Știți ce n-am mai făcut noi de mult rău de tot? Un review de laptop, așa că astăzi avem un material 2-in-1 că nesu’ și o să vorbim despre două laptopuri care se aseamănă în anumite aspecte, însă sunt fundamental diferite prin formă și utilizare. Iar ca să elucidăm rapid misterul, este vorba despre ASUS Zenbook Pro 14 Duo și ASUS Zenbook 17 Fold. Cu mențiunea că ambele au în comun terminația OLED în denumire, pentru a sublinia tehnologia folosită pentru ecranele acestora.
Dar haideți să vedem cum se-aseamănă și mai important decât atât, cum se deosebesc unul de celălalt. Primul mare punct comun, după cum v-ați prins și din nume, este că amandoua fac parte din familia de laptopuri Zenbook de la ASUS. Adică alea care sunt dedicate în special profesioniștilor. Și fie că activezi în domeniul foto-video, ori că ești un businessman care călătorește mult, sau cine știe, vreun YouTuber, dacă îți cumperi un Zenbook pentru muncă ai șanse mici de a o da-n bară. Mai au în comun și faptul că nu sunt niște laptopuri basic, știți voi, ecran + tastatură + touchpad. Fiecare dintre astea două modele are ceva mai mult de-un singur ecran, iar asta le face cumva unice într-o piață încă dominată de laptopuri clasice.
Înainte de a trece la treabă, trebuie să vă previn: niciunul dintre laptopurile pe care urmează să le vedeți nu sunt gândite pentru cei cu bugete limitate. Adică sunt fix definiția produselor cu care te dai mare la tovarășii care-și cumpără Macbook Pro. Așa că fără s-o mai lungim că vorba multă e sărăcia omului, ha?! V-a plăcut asta? În fine, fără s-o mai lungim, haideți să vedem ce primim pentru ăia mulți bani pe care îi plătim pentru astea două jucării… scule…
ASUS Zenbook Pro 14 Duo OLED
Spuneam că laptopurile din seria Zenbook sunt gândite pentru creatori de conținut, printre alte ocupații d-astea pe care le mai vizează. Așa că mi se pare foarte corect să începem cu ASUS Zenbook Pro 14 Duo, un laptop care pare rudimentar la exterior, dar este cu totul diferit atunci când ridici capacul. Acel “duo” din nume nu înseamnă că e și tabletă și laptop, sau vreun hibrid d-ăsta, ci are o însemnătate mai straight-forward. Adică îți zice direct câte ecrane are laptopul.
Și odată ce-ai ridicat capacul ești lovit de un ecran de 14” și de fra-su mai mic. Așa că evident, o să începem discuția cu asta. ASUS Zenbook Pro 14 Duo OLED vine, evident, cu două ecrane OLED. Primul are diagonala de 14.5” și oferă o rezoluție 2880 x 1800, are raport 16:10, adică e o idee mai înalt decât un widescreen uzual, timp de răspuns de 0.2ms și rată de refresh de 120Hz. Țineți minte, ăsta nu e laptop gândit pentru gaming. Unde mai pui că vine și cu acoperire de 93% a spectrului de culoare DCI-P3 și atinge o luminozitate maximă de 550 de nits?!
În completarea lui avem un ecran cu diagonală de 12.7” dar cu un format mult mai ciudat. Ăsta este practic o jumătate tăiată pe lungimea ăluia de deasupra. Asta rezultă într-o rezoluție și mai neobișnuită: 2880 x 864. În schimb, are aceeași rată de refresh de 120Hz, margini la fel de subțiri, luminozitate maximă de 500 de nits și suport pentru stylus.
Iar dacă vă întrebați cum este posibil să ai un al doilea ecran acolo, trebuie să vorbim și despre câteva aspecte d-astea mai inginerești. Dacă montezi ecranul secundar cu fața-n sus este greu de urmărit, indiferent de cât de calitativ ar fi, dar dacă îi dai câteva grade de înclinare acolo, devine brusc mult mai util. Iar ASUS și-au dat seama că făcând asta pot deschide și o portiță pentru aerul cald de la interior, astfel pot obține temperaturi decente pentru hardware-ul destul de puternic de la interior. Și asta fără să sacrifice aspecte precum grosimea sau forma laptopului.
Dar unde ăsta n-a reprezentat o problemă, ceva a avut de suferit. Și este, evident, vorba despre tastatură. Meseria mea de jurnalist include că scriu foarte mult, zilnic. Și să nu mă înțelegeți greșit, când scrii cât mine nu ai atât de multe pretenții la tastatură, mai ales când este o urgență. Bați acolo în ce prinzi; dar în tastatura de pe ASUS Zenbook Pro 14 Duo nu prea poți. E înghesuită rău, are tastele mai mici și mai apropiate față de alte laptopuri și pe lângă asta trebuie să mai înghesuie lângă ea și un touchpad care e atât de mic încât e aproape inutil acolo.
Iar aici începem să înțelegem oamenii pentru care ASUS a considerat că sacrificiul ăsta nu ar conta atât de tare: creatorii de conținut și oamenii care lucrează mult în softuri de editare foto-video. Cei pentru care tastatura nu este decât un panou imens de scurtături, iar un ecran secundar fie el doar și pentru uneltele cu ajutorul cărora lucrezi, este mană cerească.
Așa că ASUS au mers cu un pas mai departe și au inclus și suport pentru stylus ca să ai un soi de tabletă grafică integrată în laptop, au integrat un software dedicat care să facă ecranul secundar mai util și l-a lăsat la mila și creativitatea oamenilor creativi. Și cred că a mizat pe culoarea potrivită, întrucât seria asta s-a dovedit un succes în trecut și noua generație este doar așa, un hot-fix pentru mici probleme din trecut și un upgrade de-o generație atunci când vorbim despre hardware.
La interior găsim un procesor Intel Core i9-12900H, 32GB de memorie RAM, un SSD NVMe PCIe 4.0 de 1TB de la Samsung și o placă video dedicată NVIDIA GeForce RTX 3050 Ti de 4GB. Asta din urmă este certificată NVIDIA Studio, adică e potrivită pentru muncă profi mai mult decât ar fi pentru gaming spre exemplu și oferă destulă putere cât să alimenteze ecranele rapide și aplicațiile precum Adobe Photoshop, Premiere sau DaVinci Resolve.
Procesorul îl știm deja destul de bine: un musculos cu șase nuclee performante și opt eficiente pentru un total de 20 de fire de execuție, care poate atinge în Boost frecvența de 5GHz, și s-a dovedit a fi unul dintre cele mai impresionante procesoare de laptop pe care le-am testat pe la Zona. Și când zic impresionante, mă refer la puterea pe care o oferă raportat la dimensiunea răcirii, eficiența consumului și implementarea per total. Și pentru context, un astfel de procesor scoate în Cinebench R23 undeva la 1700 de puncte în single-core și în jur de 15.400 în multi-core. Adică scoruri care îl plasează aproape de modele destul de puternice pentru desktop. Iar toate astea într-un șasiu foarte limitat din punct de vedere al spațiului și după mult timp în care laptopurile nici nu se apropiau de puterea oferită de un destkop.
În rest, yada-yada, d-astea de le știți deja dar sunt relevante. Vine cu două porturi Thunderbolt 4 care sunt extrem de utile când transferi multe date și ai nevoie de multe accesorii, mai ai și un SSD foarte rapid de la un brand lider în domeniu, memorie destulă pentru sarcini pe care le-ai putea îndeplini în mișcare și o placă video care poate face față cu ușurință unor sarcini d-astea, mai umane. Nu poți să editezi 8K pe ăsta în timp util, dar nu cred că are vreo problemă cu un video 4K60.
Iar partea tare apare atunci când îți cobori privirea pe ecranul de jos și realizezi că poți controla de pe el, direct cu degetul, slidere din Photoshop, poți să-ți muți unelte acolo ca să economisești din spațiul de pe ecranul principal și chiar să-l ții ca pe un soi de StreamDeck multifuncțional. Destul de tare, nu?!
Mă gândesc că după cum l-am descris și după tot ce-ați văzut și auzit până acum, vă așteptați ca prețul să fie imens. Dar ca să fiu complet onest, nu cred că 100 de milioane pentru dotarea cea mai de jos este un preț absurd. Și da, da, știu că ăsta de l-am avut la test cu i9 și placă video dedicată o fi cu vreo 70 de bețe mai scump, dar când îți câștigi pâinea lucrând pe un astfel de dispozitiv, ori când doar ai bani, mi se pare că merită cu vârf și-ndesat. Îți dai seama că faci un compromis cu tastatura și bateria, dar na, arta necesită sacrificii.
ASUS Zenbook 17 Fold OLED
Și acum o să vă dezvălui cum am început cu ăla ieftin dintre laptopurile de astăzi. Zic asta pentru că acum urmează să discutăm despre ASUS Zenbook 17 Fold OLED. Fold, da, adică ca telefoanele Samsung, iar dacă ne urmăriți regulat sunt sigur că vă amintiți de videoul de la IFA 2022 când am vorbit îndelung despre această lapto-tabletă.
Doar că atunci ne-am dat cu părerea așa, la prima vedere și cu un timp limitat în care ne-am putut juca cu chestiunea. Dar astăzi vin cu idei ceva mai educate, pe care le-am dezvoltat în timpul în care m-am jucat cu laptopul ăsta. Și am înțeles câteva chestii esențiale. Prima ar fi că eu clar nu-s omul pentru care ASUS a lansat așa ceva. Dacă îmi pui în față un preț de 3.999… în euro… păi dă-mi nene ceva cu adevărat WOW. Doar că pentru mine WOW înseamnă procesoare super-performante, plăci video d-astea nebune. Doar că ASUS a înțeles că pentru mulți oameni, WOW înseamnă să iei un laptop de 12” și ceva, să-i pui o tastatură Bluetooth care se atașează magnetic și să o poți da jos pentru a dezvălui întreaga diagonală de 17” a ecranului OLED touchscreen. Și îi mai pui o balama, îl faci să arate și să se simtă ca un laptop și-ai cam tras lozu’ câștigător.
ASUS Zenbook 17 Fold OLED este altceva, se simte diferit de alte laptopuri pe care le-am folosit și chestia asta este susținută puternic de abilitatea de a fi folosit în cinci moduri distincte: laptop, desktop, tabletă, eReader sau ecran extins. Modul laptop cred că e de la sine înțeles, așa că trecem la ăla desktop.
Dai de-o parte modulul de tastatură și touch-pad că oricum e conectat pe Bluetooth și ținut în loc de magneți. Îndrepți ecranul și-l întorci la 90 de grade ca să îl rezemi pe piciorul integrat în carcasa laptopului și practic ai un sistem All-in-One cu tastatură wireless. Ooori, îl poți face direct tabletă. Bagi tastatura în ghiozdan, iei măgăoaia în brațe la purtător și dai drumul la ce serial îți place ție. Ori dacă ești în tranzit și ai timp de pierdut pe tren sau avion, îți descarci cartea favorită în format electronic, iei jucăria și-o ții în poziție de carte, puțin îndoit așa de la jumate, și te pui pe citit. Îi bagi și-un filtru de lumină albastră ca să nu te aia la ochi și trece călătoria fără s-o simți.
Iar dacă vrei să fii mai exquisite așa, să atragi priviri de corporatiste la Starbucks, detașezi tastatura dar nu mai îndrepți laptopul. Și stai așa, cu el flexat la unghi, îți ții un editor de text pe ecranul de jos și iei notițe din video-ul care rulează pe bucata de deasupra. Fițe mă, figuri, d-alea, d-alea. Dar oricât de la mișto ar suna descrierile astea, nu-mi spuneți voi că dacă ați avea un d-ăsta nu v-ați bucura la maxim de el. Trebuie să fii ipocrit ca să n-o faci.
Dar toate yodlerele astea de specificații nu puteau să se încadreze în 4.000 de euro și să ofere și un fel de best of both worlds, așa că ASUS Zenbook 17 Fold OLED este faultat pe zona de specificații. Băi, se îndoaie frumos, e bun la citit, e de fițe, dar nu am mai văzut de mult un procesor care să obosească și să facă pauze la propriu în timp ce dezarhiveaza un zip ceva mai mare. Iar asta se datorează alegerii celor de la ASUS de a include un Intel Core i7-1250U. Da, da, e platformă Intel Evo sau whatever și este tot un Alder Lake la bază. Dar problema este că din totalul impresionant de zece nuclee, de fapt numai două sunt nuclee puternice, în timp ce alea opt sunt acolo pentru sarcini mai puțin complicate. Ceea ce face din acest Core i7, mai de grabă un Pentium Gold cu mutații genetice.
Nici restul dotărilor nu sunt ceva de neuitat, iar dintre 16GB de RAM și o grafică integrată Iris Xe, singurul care reușește să îndulcească oferta este SSD-ul Samsung NVMe PCIe 4.0 de 1TB împrumutat de pe Zenbook Pro 14 Duo OLED care chiar este o componentă high-end foarte capabilă. Și un test în PC Mark 10 nu face decât să întărească ce tot pălăvrăgesc eu aici.
Cu un scor total de 3.982 de puncte în testul principal, adică PC Mark 10, nu pot spune că este o reușită demnă de trecut în calendar. Ba mai mult, întărește ideea de dispozitiv dedicat utilizatorilor de office, întrucât pe categoria de productivitate a punctat cel mai bine cu un scor de 6.287 de puncte. Care din nou, îl pune la bătaie cu modele precum Pentium Gold G5600 și nu glumesc absolut deloc: astea-s rezultate direct din PC Mark 10 în fix aceleași teste. Adică despre ce vorbim?
Și totuși, vorbim despre un laptop atât de util doar prin modul în care se poate îndoi și întoarce, care totuși vine dotat cu două porturi Thunderbolt 4 care îți oferă viteze mari de transfer, are un ecran mare și clar pe care e și păcat să nu te uiți la un film cu Dolby Vision și validare Pantone. Și peste toate astea, băi, atrage priviri și face mandibule să îngenuncheze în semn de respect. Ba chiar am avut o reacție d-asta prin birou când a venit Matei lângă mine în timp ce foloseam ASUS Zenbook 17 Fold-ul în formatul de laptop și îl și aud: “Aaa, așa mic e asta?!” Și când am dat tastatura la o parte și s-a prins că ăla e tot un ecran a rămas cam mut.
Așa că din partea mea, cred că WOW factorul pe care-l oferă laptopul ăsta îl face, într-adevăr, un produs care merită și care va fi cumpărat de destui utilizatori încât să poată deveni un trend de viitor. Nu uitați ce spuneați unii dintre voi când va vorbeam despre prima generație de Galaxy Fold și-acum tot văd șmecherași cu d-astea pe la bodegi scumpe. Deci fie că vrem sau nu, tehnologia evoluează și ce acum pare absurd și scump, în câțiva ani poate deveni un standard accesibil tuturor dacă trece de primele filtre de early-adopteri și bogătani doritori de fițe tehnologice.
Și spuneți-mi voi că dacă ați avea un business în ceva domeniu tech, nu v-ați surprinde oleacă partenerii cu o prezentare făcută pe laptopul pe care tocmai l-ai îndreptat pe genunchi după ce i-ai aruncat tastatura și touch-pad-ul pe masă. Fiți măi serioși! Mai arată și a carte așa, mai mai că te face să pari mai deștept și vine cu husă fancy.
