MORE

Daca un articol tech vi se pare „platit”, exista sanse mari ca asa sa fie!

Daca un articol tech vi se pare „platit”, exista sanse mari ca asa sa fie! Este un subiect delicat. Si al dracului de sensibil. Dar cum Zona nu s-a ferit niciodata sa ia taurul de coarne, il vom aborda deschis in acest articol, si vom cauta sa-i intelegem motivatiile si dedesubturile. Ne gandim de o buna bucata de vreme la acest articol, si asta pentru ca uneori, o anumita categorie de useri se arunca la acuzatii de „mita”, „coruptie” sau „articole platite”, pe pagina noastra de Facebook sau in sectiunea de comentarii. Iar cazul nostru este departe de a fi singular. Este mai degraba o regula in jurnalismul actual de tech. Iar aceste acuze sunt uneori nefondate si adesea… perfect justificate!

Sa incepem cu un exemplu: ieri am publicat un articol despre placi grafice si procesoare, Intel vs AMD si Nvidia vs AMD, articol extrem de vizualizat pe site si popular pe Facebook. Asadar, comunitatea l-a primit bine, dar… si nu o spun acuzator la adresa userului (n-am sa dau nici nume), a pornit si aceasta discutie, pe care o redau mai jos integral, inclusiv cu raspunsurile noastre:

User: „Fara suparare, dar din cate stiu eu, sunteti sponsorizati de AMD. Pentru fiecare review Nvidia faceti 10 AMD, deci de unde sa stiu ca e un articol obiectiv si profesionist?”

Zon@: „Pai nu poti sa stii a priori! Poti doar daca-l citesti. Apoi poti sa-ti faci si o parere. Si wow! Tu stii ceva ce noi nu stim! Cum ca suntem sponsorizati de AMD! Iar daca ai vazut 10 articole AMD la unul Nvidia (ceea ce sigur, este o ineptie!) ar trebui sa te gandesti ca poate AMD se zbate sa trimita produse la teste, in vreme ce Nvidia poate ca nu se prea oboseste. Stii, chestie de PR, nu de „sponsorizare”. Sau la asta nu te-ai gandit?! Fara suparare…”

User: „Dan face articole foarte bune in general,nu ma intelege gresit, dar IGN m-a convins ca presa in orice domeniu poate fi manevrata cu cati-va banuti, nu fac pe desteptul. Si Andrei (Cel care a sarit la gatul GTA V la prima problema de care sa confruntat si care nu a ezitat sa dea de pamant cu el) nu toti cei care incearca sa presupuna ceva care pare revoltator sunt troli sau idioti.”

Zon@: „Este revoltator cand cineva presupune ceva insultator inca inainte de a afla despre ce este vorba. Cand avem articole sponsorizate sunt intotdeauna marcate ca atare prin bannere in subsolul articolului sau indicate inca de la inceput ca advertoriale. Nu ne intereseaza ce face restul presei, si faptul ca existam de atata amar de ani si oamenii ne respecta este pentru ca nu am folosit niciodata astfel de tactici de doi lei… sau cativa banuti. Suntem deja satui de acest carcotasism romanesc care vede peste tot coruptie si teoria conspiratiei, si care se repede fara a sti despre ce este vorba sa vare totul in aceeasi oala. Si by the way, colegul Mihai a dat de pamant cu gta 5, lucru pe care l ai fi observat daca ai fi citit articolele, dat fiind ca s-a semnat pe ele. Nu Andrei Ene. Vezi tu, la noi este o democratie reala, in care redactorii isi spun parerea, mai importanta chiar si decat contractele de sponsorizare alea reale si vizibile in sectiunea de publicitate a site-ului sau emisiunii.”

User: „Pardon, am citit Andrei Mihai in loc de Mihai Andrei. Am vazut un „bumper” AMD cand vizionam un videoclip de al vostru si de aici mi-a venit inspiratia pentru aceasta presupunere. Resepect ca nu va preface-ti ca ploua la aceste afirmatii si chiar luptati pentru ceea ce credeti. Imi cer scuze,dar parca prea mult vreau sa gasesc neghina in grau uneori.”

Ne scuzati daca v-am plictisit cu intreaga discutie. O facem cu un scop, iar exemplul de mai sus este relevant pentru tema in discutie. Si stiti ce? Userul are partea lui de dreptate! (Mai putin „pripeala” cu care acuza). Fraza cheie este asta: „presa in orice domeniu poate fi manevrata cu cativa banuti”. Nu ma intereseaza ce face presa in general, „in orice domeniu”, dar cazul jurnalismului tech ar putea fi unul foarte… special. Pentru ca exista aceasta perceptie, rezumata brutal de cititorul nostru in formularea de mai devreme, si ea cuprinde un adevar… care iti da fiori pe sira spinarii.

Exista aici cateva mari probleme, unele subiective, altele pur obiective. Pe de-o parte avem de-a face cu o natura haideti sa-i spunem „locala” a problemei, pe care am punctat-o si noi in raspunsul nostru. Traim intr-o tara in care se minte la greu, in care oamenii si-au pierdut increderea in oricine si orice, in care lupii sunt paznici la stana, in care hotul striga cel mai tare… hotii! Vedeti cate „vorbe de duh” de acest gen exista in limba romana?! Remarcabil de multe! Si atunci este greu sa blamezi omul ca zice ceea ce zice: „prea mult vreau sa gasesc neghina in grau uneori”. Si tot din motive „locale” se intampla ca adesea cititorul nostru sa aiba dreptate! Piata de Romania este una saraca, foarte saraca, cel putin prin comparatie cu cele din Vestul Europei sau America de Nord. Si atunci, da, se vor gasi mereu „guns for hire” pe „cativa banuti”. Jurnalisti de presa „traditionala” sau online care sa se vanda pe cativa euro, oricarei companii dispuse sa-i dea, ca sa supravietuiasca. El/ea si blogul/ziarul sau. Iar companiile profita din plin de aceasta stare de lucruri, de aceasta saracie, pentru a cumpara pe bani de nimic „loialitatea” si „pana” unor astfel de oameni.

Din acest punct de vedere cazul Zonei este unul extrem de fericit, cu finantari transparente din piata, atat pentru emisiune, cat si pentru site, vizibile fie la inceputul si finalul emisiunii, fie in partea dreapta a site-ului in sectiunea de bannere, sau uneori in headerul canalului de Youtube. Absolut suficiente pentru a nu cheltui nici un cent din bani publici gen bugetul TVR, (emisiunea o producem integral din resursele noastre) iar site-ul se autosustine inca de la inceput. Vechimea noastra in piata, ca prima emisiune tech regulata din Romania, comunitatea stransa de-a lungul anilor, reusitele noastre (printre primele emisiuni regulate High-Definition din Estul Europei) ne-au scutit de toate aceste „belele”. Dar la toate astea s-au mai adaugat cateva principii extrem de importante: refuzul incapatanat de a intra in orice fel de „combinatii” obscure, respectul imens fata de oamenii care-si sacrifica din timpul lor pentru a ne citi si urmari, prioritizarea adevarului adesea in detrimentul castigului financiar (chiar si in situatii in care existau contracte si riscam sa ne antagonizam proprii finantatori, vom povesti poate vreodata si despre asta), si nu in ultimul rand pasiunea enorma pentru ceea ce facem de aproape 9 ani la Zon@, si de si mai multi inainte de aceasta emisiune.

Revenind la chestiune: problema tine asadar pe de-o parte de latura subiectiva, omul/publicatia care accepta sau nu sa se lase „cumparat”, dar si de-o latura obiectiva, extrem de importanta despre care vom vorbi imediat. Si prima latura, cea subiectiva, nu este neaparat „locala”: omul a citat IGN ca „exemplu de coruptie”. Sunt multe „institutii” de jurnalism tech, inclusiv afara, pe pietele bogate, care sunt „de partea” unora sau altora. De ce oare se intampla asta? Mai ales ca nu vorbim despre niste „saraci”! Sa fie lacomie? Sa fie pur si simplu partizani? Poate, dar pe langa asta exista si un factor obiectiv decisiv despre care pomeneam mai devreme.

S-a schimbat… modelul. Paradigma. Lumea. Si odata cu ea, odata cu online-ul, si modul in care se finanteaza presa. Si cu precadere cea de tech. S-au intamplat doua lucruri majore, pe care le vom trata cu atentie: internetul i-a obisnuit pe oameni cu GRATUITATEA (ce-i pe net tre’ sa fie moka), si a doua chestiune este ca in cazul presei „sursa” de finantare s-a mutat zdrobitor de la cititor la providerul de publicitate. Cele doua lucruri sunt strans legate. Presa traia din publicitate si inainte, dar acum mai exista doar un input financiar direct extrem de redus sau inexistent din partea cititorului. Prin urmare presa, fie ea traditionala sau online, isi „muta” loialitatea in directia din care vin banii. Este un raport ciudat. Mai ales in online, unde experimentele cu „pay per reading” au dat cam toate chix-uri rasunatoare. Cei care au pornit astfel de proiecte, unele de succes mondial si cu sute de milioane de cititori, s-au trezit ca nu pot capitaliza acest succes in mod direct, de la beneficiarii ultimi ai acelor randuri scrise, cititorii, si atunci s-au reorientat catre cei care vand produse acestor mase, adica producatorii tech. Direct interesati, de altfel, de acest public urias. Si atunci sigur ca manipularea, publicitatea mascata, marketingul discret si insidios si-au facut loc in articolele cu pretentii de obiectivitate si echidistanta.

Si pe nesimtite, incet dar sigur, in lumea mult aplaudata si „libera” a internetului, coruptia si-a aratat capul hâd, din spatele dolareilor care alimentau supravietuirea acestor proiecte. Pentru ca si oamenii care scriu articole tech au un stomac, familii de intretinut, rate lunare si toate cele, ca toti ceilalti oameni. Mai mult, in mod periculos, pe pietele mature, cititorii incep sa accepte aceasta realitate, si sa se impace cu faptul ca „aia-s ai lu’ Intel, aia-s ai lu’ Samsung, aia-s ai lu’ Apple etc”. Si migratia de „resurse umane” intensiva intre „organele” de presa si departamentele de PR si marketing ale companiilor este o dovada solida in acest sens. Anand Lal Shimpi, fondatorului cunoscutului site Anandtech, care „s-a carat” cu arme si bagaje si Apple, fiind doar unul dintre nenumaratele „transferuri” recente si cunoscute, in tabara pe care o recenza. La scara mai mica, in Romania, mi se intampla SAPTAMANAL sa intalnesc cate un fost coleg de „presa tech” mutat peste noapte fie intr-o agentie de PR, fie direct in departamantul de comunicare al companiei pe care pana mai ieri o critica. Si… poate ca este normal sa se intample asa! World is changing! Si daca jurnalistii tech isi cauta sursele de finantare chiar printre companiile despre care scriu, ce sa mai vorbim despre televiziunile care isi cauta „suport” printre politicienii si partidele pe care le supervizeaza! Si repet, cu cat piata este mai „amarâtă”, cu atat fenomenul este mai amplu.

Si asta, in parte, si din cauza faptului ca platitorul nu mai este consumatorul. Ci… altcineva. Adica firma doritoare sa ajunga cu produsele sale la acest consumator. Si pentru ca adesea, aceste firme nu doresc ca respectiva „promovare” sa fie catalogata transparent ca PUBLICITATE! Este mai de impact atunci cand mentii aparenta de obiectivitate. Si pentru ca presa tech, cel putin la noi, este departe de a fi unita in a impune companiilor o conduita minima in acest sens. Este… fiecare pentru el, sau pe grupuri, grupulete, prietenii si bisericute. Spre deosebire de companii care au o politica „de preturi” destul de unitara vis-a-vis de presa tech. Si stiu ca voi fi injurat la greu pentru acest articol, dar imi asum asta, si stiu ca pana si cei care vor injura sunt constienti in sinea lor de adevarul celor spuse aici.

Exista totusi o raza de speranta, un ghid minim de comportament care sa mentina un echilibru de obiectivitate si seriozitate, ghid pe care Zon@ il practica de aproape un deceniu, si care ne-a ajutat sa existam atata timp, si cu siguranta ne va mentine in topul preferintelor voastre inca multi ani de acum incolo (chestii pe care le-am mentionat si in raspunsul direct catre cititorul nostru): transparenta cu privire la publicitate, marcarea ca atare a advertorialelor, respectul fata de comunitate si pana la urma fata de tine insuti ca jurnalist de tech, munca asidua si constanta (sigur, chestii nu foarte apreciate si profitabile intr-o tara bazata preponderent pe „tunuri”, pe „loveste si fugi”).

Dar si cititorul are o datorie, in acest nou ecosistem: de a judeca/citi intai si apoi de a arunca cu piatra, de a distinge intre adevar si manipulare, de a gandi mai mult cu propria minte, de a discerne si taxa impostura. Ceea ce deocamdata nu face: prea multi injura „divertismentul” prost si murdar de la TV sau din online, pentru ca de fapt sa-l urmareasca „pe ascuns” (alfel nu se explica audientele record-sau cazul OTV, injurat de toata lumea dar urmarit de milioane de oameni), prea multi se arunca in partizanate de „suporteri”-fanboys sau hateri fara sa se oboseasca vreo clipa sa cantareasca lucrurile (intai lovesc, apoi intreb!), prea multi servesc alte interese decat declara, sau se ascund in spatele monitorului, prea multi considera ca dreptul la libera exprimare este echivalent cu insulta grosolana.

Dar disparitia tuturor acestor „mizerii”, atat de-o parte cat si de cealalta a ecranului, presupune o maturitatate la care din pacate nu s-a ajuns inca. Nici afara, si cu atat mai putin aici. Si singura stavila impotriva tuturor acestor excese este propria constiinta. Daca o ai.

Zona IT

ZONA IT

Articole asemanatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button