Chiar dacă încă este discutat la nivel de principiu, potențialul uriaș al calculatoarelor cuantice pentru zădărnicirea mijloacelor de criptare pe care se bazează infrastructura globală de comunicații începe să fie luat în serios de guvernele lumii.
Deși computerele cuantice au teoretic potențialul de a amenința securitatea națională prin zădărnicirea tehnicilor convenționale de criptare, chiar și cele mai avansate computere cuantice dezvăluite în mod public sunt considerate prea primitive și predispuse la erori pentru a realiza acest lucru eficient. Prin urmare, de unde atâta preocupare pentru implementarea coordonată a unor interdicții aparent inutile?
Desfășurate în secret, analizele de risc și consultările avute cu specialiști în domeniu determină guvernele lumii să implementeze în mod coordonat un mecanism strict de control asupra exporturilor de computere cuantice și componente pentru acestea. Simultan, refuzând să dezvăluie rațiunea științifică din spatele acestor reglementări care folosesc exprimări și termeni foarte specifici.
Regatul Unit este una dintre primele țări care au interzis exportul de computere cuantice cu 34 sau mai mulți biți cuantici (sau qubiți) și rate de eroare sub un anumit prag.
Inițiativa aparent modelată după abordarea folosită de SUA pentru restricționarea accesului Chinei la soluții de accelerare AI pare să vizeze îngrădirea accesului la computere quantice care depășesc un anumit plafon în privința complexității/puterii de procesare. Însă guvernul Regatului Unit nu spune asta în mod expres, contribuind astfel la speculații pe tema progreselor făcute în secret pe domeniul calculatoarelor cuantice.
Spre exemplu, o solicitare pentru clarificări venită din partea publicației New Scientist a fost respinsă din motive de securitate națională. Franța a introdus, de asemenea, controale la export cu aceleași specificații privind numerele de qubit și ratele de eroare, ca și Spania și Olanda. Limitele anunțate în mod identic de către statele europene ar putea indica o reglementare la nivelul Uniunii Europene, dar o astfel de discuție nu a fost purtată la nivelul Comisiei Europene. Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a declarat pentru New Scientist că membrii UE sunt liberi să adopte măsuri naționale, mai degrabă decât cele la nivel de bloc, pentru restricțiile la export. În fond, dacă România nu se numără printre producătorii de computere cuantice, atunci de ce ar exista nevoie de controale pe exportul a ceva ce nu avem.
New Scientist a contactat oficiali guvernamentali a zeci de națiuni, întrebând care este baza științifică pentru aceste măsuri legislative privind exporturile de computere cuantice. Dar din nou, răspunsurile primite au fost evazive, admițând doar că anumite discuții au fost purtate în secret, pe criterii de protejare a securității naționale.
Între timp, Google a dezvăluit un computer cuantic cu 70 de qubiți și bazat pe o arhitectură mai eficientă, compania americană descriindu-l ca fiind de 241 milioane de ori mai robust decât modelul anterior cu 53 de qubiți. Ce înseamnă asta în termeni de performanță este dificil de spus, viteza la executarea anumitor operațiuni reprezentând doar o fațetă a problemei, alte criterii precum complexitatea și tipul de operațiuni suportate diferind de la un computer la altul. Deoarece fiecare qubit poate exista într-o stare de zero, unu sau ambele simultan, capacitatea de stocare și procesare a acestui nivel de informații cuantice este o realizare pe care nici cel mai rapid computer clasic (sistem binar) nu o poate egala.
