Epomaker Glyph e un hibrid, o combinație între o mașină de scris, pe care astăzi o găsești în anticariate, și o tastatură modernă de PC. Dacă e și utilă pe cât e de fun, vei descoperi în rândurile următoare.
Nu sunt un mare fan al tastaturilor, deși îmi place să scriu, iar când chinezii de la Epomaker ne-au propus să testăm ce vrem din „curtea lor”, am zis că n-are rost să încerc ceva banal. Am navigat printre zecile de tastaturi cu aspect standard de pe site și Epomaker Glyph este cea care mi-a atras atenția.
Unii o vor încadra la „gimmick”, dar câțiva nostalgici, care au folosit o mașină de scris, o vor alege fără ezitare dintr-o mare de tastaturi care arată banal. De asemenea, mi se pare că sloganul „make tech fun again” se potrivește perfect cu Epomaker Glyph.
Dacă cauți Epomaker pe unele site-uri de business apare ca fiind din New York. Nu e greșit, dar nici toată povestea, probabil au deschis și acolo o firmă pentru acces pe piața americană. Compania e din Shenzen, China.
Epomaker Glyph, design și specificații
Revenind la Epomaker Glyph, este probabil cea mai lată, mai groasă și mai grea tastatură pe care am testat-o până acum. Și are 2 ecrane, unul pe stânga, îngust, care afișează doar data și unul în dreapta, cu ora, tipul de conexiune și încărcarea bateriei. Pe partea stângă are o manetă micuță pentru back și forward, iar pe dreapta un rotor pentru volum, care influențează și iluminarea tastaturii.
Cum se vede și din poza de deasupra, dongle-ul USB-A e ascuns de o mică ușiță culisantă sub tastatură. Tot pe spate, în cele patru „colțuri” tastatura are două piciorușe mai înalte și două mai mici ca de laptop.
Ca să vorbim mai aplicat, Epomaker Glyph măsoară 34,7 × 20,7 × 5,7 cm și cântărește aproape cât un laptop de 14 inch, adică în jur de 1.200 de grame. Are o grosime maximă de 5,7 cm și observ acum, când scriu, că toate dimensiunile se termină cu 7.
Sub forma unei mașini de scris se „ascunde” o tastatură ANSI 75%, cu 83 de taste, hot-swap, montaj de tip top-mount și cinci „straturi” de amortizare, ca să nu se simtă prea țeapănă. Acestea sunt spumă absorbantă pentru zgomot, pad pentru switch-uri, pad de amplificare a sunetului, pad pentru soclul switch-urilor și silicon la bază.
Pe stânga de la ESC în jos, până la Shift, tastele sunt aranjate crescător, ca „într-un castel” sau e poate doar imaginația mea. Pe dreapta e mai multă „dezordine organizată”, dar sunt toate acolo. Singurul lucru care m-a pus în dificultate la început este că tasta Delete nu e sus în dreapta, unde mă așteptam, ci undeva mai spre mijloc.
Când scrii ai parte de un sunet „thocky”, plin, care justifică măcar parțial designul de mașină de scris. Tastele au înălțime uniformă, sunt din PBT (un soi de plastic mat) și au culoarea crem cu excepția tastei ESC și ENTER care sunt verde mentă.
Majoritatea tastelor sunt rotunde în forma unor capace de sticlă de suc sau bere, dar chiar și cele care n-au formă rotundă au acele striații specifice pe margine. Materialul e plăcut la atingere și Epomaker spune că tastele sunt rezistente la lustruire și la transpirația degetelor. N-am transpirat scriind pe Epomaker Glyph și nici n-am folosit-o atât de mult timp ca să pot confirma că rezistă în timp.
Switch-urile din dotare sunt Epomaker Wisteria V2, liniare, lubrifiate din fabrică, cu o durată de viață de 5 milioane de apăsări, potrivit producătorului. Bateria este și ea uriașă la cei 8000mAh, așa că n-o să ai probleme cu autonomia.
Deși e tastatură mecanică și e ușor să te duci cu gândul la gaming nu sunt scoase în evidență tastele WASD și nici nu e gândită pentru gaming competitiv, unde fiecare milisecundă contează.
Chiar dacă pare desprinsă din secolul al XX-lea, Glyph ascunde suficiente funcții moderne încât să nu fie doar de decor. Are conectivitate triplă (2,4 Ghz prin dongle USB, Bluetooth și USB pe fir), memorie pentru mai multe dispozitive, iluminare RGB configurabilă și suport complet prin aplicația Epomaker Driver.
Sub carcasa inspirată de o mașină de scris se află o tastatură mecanică modernă, doar costumul aduce a vintage.
Experiența de utilizare
Prima dată am conectat-o la laptopul pe Linux și m-am întors în timp, pe 14 martie 2000. Da, din păcate nu comunică complet cu Linux (am citit undeva că se găsește soft compatibil pe GitHub), iar pe site-ul producătorului apare că tastatura e compatibilă numai cu Windows, MacOS și Android.
Dar am rezolvat ușor problema, am restartat laptopul, am intrat în Windows, și a afișat data și ora corect, apoi m-am întors pe Linux și am continuat să o testez. Sigur, am mai revenit pe Windows ca să instalez aplicația și o să vorbim și despre asta puțin mai târziu.
Apoi am conectat-o prin Bluetooth la telefon și am fixat telefonul vertical în „șanțul” din stânga de deasupra tastaturii. Acolo poți pune și o tabletă sau orice alt dispozitiv care se poate conecta cu tastatura. Am scris bine și pe ecranul telefonului deși diferența de dimensiuni dintre telefon și Epomaker Glyph e ridicolă.
Ca să scriu cu diacritice pe Android am instalat aplicația More Physical Keyboard. Așa am descoperit că a fost scoasă din magazinul Play și a trebuit s-o instalez de pe net descărcând-o ca apk. Nu e cea mai bună soluție din punct de vedere al securității în acest moment, dar cu asta ne ocupăm, cu testarea de tehnologie. Desigur, asta nu e o problemă care ține de tastatură, ci de Android.
Ideea e că am scris un mic text pe telefon să văd cum se comportă și a mers foarte bine. Apoi am intrat în Windows am instalat aplicația Epomaker Driver și am navigat prin toate meniurile ca să-mi fac o idee. Este extrem de complexă, dar cel mai tare m-a impresionat că are o mulțime de moduri de iluminare. Copilăresc desigur, pentru că nici nu sunt un mare fan al dispozitivelor gen „pom de crăciun”, dar mi s-a părut că în combinație cu aceast design original iluminarea e un plus.
Un alt lucru care mi s-a părut cool, tot inclus la capitolul personalizare, a fost posibilitatea de a pune pe ecranul din dreapta, cel de 2,79 inch, o imagine cu ce vrei tu. Eu am pus o tabletă, că asta am găsit repede prin laptop, dar poate fi o poză cu iubita / iubitul, copilul, mașina, câinele sau pisica. Orice te inspiră pe tine când scrii. Pe lângă astea poți reconfigura aproape orice tastă și crea macro-uri. Există și o secțiune care include un asistent AI.
Am folosit și acasă tastatura, pe desktop-ul principal, cu fir și wireless, prin dongle USB. Deși tastatura e înaltă, n-am folosit nicio clipă pad-ul siliconat de sprijin al mâinilor din pachet. În schimb, acasă am pus sub ea un suport de telefon ca s-o înclin mai mult spre mine. Nu arăta grozav, dar era mai comod la tastare.
Un suport ca acesta pe care l-am folosit în sesiunea foto și cu această ocazie se vede și banda de lumini de pe latura din față a tastaturii.
Și dacă tot am vorbit mai sus de pachet, acesta conține tastatura, pad-ul de silicon pentru mâini, cablu USB-A la USB-C, 2 switch-uri de rezervă, două piciorușe de rezervă pentru tastatură și o pensetă pentru taste.
Cum se simte la scris? E plăcută, mai degrabă comodă decât rigidă, dar se simte că e mecanică și la atingere și ca nivel de zgomot. Nu e cea mai sonoră tastatură pe care am folosit-o, dar nici nu poți ignora sunetul tastelor. Dacă scrii dimineața, cum mai fac uneori, vei trezi toată casa.
Și ajungem și la ce nu-mi place la Epomaker Glyph. Faptul că e mare o face nepotrivită pentru birourile mici și ambele mele spații de lucru, acasă și la birou, sunt micuțe și aglomerate.
La scris nu-mi place că e înaltă și relativ zgomotoasă. Anii de muncă pe laptop și-au pus amprenta, m-am învățat cu tastaturi plate și silențioase. În schimb pentru gaming nu mă deranjează acest aspect, dar nici nu mă joc suficient de mult ca să trec cu vederea înălțimea sau sunetul tastelor. Pe de altă parte însăși ideea de mașină de scris include partea de zgomot, așa că producătorul poate spune că e un argument în plus pentru autenticitate.
Dacă până aici pot spune că am fost subiectiv următoarea problemă e cât se poate de obiectivă și neplăcută.
Se blochează. S-a întâmplat de 3-4 ori pe perioada testării, la diverse intervale, pe fir sau wireless. Adică nu mai scrie, nu mai răspunde la apăsarea tastelor. Am scos-o din PC și apoi a mers. Nu știu de ce se întâmplă asta, dar e enervant. Sau se blochează pe o tastă, Enter sau Backspace. Chiar în timpul scrierii acestui review s-a blocat pe tasta Backspace și mi-a șters o bucată din text.
Și nu sunt singurul care s-a lovit de problema asta. Într-un comentariu lăsat pe site-ul producătorului, un cumpărător se plânge de o problemă asemănătoare: la el, fie tasta Backspace, fie tasta Enter încetează să mai răspundă, de regulă când tastatura iese din sleep, iar singura soluție găsită a fost resetarea completă a tastaturii.
Persoana respectivă a primit chiar și un exemplar de schimb, cu aceeași problemă. Adăugat la ce am pățit eu, dar și cu eroarea semnalată de alți review-eri (min 2:57), pare o problemă de firmware des întâlnită, nu un accident izolat, așa că dacă te gândești la Epomaker Glyph, ar trebui să știi din start la ce te expui.
Mă rog, poate nu se întâmplă pe toate tastaturile Epomaker Glyph și tu vei avea noroc, dar se întâmplă frecvent.
Concluzie
Epomaker Glyph e construită pentru estetică și experiența de scris, nu pentru gaming. E genul de tastatură pe care o alegi pentru birou sau content creation.
Îi ador designul insolit și-mi place s-o văd pe birou, mă face să mă simt la fel de original ca ea. Dar blocarea tastelor e greu de trecut cu vederea, chiar dacă prețul de 205,02 de dolari US (cu tot cu transport și taxe) nu e cel mai mare pentru o tastatură în 2026.
Cum ziceam și mai sus poate tu vei avea mai mult noroc ca mine și nu vei întâmpina blocaje și atunci merită fără îndoială banii. Deci, recomand Epomaker Glyph celor pasionați de design, celor care oftează după „timpuri mai bune”, dar și tuturor celor care caută o tastatură complet diferită.
Autor
