Zeiss Loxia 35 si 50mm: Doua obiective absolut senzationale!

Zeiss Loxia 35 si 50mm f/2: doua obiective absolut senzationale! Am asteptat o luna si jumatate pentru a scrie despre ele. Le-am achizitionat in Februarie, si de atunci la folosesc „in draci”, zi de zi, si cam 80% din ceea ce vedeti in fiecare Sambata la 10 dimineata pe TVR1 la Zon@ este filmat cu ele! Dar s-o luam cu inceputul.
Am auzit despre ele acum vreo 9 luni. Sony scosese pe piata celebrul A7s, o camera excelenta mai ales pentru videografi, pe care am cumparat-o si noi imediat ce a devenit disponibila comercial, si am scris despre ea aici. Cu un senzor de 12Mpx Full Frame (35mm foto) gandit pentru filmare, comportament senzational in lumina slaba, incarcata de facilitati dedicate videografilor (s-log gamma 2, zebra, sound input, Clean HDMI 4K pe recorder extern, XAVCS etc), dar intr-un corp compact, robust, usor si incarcat de controale manuale, A7s a fost un vis devenit realitate (sigur, mai putin lipsa capabilitatii de inregistrare 4K in-camera 🙁 Dar A7s a venit cu prea putine lentile din asa numita gama FE mount, adica E-mount-ul clasic Sony, dar pentru senzori Full Frame (35.6×23.8mm). Tot ce-am putut achizitiona toamna trecuta la momentul cumpararii camerei mai de Doamne ajuta in materie de obiective a fost un 24-70 f/4 Sony/Zeiss, cam singura lentila cu adevarat buna si utila cu montura FE.
Dar… lucrurile au evoluat in bine. La Photokina in Septembrie 2014 am testat cele doua Zeiss-uri aparute, Loxia 35 si 50mm f/2 despre care facem vorbire aici, si in Februarie anul acesta le-am si cumparat. Si asta dupa ezitari indelungate, legate, evident, de pret. Loxia 35mm este 5000 de lei (!) cu TVA inclus, iar Loxia 50mm este 4000 de lei. Desi par mari, preturile se incadreaza totusi in limitele obisnuite pentru „sticlele” de buna calitate, iar achizitia lor a schimbat radical comportamentul si utilitatea camerei.
Oricum, recent, a mai aparut o serie de noi obiective pentru seria A7, chiar de la Sony, asadar montura FE nu mai duce lipsa de lentile, asa cum se intampla la momentul lansarii. Unele dintre acestea sunt absolut remarcabile: un 90mm macro cu 2.8, un zoom 24-240 cu 3.5-6.3, un 28mm f/2, un 35mm cu 1.4 (!) si inca vreo cateva. Deci montura FE „is here to stay”, iar Sony confirma acest lucru prin noile si numeroasele lansari.
Dar sa revenim la „cestiune”: cele doua Zeiss Loxia. In ciuda noilor si excelentelor obiective Sony proaspat aparute, sufletul meu ramane alaturi de aceste Zeiss-uri… MANUALE. Da, sunt full-manuale si se vede clar ca au fost gandite de la inceput pentru videografi, fie ei profesionisti sau doar avansati. Ambele obiective au inel pentru diafragma care poate fi DECLICK-uit „din fabrica”. Cei care filmeaza frecvent cu obiective manuale stiu exact despre ce vorbesc: la vechile (si inca extraordinarele) Zeiss-uri sau Leica pot fi scoase „bilele” responsabile cu click-urile, cu treptele diafragmei, pentru a obtine o rotire continua si fluida a inelului. Si pentru asta trebuia sa demontezi partea din spate a obiectivului, si destul de des scoaterea acestor elemente se lasa cu jocul sau slabirea inelului (sigur, si in functia de vechimea si calitatea obiectivului, dar si de priceperea „meseriasului” care executa manopera). La Loxia treaba asta este posibila „din fabrica”: obiectivele vin cu cate o „cheiță” in cutie, si prin simpla rasucire a unui ax, lentila este clicked sau declicked, in functie de preferinte si utilizare. Acest mic aspect are o mare importanta pentru cei care filmeaza si vor sa aiba expunerea „la mana”. Cursa este extrem de fluida si precisa atunci cand filmezi. Asadar o prima si imensa bila alba pentru Loxia.
Si in ceea focusul treaba sta… extraordinar. Se vede imensa experienta a celor de la Zeiss cand vine vorba de obiective cinematografice: cursa inelului de focus este lunga si fluida, un dar „heaven sent” pentru videografi. Nu stai sa bajbai cu milimetrii dupa claritatea imaginii. Cursa generoasa a inelului te ajuta sa gasesti focusul cu miscari ample, normale, avand o plaja vasta de miscare.
Desi vorbim despre doua obiective manuale, Zeiss Loxia au un toate „circuitele” unui obiectiv ultramodern. Cu alte cuvinte, ele transmit electronic catre aparat toate datele sensibile: distanta, expunere, etc, sunt recunoscute de catre camera, beneficiezi de metadate, exif-uri etc. Practic combina tot ce e mai bun din ambele lumi, manual si digital, intr-un ansamblu armonios si extrem de eficient. Ceea ce nu exista este autofocusul, dar pe mine personal si pe cei mai multi videografi… nu-i intereseaza (inclusiv obiectivele cu Auto, mi le setez imediat pe manual, si asa mor).
Expunerea F2 a celor doua Zeiss Loxia este arhisuficienta din punctul meu de vedere. Nu am simtit nicio clipa nevoia de mai multa lumina, mai ales in conditiile in care A7s este campion absolut cand vine vorba de low-light (pentru cei care nu stiu, are un ISO care merge pana la 409.600!!! Sigur, util este mai jos, dar oricum mult peste oricare alta camera de pe piata). Aceasta optiune de a fixa la 2 expunea maxima a celor doua Loxia se dovedeste a fi compromisul perfect: obiective suficient de luminoase, si in acelasi timp lipsite de orice fel de distorsiuni sau aberatii. Impecabile!
La toate acestea se adauga si alegerea overall a celor doua prime-uri Zeiss Loxia: sunt doua dintre cele utilizate focale. 35 mm, un wide rezonabil hiper-util si 50mm, o focala all-round (portert, street etc) extrem de uzitata si ea. Si mai este ceva, care sporeste exponential eficacitatea celor doua obiective. Exista un trick la A7s care iti permite sa filmezi atat in format Full Frame, dar si APS-C! (Chiar sunt unii care afirma ca rolling-shutter-ul este diminuat in varianta APS-C. Este adevarat.) Asta inseamna ca la un crop factor de 1.53x, 35-ul devine un 52, iar 50-ul un 75! Daca la asta adaugam si faptul ca A7s-ul „citeste” intregul senzor la filmare, va dati seama cat de detaliata este imaginea (fie ea Full HD sau 4K, XAVCS intern sau ProRes pe un recorder extern via HDMI)! Am folosit adesea varianta APS-C Mode, fie pentru a nu mai schimba obiectivul aflat deja pe camera, fie pentru a obtine un veritabil tele pentru portret sau detalii.
Si mai este ceva in legatura cu aceste obiective, care le face speciale, si le da o nota aparte: dimensiunile si constructia. Sunt… mici, indemânoase, potrivite perfect pentru un body de dimensiuni reduse cum este A7s. Pastreaza forma, feeling-ul, ergonomia, sunt proportionale cu dimensiunile camerei. Nici macar obiectivele Sony nu se „integreaza” la fel de bine cu aceasta camera. Si asta conteaza, mai ales daca ai cumparat aceasta camera pentru run’n’gun, pentru amprenta ei redusa, pentru greutatea scazuta. Bravo Zeiss, inca odata! Au inteles perfect ce fel de sticle trebuie pentru acest model. 35-ul este mai mic decat 50-ul, si credeti-ma, poate foarte bine sa ramana definitiv pe camera, pentru orice situatie, mai ales daca „il cuplam” si cu modul APS-C despre care pomeneam mai inainte. Iar despre constructie ce sa mai spunem? Este… Zeiss! Adica sticla si metal, fara compromisuri, fara scurtaturi. Obiectivele „se simt” in mana, sunt solide si bine inchegate! Aveti mai jos „detaliile constructive”.
Calitatea imaginii, pentru ca pana la urma asta este ceea ce conteaza la sfarsitul zilei, este pe masura calitatii constructiei, atat la filmare cat si la fotografiere. Bokeh-ul previzibil la o lentila Zeiss este prezent, si va face deliciul amatorilor de imagine cu feel cinematografic. Imaginea este incarcata de detalii, cu suficient sharpness si contrast, fara insa a pierde lookul soft care a consacrat obiectivele acestui producator. Cu alte cuvinte, cu setarile corecte, imaginea este „gata prelucrata”, eliminand necesitatea unei „postproductii” intensive.
Daca le recomand? DA! Daca detii o camera din seria A7, fie ea A7 simplu, R, II sau mai ales S (la A7s este maximul de utilitate al acestor obiective), treci peste pretul destul de piperat, considera obiectivele Zeiss Loxia o investitie excelenta pe termen lung. Isi vor dovedi cu varf si indesat calitatea si eficienta!