unde plecăm. În ordine a importanței, avem așa: un senzor principal Sony IMX 906, de 50MP cu f/1.95, alături de un telefoto Sony IMX 856 cu zoom optic 2.5x, tot de 50MP și diafragmă f/2.4, iar ansamblul este completat de o focală ultrawide de 12MP cu f/2.2 și unghi de vizualizare de 112 grade.
La prima vedere, lucrurile par chiar ok, în special când vine vorba de lentila principală și cea tele. Senzorii Sony care sunt la baza focalelor sunt de foarte bună calitate, iar rezoluția măricică ar trebui să ajute atunci când vine vorba despre nivelul de detalii. Dar până atunci, merită menționat parteneriatul pe care Honor l-au făcut cu celebrul studio de fotografie Harcourt din Paris, unul dintre cele mai cunoscute și mai căutate locuri dacă vrei să îți faci câteva poze portret cu adevărat senzaționale.
Șmecheria este că băieții ăia au o atenție aproape bolnavă pentru detalii, și ca o poză portret să iasă la standardele lor este nevoie de multe ajustări și repoziționări ale sistemului de lumini, ale camerelor folosite și a modelelor în sine. Și ce mai modele au fost pe acolo, printre care Monica Bellucci și Roger Federer, pe lângă multe alte celebrități internaționale și franceze de-o potrivă. Problema pentru oamenii de rând ca mine și ca tine este că, dacă vrei un portret Harcourt va trebui să scoți din buzunar pe la 2.000 de euro pentru o singură ședință, un preț mult prea mare pentru majoritatea dintre noi.
Dar ce ai zice dacă ai putea să obții look-ul ăla specific Harcourt… cu telefonul? Ei bine, grație lui Honor 200 acum poți face fix asta cu ajutorul multor artificii de procesare AI, și rezultatele sunt cel puțin impresionante. Am zis mai devreme că telefonul ăsta este marketat drept „maestrul portretelor”, iar lentila telefoto foarte bună în combinație cu efectele Harcourt produc niște portrete savuroase, pline de detalii și cât se poate de naturale și de plăcute. Fără vreunul dintre cele trei moduri Harcourt active, adică la rece cum ar veni, am remarcat o acuratețe a tonurilor pielii foarte bună, mai ales cu o iluminare adecvată.
Ce vreau să zic este că tind să le dau dreptate celor de la Honor, și voi îndrăzni să spun că Honor 200 este cel mai bun telefon atunci când vine vorba despre pozele portret din clasa sa. Ba mai mult, în mod surprinzător, imaginile rivalizează serios și cu unele flagship-uri chiar și de două ori mai scumpe, atât sunt de mișto!
Nici cu camera principală nu mi-e rușine, care reușește să scoată niște poze cu un nivel ok de detaliu și o gamă dinamică suficient de largă încât să nu ardă zonele foarte luminoase, totul în timp ce detaliile din părțile întunecate se păstrează relativ vizibile. Se putea mai bine aici, dar mă declar mulțumit de focala main și de ce știe ea să facă.
Situația e decentă și când apune soarele, cu toate că apare ceva zgomot în imagine, în special în zonele foarte întunecate unde se vede că procesarea a încercat prea mult să bage detalii acolo unde senzorul nu a putut „vedea” mare lucru. Nu e cine știe ce problemă, dar e un minus care mi-a sărit în ochi. În afară de zgomot, lentila principală poate captura suficient de multă lumină iar pozele sunt relativ curate și echilibrate.
Prin contrast, obiectivul ultrawide nu este așa strălucit. Rezoluția micuță înseamnă că pozele nu vor fi așa clare și sharp ca pe celelalte focale, și nici unghiul de vizualizare nu este cel mai larg. 112 grade e ok, dar am văzut mulți competitori în gama asta de preț care includ camere ultrawide și de 122 de grade, care îți permit să înghesui și mai multe obiecte într-un singur cadru, că până la urmă ăsta este scopul ei.
Nu vreau să înțelegeți că lentila ultrawide de aici este teribilă, nici pe departe și îți poți face treaba cu ea, doar că nu e nimic wow și se cunoaște că ăsta a fost unul dintre colțurile care au trebuit tăiate pentru a ține prețul într-un tărâm rezonabil.
Lentila selfie din față are 50MP și nu e rea deloc. Balansul de alb este corect și chiar dacă, în cazuri izolate, culorile sunt cam șterse, nu am nimic de comentat aici. Nici nu încape discuție că e super ok pentru chestii gen apeluri video sau conferințe pe Zoom.
Software, suport și autonomie
Înainte să ajungem la concluzie și să vă spun și cât costă, mai sunt câteva lucruri importante care merită discutate. În primul rând software-ul, care este Android 14 cu interfață MagicOS 8.0 peste. Ca funcționalitate este foarte apropiat de iOS, deci din dreapta sus deschizi panoul de control și din stânga sus bara de notificări. Dacă ai folosit un iPhone sau HUAWEI în trecut te vei simți ca acasă, iar dacă nu atunci nu îți va lua prea mult timp să te obișnuiești.
Nici nu a venit cu prea multe aplicații pre-instalate, așa cum vedem mai mereu pe telefoane de la brand-uri chinezești, dar tot sunt câteva lucruri pe care trebuie să le ștergi manual prima dată când configurezi telefonul. De asemenea, Honor promit 4 ani de update-uri de Android și 5 de securitate pentru 200 Pro, varianta mai scumpă, și deși nu am reușit să găsesc nicăieri negru pe alb cât va primi Honor 200, tind să cred că e tot pe acolo sau o idee mai puțin, gen 3 cu 4 în loc de 4 cu 5.
Nu am lucruri rele de zis nici despre difuzoare, care se aud surprinzător de tare pentru un telefon. În plus, există și un mod special de 200% volum care se activează automat după ce treci de valoarea „maximă” și care mai adaugă niște decibeli extra. Când e dat în blană telefonul tinde să distorsioneze puțin, ceea ce era de așteptat, dar la un volum mai rezonabil cum ar fi 60-70% sunetul este curat și clar, mai ales vocile.
Și ca să terminăm on a high note, autonomia este alt punct forte al telefonului. Vine cu un acumulator din siliciu-carbon de 5.200mAh, marginal mai mare decât media industriei de 5.000mAh în cap. Cu toate astea, am fost surprins când la finalul unei zile pline am pus telefonul pe noptieră cu 40% baterie, iar asta cu multe poze făcute, jocuri jucate și setări configurate. Dacă ești genul de utilizator mai light, două zile complete de autonomie nu sunt ieșite din discuție, ba chiar posibile fără prea mari eforturi.
Concluzie
În final, e vremea să vă spun și prețul, nu? În singura sa configurație disponibilă, deci cea cu 12GB RAM și 512GB stocare, Honor 200 te va „ușura” de vreo 3.000 de lei, cu 1.000 mai puțin decât modelul cu Pro în coadă. Este un preț corect zic eu, ținând cont că primești cele mai mișto poze portret din segment și o droaie de RAM și stocare. Și ecranul este foarte frumos, bateria ține bine și se încarcă repede (dacă ai adaptorul pentru asta) iar chipset-ul din dotare e potrivit pentru mai toate activitățile.
Totuși, mi-ar fi plăcut să văd o versiune cu mai puțină stocare care să fie mai apropiată de prețul unui Galaxy A55 de exemplu, care e cu 600 de lei mai ieftin. Atunci Honor 200 ar fi devenit o recomandare clară, fără drept de apel din partea competiției, dar așa sunt oameni care vor prefera să opteze pentru varianta mai puțin costisitoare, în ciuda beneficiilor pe care le primesc dacă plătesc ceva mai mult. Chiar și așa, există motive pentru care ți-ai cumpăra un Honor 200, iar dacă vrei o experiență fotografică cât mai bună mai presus decât orice, atunci merită din plin să îl iei în considerare.
