Analiza fundamentală evaluează finanțele unei companii pentru a verifica dacă prețul unei acțiuni sau obligațiuni emisă de aceea companie este corect evaluat în baza condițiilor economice actuale. Totodată, analiza fundamentală încearcă să previzioneze un preț viitor corect pentru instrumentul financiar respectiv luând în calcul diverse scenarii economice. Prin contrast, analiza tehnică studiază trendurile prețului instrumentului financiar din trecut și încearcă să prevadă trendurile viitoare, de obicei cele pe termen scurt.
Am decis să continuu să prezint și un pic de teorie pentru ca articolele zilnice să fie mai explicite. Așadar, analiștii financiari studiază compania din punct de vedere macroeconomic – iau în calcul starea economică, nivelul dobânzilor, politica monetară, cursul de schimb, etc adică orice variabile economice ce interferează cu funcționarea companiei; precum și din punct de vedere microeconomic – industria din care face parte, performanța financiară a companiei (rentabilitate, venituri, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, investiții, management, etc).
Analiza fundamentală are ca scop final de a obține un număr – prețul țintă pe care investitorii să îl poată compara cu prețul actual al instrumentului financiar și să decidă dacă acesta este subevaluat sau supraevaluat, și deci de a lua o decizie de investiție fundamentat evaluată.
Într-un limbaj mai simplu pentru toată lumea, analiza fundamentală este necesară pentru a știi dacă să investim sau nu în aceea companie
Un exemplu: compania XYZ se tranzacționează la prețul de 70 de dolari per acțiune. În urma unei analize intensive, luând în calcul diverși indicatori (venituri, profituri, diverși indicatori – marja de profit, ROE return on equity, datorii totale și multe altele) un analist consideră că firma are perspective de creștere pe viitor iar prețul corect este de 80 de dolari. Altul, folosind aceleași date, are o altă viziune și consideră că ritmul de creștere nu se poate menține așadar crede că prețul corect este de 60 de dolari.
Mulți investitori iau adesea în considerare o medie a acestor estimări, acesta fiind de altfel, cea mai relevantă. Iar dacă această medie este sub prețul de pe bursă, cel de 70 de dolari, atunci intră la cumpărare pentru acțiunea respectivă.
Analiza fundamentală se bazează pe informațiile financiare raportate de compania analizată. Sunt folosite diverse rații matematice și indicatori care ne indică cum performează compania raportat cu alte companii din domeniul său de activitate. Partea aceasta se numește analiză fundamentală cantitativă. Există și partea din companie care se referă acele lucruri care nu pot fi măsurate efectiv – calitatea managementului, patente, tehnologii proprii, marca etc iar aceasta reprezintă analiza fundamentală calitativă.
De obicei, partea de analiză fundamentală calitativă este subiectivă și este cea care face diferențierea la prețul țintă stabilit de analistul financiar. În ea se includ: modelul de business, avantajul comparativ al companiei, managementul, guvernanța corporativă, industria și sectorul din care face parte compania.
Modelul de business se referă la ceea ce face exact compania, dacă face o afacere din economia veche sau este bazată pe noile tehnologii, dacă este singulară sau este o franciză. Avantajul competitiv este cheia principală a succesului pe termen lung al unei companii ceea ce o face să obțină profituri importante – spre exemplu ecosistemul Apple sau tehnologia bateriei electrice Tesla, greu de egalat se pare de ceilalți competitori.
Unii consideră că managementul companiei este definitor pentru o decizie de investire, liderul sau liderii companiei putând fi determinanți pentru un viitor profitabil – aici avem iarăși exemplul Tesla, pentru care Elon Musk a fost locomotiva de creștere pentru companie în ultimii ani, dar și elementul definitoriu pentru scăderea prețului acțiunilor Tesla în urma achiziției Twitter.
Guvernanța corporativă descrie politicile companiei în relația cu investitorii, modul corect, etic, transparent de conducere, modalitatea prin care managementul respectă interesele atât ale acționarilor majoritari cât și ale celor minoritari. Sănătatea financiară a unei companii poate fi înțeleasă doar în urma analizării și a industriei din care face parte: ciclurile de business ale industriei, cota de piața a companiei, creșterile din trecut ale industriei și perspectivele de viitor, legile și regulamentele aplicate.
Poate că iarăși vi se pare ca folosim un limbaj de lemn însă, pentru a stăpâni investițiile bursiere la un nivel acceptabil și a nu le transforma în “joc la bursă”, este necesar să cunoașteți cât de cât acești termeni financiari.
