Segmentul de mijloc al oricărei piețe este unul extrem de competitiv, dar și de variat în același timp. Spre deosebire de modelele de buget, care taie cât mai multe funcții și specificații pentru a ține prețul cât mai jos, dispozitivele mid-range sunt locul unde producătorii trebuie să pună în balanță costul cu beneficiile, și dat fiind faptul că și costă o idee mai mult, există mai mult spațiu de manevră atunci când vine vorba de funcții premium și componente puternice.
Asta ne aduce perfect la Honor 200 Pro, cel mai nou mid-ranger din catalogul producătorului chinez și, totodată, poate unul dintre cele mai bune pe foto. Sau cel puțin așa spune compania, dar vom afla curând dacă este sau nu așa. În plus, are un ecran superb, flagship-grade extrem de luminos, dar se văd și sacrificiile necesare pentru a nu intra cu prețul în tărâmul flagship-urilor pursânge.
Ecran top-tier, chipset cu probleme și camere serioase
Dar înainte să discutăm despre camerele lui Honor 200 Pro, indubitabil punctul forte al telefonului, am să vă mai țin puțin curioși cât vorbim de alte aspecte importante ale dispozitivului, începând cu display-ul. Și am ales asta deoarece am fost impresionat de calitatea imaginii pe care ecranul lui Honor 200 Pro o oferă. Mai exact, avem de-a face cu un AMOLED de 6,78 inch, o dimensiune standard în zilele noastre, cu o rată de refresh la 120Hz, o rezoluție de 2700 x 1224 și un peak brightness orbitor de 4.000 nits.
Asta se traduce într-o experiență de vizionare extraordinară, cu un contrast imens specific OLED-ului, dar și cu un ton al culorilor extrem de cald și de plăcut. Alături de strălucirea maximă foarte mare, conținutul HDR se va vedea într-un mare fel, dar nici cu un clip SDR nu mi-e rușine. Fie că vorbim de YouTube, Netflix sau chiar și TikTok, conținutul video va fi o plăcere de vizionat. Difuzoarele din dotare se aud bine, cu suficient volum și o doză surprinzătoare de bass.
Și, ca să nu obosești prea tare în timpul ăsta, Honor au inclus și o groază de funcții gândite să reducă efortul pe care ochii tăi trebuie să îl facă. Are certificări TÜV Rheinland pentru flicker și full display, dar vine și cu un PWM de 3.840Hz care ajustează strălucirea ecranului atât de repede încât ochii tăi nu trebuie să compenseze și să obosească. În plus, pentru că nu putem vorbi despre un telefon nou în 2024 fără să menționăm și catchphrase-ul „AI”, Honor 200 Pro are o funcție interesantă numită Circadian Night Display.
Pe scurt, asta înseamnă că telefonul se folosește de inteligența artificială pentru a ajusta automat temperatura tonului culorilor. În general, dacă te holbezi seara la un ecran care emite prea multă lumină albastră, creierul tău ar putea reduce nivelul de secreție al hormonilor care te ajută să dormi. Ei bine, telefonul ăsta modifică în mod treptat și inteligent afișajul pentru a te ajuta să adormi mai bine și mai ușor, o chestie pe care cineva care își încheie ziua cu o raită pe social media în pat va aprecia.
Și, dacă tot am adus în discuție una dintre artificiile AI pe care Honor 200 Pro știe să le facă, trebuie să vedem care este chipset-ul care motorizează toată șandramaua. Iar sub capota telefonului bate o inimă Snapdragon, mai exact varianta 8s Gen 3. Nu mai este o noutate pentru noi acest chipset, dat fiind faptul că l-am văzut prima dată pe Motorola Edge 50 Ultra, unde am concluzionat că noul Snapdragon 8s Gen 3 este aproape identic la performanțe cu 8 Gen 2-ul de anul trecut, dar cu ceva mai multe capabilități AI.
Ca să îmi confirm preconcepțiile am instalat din Play Store veșnicul nostru aliat Geekbench 6 și i-am dat să ruleze câteva teste unul după altul. Cum căldura de afară cu care ne luptăm zilele astea poate impacta serios scorurile finale, toate testele au fost făcute într-o cameră cu o temperatură controlată de 24 de grade Celsius, în așa fel încât să eliminăm orice factor exterior și să ne concentrăm strict pe performanța „la rece”.
Astea fiind spuse, rezultate au fost ușor surprinzătoare, în mare parte deoarece sunt simțitor mai mici decât cele obținute de Edge 50 Ultra cu același chip. Mai exact, Honor 200 Pro a scos 1.567 în Single-Core și 4.457 în Multi-Core, valori net inferioare celor 2.000 cu 5.500 de puncte reușite de Edge 50 Ultra. De la ce se întâmplă asta? Nu știu sincer să vă spun, m-am asigurat să fiu pe cea mai recentă versiune a sistemului de operare înainte să rulez testele, deci nu are cum să fie ăsta un factor decisiv.
Pentru că diferența de performanță este una semnificativă, i-am întrebat pe cei de la Honor și răspunsul pe care l-am primit este că există un known issue care afectează scorurile în testele sintetice, dar că echipa de dezvoltare lucrează la un fix care va fi implementat într-un update viitor. Doar că mă știți pe mine, eu judec produsul pe care îl am în față, nu promisiunile brand-urilor, deci până la proba contrarie, Honor 200 Pro este destul de în urmă din perspectiva performanțelor pe hârtie.
Cu toate că am remarcat problema asta, în utilizarea de zi cu zi Honor 200 Pro se mișcă exemplar. Aplicațiile se deschid iute ca gândul, telefonul zboară prin meniuri și nu am întâlnit momente noteworthy de lag sau blocaje. Nope, experiența e una cât se poate de fluidă și lipsită de probleme la acest capitol. Desigur, cu așa nivel de performanță nici jocurile nu îți vor pune probleme prea mari. Call of Duty Mobile Warzone, cam cel mai demanding joc de pe Android la ora actuală, merge bine și cu nivelul de detalii setat pe High, deci te poți juca cam orice joc disponibil acum pe Play Store bine-mersi.
Dar schepsisul chipset-ului ăsta nu este neapărat performanța brută în task-uri obișnuite, ci capabilitățile sale atunci când vine vorba de AI. Și nu există o altă zonă care să aibă mai mult AI decât camerele, deci hai să vorbim mai multe despre ele. Prima și cu siguranță cea mai importantă este focala principală, de 50MP cu f/1.8, pe care Honor o numesc „Portrait Main Camera”. Practic, ăsta este principalul punct cheie al telefonului atunci când vine vorba de foto, și Honor 200 Pro se laudă că face cele mai bengoase portrete din categoria asta de preț.
Este un senzor Super Dynamic H9000 mare, de 1/1.3 inch, care permite captarea a până la 30% mai multă lumină decât ce vedem pe alți competitori, lucru care ar trebui să ajute în scenariile de iluminare proastă sau în situațiile unde telefonul trebuie să jongleze corect cu expunerea, pentru a păstra detaliile din poză fără a „arde” zonele foarte luminoase, ceea ce și reușește într-o mare măsură. Camera principală este, de asemenea, stabilizată optic, deci există slabe șanse ca pozele să iasă mișcate, iar clipurile video sunt foarte stabile.
Dar nu asta e cel mai interesant artificiu al camerei principale. Pentru modelul ăsta, Honor s-au aliat cu cei de la Harcourt, unul dintre cele mai prestigioase și mai cunoscute studiouri de fotografie din lume specializat pe portrete, pentru a aduce magia de acolo și pe telefon, cu ajutorul AI-ului. Pentru cei ce nu știu cine sunt Harcourt, pe scurt ei sunt cei la care te duci dacă ai mulți bani, ești celebru și vrei să ai niște portrete extrem de bine realizate.
Roger Federer, Regina Rania a Iordanului, Karl Lagerfeld, Salvador Dali și Monica Bellucci sunt doar câteva dintre numele mari care au ales să-și imortalizeze fața la studio, iar aspectul alb-negru complimentat de luminile poziționate perfect a fost cimentat drept un stil specific Harcourt. Și deși aranjamentul cadrului și al aparaturii poate dura chiar și două ore întregi la studio, Honor 200 Pro vrea să facă asta cu ajutorul AI-ului în orice situație, nu doar într-un mediu controlat.
Ei bine, cu plăcere recunosc că, for the most part, chiar reușește. Dacă selectezi profilul Harcourt din meniul de Portrait vei avea trei opțiuni: Vibrant, Colour și Classic, iar dintre astea trei doar Classic merită folosit, părerea mea. Este exact look-ul ăla alb-negru de care vorbeam înainte și pentru care este cunoscut studioul, și am remarcat cum telefonul face niște ajustări serioase de umbre și detalii în etapa de procesare. În același timp, Colour păstrează indicațiile legate de iluminare și balans de alb aplicate pe alb-negru dar readuce în schemă și culoarea.
Dacă aspectul ăsta retro nu e pentru tine, atunci portretele făcute în modul standard de fotografiere, fără Harcourt, ies și ele demențial. Fiecare imagine are detalii din belșug și o gamă dinamică surprinzător de largă, dar fără a supraexpune părțile luminoase din cadru, iar efectul de bokeh este impresionant de natural, așa cum este și edge detection-ul. Tonul pielii este poate o idee cam saturat, dar arată relativ aproape cu realitatea și nu cred că vor fi mulți cei care vor strâmba din nas la un portret făcut cu Honor 200 Pro. Toate astea sunt posibile grație procesării AI cu care este înzestrat telefonul, denumit Honor AI Portrait Engine, care analizează fiecare pixel din imagine și aplică tot felul de corecții și îmbunătățiri pentru a se asigura că pozele ies perfect din prima.
În continuare trecem la cea de-a doua cameră importantă de pe spate, și anume obiectivul telefoto cu senzor Sony IMX 856 de 50MP cu f/2.4. Ăsta e un senzor de foarte bună calitate, cu un zoom optic de 2,5x. Din punctul meu de vedere, 2,5x este un sweet spot bun atunci când vine vorba de zoom, și asigură că poți fotografia obiecte relativ îndepărtate, dar poți folosi focala și pentru portrete dacă dorești asta, un lucru mai greu de realizat pe alte modele care includ zoom optic 3x sau chiar 5x.
Pentru pozele obișnuite, nu portret, camera se descurcă foarte bine și reușește să captureze un nivel bun de detaliu. Gama dinamică largă pe care am observat-o pe focala principală se păstrează și aici, iar tonul culorilor este și el similar, deci pozele tale din concediu vor fi relativ omogene ca aspect indiferent de obiectivul pe care îl folosești. Și lentila tele este stabilizată optic, therefore toate avantajele legate de stabilitatea clipurilor video și lipsa pozelor mișcate sunt prezente din plin.
Ultima și totodată cea mai underwhelming dintre ele este lentila ultrawide, de 12MP cu f/2.2 și un unghi de vizualizare de 122 grade. În general vei obține imagini vizibil mai bune cu oricare altă focală de pe spate, dar ultrawide-ul poate fi folositor în cazurile în care trebuie să înghesui cât mai multe obiecte sau persoane într-un singur cadru. Nu stăm rău deloc nici pe parte de video, acolo unde stabilizarea optică ajută enorm de mult iar clipurile sunt stabile și smooth overall. Culorile sunt poate o idee mai șterse, dar avem detalii cât cuprinde și un sistem de autofocus ajutat de AI care este rapid și destul de fiabil.
Design, autonomie și software
Dar uită-ne ajunși până aici fără să discutăm despre design și construcție, iar aici am câteva observații de făcut. Prima are legătură cu modulul care adăpostește camerele pe care le-am lăudat mai devreme, și din punctul meu de vedere, se putea mai bine. Are o formă ovală dar de jur împrejurul insulei găsim un accent argintiu care dă întreg modulului un aspect ciudat în ochii mei. Înțeleg că s-a încercat ceva diferit, dar am văzut alte implementări similare care arată mult mai bine, cel puțin pentru mine.
Nu pot să critic design-ul spatelui însă, iar modelul Ocean Cyan pe care l-am primit este superb. O bună parte din spatele telefonului are un finish mat fin care se simte foarte bine la atingere, el fiind întrerupt doar de modulul de camere, dar tranziția se petrece seamless și este cu siguranță un aspect interesant. Pe lângă modelul ăsta albastru, Honor 200 Pro mai este disponibil și în Moonlight White dar și în clasicul negru.
Rama telefonului este subțire iar atât panoul din spate cât și display-ul sunt rotunjite pe margini. Am vorbit în repetate rânduri de ce prefer un ecran plat în detrimentul unui curbat, iar dacă ai ratat toate dățile celelalte, dă-mi voie să te pun rapid în temă: ecranele curbate au niște inconsistențe de luminozitate și culoare pe marginile respective, lucru care îți poate distrage atenția și poate deveni enervant.
Desigur, nu pot nega avantajul pe care o astfel de abordare îl oferă, și Honor 200 Pro se simte mai subțire în mână decât este el de fapt. Depinde de tine ce preferi și e bine să știi la ce te înhami de la început, dar de menționat e că display-ul de aici nu este la fel de curbat cum am mai văzut la alte modele, ceea ce mai ameliorează din efectele negative. Rama este făcută din plastic, parcă mi-ar fi plăcut să văd aluminiu aici, dar telefonul este rigid și nu dă semne că s-ar rupe nici măcar dacă îl uiți în buzunarul din spate atunci când te așezi pe scaun. N-am testat asta, dar feeling-ul pe care ți-l oferă este de soliditate și rezistență.
Bateria este un punct forte al telefonului, iar Honor sunt unii dintre puținii producători de telefoane care au ales să includă un acumulator din siliciu-carbon în detrimentul obișnuitelor baterii cu Li-ion. Cele din siliciu-carbon oferă o densitate mai mare, ceea ce îți permite să înghesui o capacitate mai mare în același loc, și cică ar fi și mai rezistente în fața uzurii și a ciclurilor de încărcare.
Nu pot să vă spun cât de bine va rezista în timp, dar pot să atest faptul că cei 5.200mAh ai bateriei sunt mai mult decât suficienți pentru orice zi, indiferent cât de grea. Ba chiar aș spune că două zile complete de autonomie nu sunt deloc ieșite din discuție, în special dacă ești genul care nu rupe social media sau YouTube în două pe telefon.
Cât despre încărcare, Honor 200 Pro este capabil de fast charging la 100W pe fir și 66W wireless, dar nu vei găsi urmă de adaptor în cutia telefonului, ceea ce e un dezavantaj notabil într-o piață unde mulți competitori includ brick-uri direct în pachet. Telefonul suportă și reversed wireless charging, astfel poți transfera din energia bateriei altor dispozitive, cum ar fi o pereche de căști wireless sau un alt telefon dacă situația o cere.
Din cutie, Honor 200 Pro vine cu Android 14 și cu interfața grafică MagicOS 8.0 peste. După părerea mea este o implementare destul de aerisită și ușor de folosit, iar dacă ai mai interacționat în trecut cu un telefon al companiei te vei simți ca acasă aici. Similar cu ce găsim pe iPhone, și telefonul ăsta are un soi de Dynamic Island care se mulează în funcție de activitățile pe care le faci, și cu o apăsare mai lungă îți poate arăta mai multe detalii despre un timer pe care l-ai setat sau despre muzica pe care o asculți, de pildă.
Magic Portal este una dintre principalele funcții AI din interfața lui Honor 200 Pro, și funcționează ca un sistem de multi-tasking avansat ce îți permite să dai drag & drop între aplicații și să cauți mai rapid informații despre imaginile de pe ecran sau din conversații. Nu este nimic nemaivăzut, dar o astfel de suită este binevenită în climatul ăsta umplut de artificii AI.
Concluzie
În final, merită sau nu să îți cumperi un Honor 200 Pro? Well, ca să răspundem la întrebarea asta trebuie să vorbim și despre preț, nu? În singura configurație disponibilă, adică 12GB RAM cu 512GB stocare, va trebui să scoți din buzunar 4.000 de lei pentru Honor 200 Pro. Principalul competitor la care mă pot gândi este Motorola Edge 50 Ultra, care vine cu același chipset pe hârtie și care costă cu 1.000 de lei mai mult.
Dar ăla este construit mai bine, vine cu un brick în pachet, poate stoarce mai multă performanță din chipset și oferă o experiență de Android curată. Pe parte de camere tind să înclin balanța în favoarea lui Honor 200 Pro, în special datorită portretelor foarte bune, poate mai reușite decât multe flagship-uri în toată regula testate de noi, iar când (și dacă) se va rezolva problema performanței slabe a chipset-ului, vad din ce în ce mai puține motive pentru care ai opta pentru altceva în afară de ăsta în această categorie de preț.
Este un telefon destul de complet, care oferă multe lucruri la un preț aproape de segmentul premium, dar suficient de jos încât să nu poată fi comparat cu alde S24 Ultra sau 15 Pro Max. Are un set de camere foarte bun, un ecran absolut fabulos și o baterie care nu te va lăsa la greu, iar dacă ești în căutare de un telefon fiabil și corect, Honor 200 Pro este cu siguranță o variantă de luat în calcul.
