Bateriile siliciu-carbon, prezentate în ultimii ani ca următorul mare salt în autonomia smartphone-urilor, par să fi ajuns deja aproape de plafonul tehnic, iar asta se întâmplă chiar înainte ca giganții Samsung și Apple să le includă în dispozitivele lor.
Potrivit unor surse din lanțul de aprovizionare din China, citate de Digital Chat Station și Fixed Focus Digital pe Weibo, capacitatea maximă practică pentru o baterie siliciu-carbon, cu o singură celulă, în smartphone-uri comerciale nu depășește 8500 mAh. Deși în condiții de laborator se experimentează cu baterii de 9000 mAh, implementarea acestor capacități în telefoane obișnuite rămâne dificilă din cauza constrângerilor tehnice și de siguranță.
Bateriile siliciu-carbon aproape de limită
Spre deosebire de bateriile litiu-ion clasice, bateriile siliciu-carbon folosesc siliciul în anod pentru a crește densitatea energetică. Însă siliciul are o problemă majoră: se dilată puternic la temperaturi ridicate. Tocmai de aceea, inginerii se concentrează acum nu pe mărirea procentului de siliciu, ci pe metode prin care să-i controleze comportamentul termic.
Se discută despre utilizarea unor materiale alternative sau de platforme „next-gen” de baterii siliciu-carbon, dar și despre soluții software, inclusiv sisteme de management AI care să optimizeze încărcarea și consumul pe aplicații.
Între timp, Apple și Samsung sunt încă în faza de testare a acestei tehnologii. Seriile Galaxy S25 și iPhone 16 folosesc în continuare baterii clasice, cu capacități modeste comparativ cu rivalii chinezi. Red Magic 10 Pro vine cu o baterie de 7050 mAh, iar Honor Power ajunge deja la 8000 mAh, aproape de limita prevăzută pentru bateriile siliciu-carbon.
Potrivit informațiilor scurse pe Weibo, procentul de siliciu folosit în bateriile actuale se situează deja în intervalul 25-30%, ceea ce înseamnă că spațiul de creștere este extrem de limitat. În următorii ani, accentul se va muta de la creșterea conținutului de siliciu la îmbunătățirea modului în care acesta este utilizat în baterie, adică pe calitatea eliberării de energie și durabilitate, nu pe mărimea brută a acumulatorului.
