Din ciclul „Da' Xiaomi când mai testezi?” azi testăm Xiaomi. Și pentru că portofoliul chinezilor e măricel o să încerc să fac puțină ordine. Xiaomi Redmi Note 17 Pro Max este vârful familiei Redmi Note 17 și poate fi încadrat în zona upper midrange. Se poziționează peste seria Redmi obișnuită, dar imediat sub seria T, gama de „flagship killers” a Xiaomi.
Iată ordinea seriilor Xiaomi globale:
- Redmi A este entry-level pur: telefoane de buget, cu procesoare modeste și, de regulă, ecrane HD+.
- Redmi plus număr rămâne în zona entry-level, eventual spre lower midrange în cazul modelelor mai bine echipate. Aici intră și variantele C, care sunt de obicei cele mai accesibile. De exemplu, Redmi 15 și Redmi 15C.
- Redmi Note este mid-range-ul de volum. Note-ul de bază stă în zona lower mid-range, Pro urcă mai sus, iar Pro Max ajunge în upper mid-range, cum ziceam mai devreme.
- Xiaomi T este cea pe care o numim, în general, gama de „flagship killers”, telefoane foarte performante, dar poziționate sub flagship-urile propriu-zise.
- Xiaomi plus număr este seria flagship, iar varianta Ultra stă în vârf. De exemplu, Xiaomi 17 și Xiaomi 17 Ultra.
- Separat există și familia MIX, unde Xiaomi își pune telefoanele pliabile și alte produse experimentale, dar majoritatea modelelor nu sunt globale, rămân doar în China. Totuși, primul MIX Flip a fost disponibil oficial în Europa, inclusiv în România.
Mai e și POCO, un brand separat de Xiaomi, care a pornit tot pe ideea unei serii de flagship killers, dar acum are propriile serii entry și midrange.
Am vorbit mai demult despre faptul că producătorii nu vor să facă telefonul perfect. Și Redmi Note 17 Pro Max pare să ilustreze această idee, dar dintr-un motiv diferit. Este un telefon care ar putea fi mult mai mult, dar este limitat intenționat înainte să ajungă acolo. Nu pentru că Xiaomi nu-l poate face perfect, ci pentru că trebuie să-i păstreze locul în gamă. Și treaba asta se vede cel mai bine dacă te uiți la componente.
Ok, să vorbim componente. Elefantul din cameră și principalul motiv de achiziție al acestui telefon este bateria de 9210 mAh. Bateria e și principalul motiv pentru care acest telefon e Max, în afară de faptul că au copiat numele de la Apple. Sigur mai are și alte calități, dar monstrul de baterie e „main selling point”.
Nu vorbim despre o baterie mare obținută printr-un telefon gros cât un rugged smartphone sau cât un powerbank. 225 de grame și 8,57 mm grosime nu sunt cifre ieșite din comun pentru un telefon în 2026. Mai ales acum că pliabilul iPhone Duo s-a lansat și are un sfert de kil, iar bateria (bateriile că sunt 2) probabil nu are nici jumătate din capacitatea celei de față. Xiaomi folosește aici o baterie siliciu-carbon, cu 16% siliciu în anod și o densitate energetică declarată de 906 Wh/l. Pe românește, tehnologia asta permite să înghesui mai multă energie într-un volum relativ mic. De aici și cei peste 9.000 mAh într-un telefon care arată, totuși, ca un smartphone normal.
În categoria asta de midrange există deja destule telefoane cu 6000-7000 mAh și încărcare de 67 W sau mai rapidă. Dar la 9210 mAh și 100 W, telefonul nu e cu un pas peste, ci într-o altă categorie, iar Xiaomi îl prezintă drept telefonul cu cea mai mare baterie de pe piață și cred că se referă la piața europeană pentru că în China bateria e chiar mai mare, de 10000 mAh în cap. Chiar și Redmi Note 17 Pro care are doar 8340 mAh e în altă categorie.
Și apropo de încărcare, Xiaomi spune că de la 2% ajungi la 40% în 20 de minute și la 100% în aproximativ 64 de minute. Nu sună la fel de spectaculos ca telefoanele cu baterii mai mici care se încarcă complet în jumătate de oră, dar aici ai aproape 10.000 mAh de umplut și capacitatea e imposibil de ignorat. Pro-ul se oprește la 67 W.
Mai are și reverse charging la 27 W, ceea ce, la capacitatea asta, chiar are sens. Practic, dacă pleci cu Max-ul încărcat, poți să-ți încarci căștile, ceasul și un al doilea telefon, poate chiar și moralul unui coleg rămas cu 2% baterie.
Xiaomi mai spune că bateria păstrează peste 80% din sănătate după 1000 de cicluri și traduce asta în până la șase ani de utilizare. Calculul se bazează pe testele lor interne și pe un anumit ritm de încărcare (o încărcare la 2,19 zile), nu o certitudine că peste șase ani bateria voastră va arăta exact la fel.
Și autonomia promisă de Xiaomi e impresionantă: 37 de ore de video local, 26 de ore de TikTok, 72 de ore de convorbire 5G și 16 ore de PUBG. Pe certificatul energetic scrie 79 de ore și 19 minute. Pe noi ne-a ținut 3-4 zile de utilizare normală și 2 zile când l-am tăvălit la maximum cu poze, video și gaming. Iar încărcarea de la 27% la 100% a avut nevoie de aproximativ o oră și 20 de minute. La o baterie de 9.210 mAh, timpul nu e deloc rău, dar nu te lăsa păcălit, cei 100 W nu înseamnă că umpli monstrul ăsta de baterie în jumătate de oră.
Construcție, rezistență, ecran
Telefonul testat are ramă argintie din plastic și spatele într-o culoare albă cu ceva nori galbeni roșiatici, numită Cloud Blush. Spatele este și fotocromic, adică dacă te joci pe el cu o lumină UV își schimbă aspectul. Pe lângă versiunea asta mai sunt disponibile Green, Purple, Black. Inițial, după aspect, am crezut că rama e metalică, dar m-am prins că e din plastic pentru că nu apar întreruperile, inserțiile acelea pentru antene.
Văd pe rama de sus difuzorul, ceva destul de rar pe telefoane, de obicei difuzorul de sus e într-o fantă subțire deasupra ecranului. Jos în afară de difuzor mai e portul USB-C 2.0 și tăvița pentru SIM-uri, e dual SIM. Butoanele de volum și pornit-oprit sunt pe latura dreaptă într-o poziție unde sunt ușor accesibile pentru degete.
Se aud suficient de tare pentru YouTube, podcasturi și gaming, dar deși sunetul nu e rău nici nu strălucește, e în ton cu segmentul. Xiaomi vorbește despre un boost de volum de până la 400%, dar, ca de obicei, la volum maxim calitatea suferă cel mai mult.
Modulul camerei e un pătrat cu colțuri rotunjite plasat în stânga sus și spre deosebire de spatele mat are finisaj lucios. Atât legat de aspectul exterior, acum trecem la capitolul rezistență.
Xiaomi spune că telefonul are „reinforced REDMI Titan Structure”, ceea ce sună spectaculos, dar important este ce se află în spatele numelui. Ecranul este protejat cu Gorilla Glass Victus 2, iar Xiaomi spune că structura internă a fost întărită astfel încât telefonul să reziste la căderi de până la 3 metri. Există și certificare SGS pentru această afirmație, dar cu o steluță. Vorbim despre o cădere controlată pe o suprafață netedă de granit, în condiții de laborator. Xiaomi chiar ne spune să fim atenți „să evităm căderile și ciocnirile”.
Mi se pare paradoxal să le spui oamenilor că telefonul rezistă la căderi de până la 3 metri, dar mai bine să nu verifice. Păi ori rezistă, ori nu? Dacă vă mai amintiți, am făcut teste pe telefoanele celor de la Honor. Le-am aruncat de la înălțime, călcat cu mașina și bătut cuie cu ele. Acolo mesajul era clar „uite cât rezistă!”. Aici, în schimb, avem „rezistă la căderi de la 3 metri, dar mai bine nu încercați”.
Anyway, să continuăm. Xiaomi Redmi Note 17 Pro Max are și protecție certificată IP66/IP68, IP69/IP69K împotriva prafului și apei, putând rezista la o scufundare de până la 2 metri adâncime, timp de 72 de ore.
Ecranul este un AMOLED plat de 6,83 inch cu rezoluție 1.5K (pe care Xiaomi o numește CrystalRes), rată de refresh de 120 Hz, HDR10+ și Dolby Vision. Xiaomi pune accent și pe funcțiile de protecție a ochilor, PWM la 3.840 Hz plus un mod Nighttime Eye Comfort și posibilitatea de a coborî luminozitatea până la 1 nit pentru utilizarea în întuneric.
Tot în ecran ai și un senzor de amprentă care merge bine, iar combinat cu deblocarea facială simplifică autentificarea biometrică.
Telefonul se simte mare în mână, plăcut la atingere și potrivit de greu și în nici un caz n-o să uiți că-l ai în buzunar. Ecranul e mare, în linie cu telefoanele mainstream din 2026, luminozitatea de 3500 nits e perfectă și pentru folosit în soare, culorile sunt vii, contrastul bun și navigarea e rapidă, fluidă.
Hardware și software
Și ajungem la procesor, unde Xiaomi ne amintește de ce Redmi Note 17 Pro Max nu e un flagship-killer. Are un procesor Snapdragon 6 Gen 5, 8 GB de memorie RAM, care se poate extinde cu încă 16 GB de RAM virtual (din stocare) și stocare de 256 GB. Chiar dacă RAM-ul e LPDDR5X și stocarea UFS 4, adică le vezi într-un telefon rapid în 2026, procesorul este modest ca să nu folosesc un termen mai dur. Xiaomi putea să pună un procesor mai puternic, dar dacă făcea asta, se călca pe picioare cu seria T. Păcat că nu s-au gândit la asta și când au stabilit prețul, o să înțelegeți mai încolo ce vreau să zic.
Modelul Note 17 Pro folosește Snapdragon 6s Gen 4, RAM LPDDR4X și stocare UFS 3.1. Deci Max-ul nu primește doar bateria mai mare și încărcarea mai rapidă, ci și procesorul, memoria RAM și stocarea mai performantă.
Revenind la Max, pe parte software vine cu Android 16 și interfața Xiaomi HyperOS 3. Producătorul garantează până la 6 ani de actualizări de securitate și 4 actualizări de versiune. Ca orice Xiaomi și Redmi Note 17 Pro Max e plin de bloatware. Propria piață de aplicații plus aplicații proprietare care le dublează pe cele de la Google. Mă deranjează? Da și nu. N-ar trebui să fie pe telefon, dar am testat atâtea telefoane Xiaomi anul ăsta încât deși le văd în continuare nu mă mai zgândăre la fel de mult ca în anii trecuți. Nu m-am confruntat cu mesaje publicitare nedorite în perioada de test, ceea ce e un plus.
Pe parte de conectivitate are suport pentru Dual SIM (nano SIM + nano SIM și nano SIM + eSIM), compatibilitate cu rețelele 5G, Wi-Fi 6, Bluetooth 6.0 și NFC. La capitolul poziționare include GPS, GLONASS, BDS, Galileo și QZSS. Un compromis ar fi portul USB-C care e doar 2.0, dar nu e ceva neobișnuit în acest segment de preț.
O concluzie la hardware ar fi că pentru utilizare cotidiană, combinația asta (RAM, stocare, procesor) e suficientă în acest moment, dar ce se va întâmpla peste 2 sau 3 ani nu știm. Imediat vorbim și despre testele sintetice și despre cum se comportă în jocuri.
Teste sintetice și gaming
În Geekbench 7 telefonul scoate 2972 la multi-core și 923 la single-core, iar în AnTuTu ajunge la 976102 puncte, cifre de midrange. Dacă te uți pe categorii GPU-ul e cel mai slab, lucru confirmat și de 3DMark Wild Life Extreme în care a obținut 1.176 de puncte și o medie de 7 fps, adică un scor mai bun decât doar 19% din dispozitivele testate.
În 3DMark Wild Life Extreme Stress Test, telefonul a avut o stabilitate excelentă de 99,5%, cu scoruri aproape identice între cel mai bun și cel mai slab loop, semn că nu face deloc throttling. Totuși temperatura a urcat de la 28 la 40°C după cele 20 de „loop-uri”.
Snapdragon 6 Gen 5 este mai degrabă un chipset de midrange clasic, imediat peste seria 4, care acoperă zona entry-level/lower mid-range și sub seria 7 de upper-midrange.
M-am și jucat pe el, Call of Duty: Mobile și Delta Force, s-a încălzit moderat și s-a mișcat foarte bine cu setările implicite, pe low. Dacă crești calitatea grafică o să-l dai peste cap, ideea e că poți să te și joci pe el fără grețuri atât timp cât îi înțelegi limitările.
Ce știe să facă AI-ul pe Redmi Note 17 Pro Max
Redmi Note 17 Pro Max vine cu un pachet de funcții AI, grupate sub titulatura Xiaomi HyperAI. Unele sunt parte din Gemini, AI-ul Google, altele sunt dezvoltate de Xiaomi pentru scris, editat poze, transcris audio și tradus în timp real. Le trecem pe scurt în revistă.
Telefonul are Gemini integrat ca asistent implicit. Din setări se poate regla vocea asistentului, subtitrările pentru răspunsurile Gemini Live, limbile pentru comenzi vocale, activarea pe ecranul de blocare și accesul la ecran pentru context, adică posibilitatea ca Gemini să „vadă” ce afișezi în momentul respectiv și să reacționeze în funcție de asta. Ai și posibilitatea să-i tai răspunsurile live, dacă consideri că asistentul o ia pe câmpii. Acum trecem la funcțiile Xiaomi.
Direct din aplicația Notițe, un buton dedicat (AI Writing) deschide un set de unelte de scris: rezumare de texte lungi, extinderea notițelor scurte, „șlefuirea” formulărilor și verificare gramaticală. AI Writing e utilă mai ales pentru cine ia notițe pe fugă și vrea să le transforme ulterior în ceva coerent, fără mare bătaie de cap.
Pentru poze ai AI Creativity Assistant care include două funcții de editare foto. Ultra HD, care mărește claritatea unei poze neclare, și AI Beautify, care ajustează automat culoarea și tonul pentru portrete, peisaje sau poze cu mâncare. Ambele se activează din Galerie din meniul editare imagine.
AI Dynamic Wallpapers transformă o poză statică într-un fundal animat, cu suport pentru fotografii cu oameni, animale și desene. Se activează din Setări, secțiunea de personalizare, iar rezultatul e mai degrabă un efect vizual funny decât un instrument util.
AI Speech Recognition în aplicația Recorder. AI-ul transformă automat vorbirea în text și asta în timp real. Funcția distinge între mai mulți vorbitori și îi marchează diferit, iar la final poate genera un rezumat salvat direct în Notițe. Transcrierea poate fi tradusă în altă limbă, nu neapărat în cea în care are loc dialogul și dacă apeși pe eticheta unui vorbitor afișează tot ce a spus persoana respectivă într-un singur loc. Astfel, înregistrarea unei ședințe de o oră sau mai mult devine un document, nu doar un fișier audio de ascultat cap-coadă.
Mai sunt și alte funcții din aceeași familie (AI Translate Conversation, AI Interpreter, AI Subtitles), dar toate se învârt în jurul aceleiași idei, traducere în timp real, așa că ne oprim aici.
Camera, foto-video
Camera este încă un compromis calculat, Xiaomi știe că cei care cumpără acest model n-o fac pentru camere. Pe spate Redmi Note 17 Pro Max are o cameră principală wide de 26 mm cu f/1.59, OIS și senzor de 50 MP, plus una ultrawide de 8 MP cu f/2.2. Camera frontală are 32 MP.
Camera principală arată foarte bine și pe hârtie și în realitate. Are stabilizare optică, diafragmă luminoasă, 50 MP. Dar în afară de ea mai ai doar ultrawide-ul de 8 MP să nu cumva să uiți în ce categorie de preț e telefonul. Nu are teleobiectiv dedicat, iar pentru mine acesta este probabil unul dintre cele mai evidente lucruri care separă telefonul de zona premium. Este exact acel „se putea mai mult” despre care vorbeam.
Filmarea urcă până la 4K cu 30 fps pe camera principală și pe cea de selfie, iar pe camera ultrawide merge să înregistrezi maximum 1080p cu 30 fps.
Aplicația camerei include modurile: Pro, Video, Photo, Portrait, Documents și More, cu încă 5 funcții: Ultra HD, Slow motion, Time-lapse, Dual video și Panorama. Faptul că include un mod Pro pe un telefon midrange pare nepotrivit. Ori pornim de la premisa că nu e un telefon pe care-l iei pentru cameră, ori îl iei pentru camerele bune și atunci un mod Pro are sens. Aici e ca nuca-n perete.
Camera principală este cea pe care Xiaomi vrea să o folosești 90% din timp, iar restul doar bifează lucrurile necesare. Și mi se pare că nu greșește cu strategia asta. Principala e bună la fotografii în orice scenariu de utilizare, ziua și noaptea, în interior și exterior. Nu strălucește, dar îți faci treaba cu ea în mod satisfăcător. Pe video e puțin mai slabă, dar tot e decentă.
Cei 8 MP ai camerei ultrawide sunt suficienți pentru cadre de zi și pentru situațiile în care chiar ai nevoie de un unghi mai larg, dar diferența față de camera principală se observă ușor la detalii și mai ales când scade lumina.
Filmare de zi 4K.
Filmare de seară 4K.
Selfie-urile ies și ele bine, cu o textură naturală a pielii, detalii suficiente și culori echilibrate. Modul Portrait are două focale 26 mm și 52 mm (prin crop pe senzor) și e ajutat de o diafragmă digitală de la 1 la 16, care rupe corect subiectul de fundal.
Camera are și un Underwater Mode, gândit special pentru fotografii și filmări în apă dulce. Este o funcție care mi se pare că se potrivește foarte bine cu certificările IP ale telefonului.
Cutie și accesorii
În afară de telefon în cutie mai găsești o husă gri din TPU, un cablu de încărcare, cheița SIM și ghid de utilizare rapidă, garanție și certificat energetic. Așa cum te aștepți deja, încărcătorul de 100 W nu e în cutie, trebuie cumpărat separat.
Concluzie și preț
În septembrie, am testat două midrange-uri unul după altul, fiecare cu plusurile și minusurile lui, dar ideea e că după experiența cu ele un telefon scump are mult mai puțin sens, exceptând situația în care chiar ai nevoie de puterea unui flagship sau de o cameră foarte bună. Aș folosi un Redmi Note 17 Pro Max? Da, singurul lucru care-mi lipsește la el e un teleobiectiv 3x. În rest pentru apeluri, mail, WhatsApp, gaming ușor și social media e ce trebuie, ba te scutește și de bateria externă de rezervă.
M-a uimit prețul de circa 3000 de lei pentru varianta testată de 256 GB stocare și de 3200 de lei pentru cea de 512 GB stocare. Sunt eu în urmă cu prețurile sau să plătești atât pentru un telefon cu Snapdragon 6 Gen 5 e mult? Mi se pare mai logic să mai pui 400 de lei și să-ți iei un Xiaomi 17T care e 3600 de lei. Desigur ăla nu are o baterie atât de mare, dar are mai mult RAM, un procesor superior și camere mai bune.
Și alte telefoane care sunt în zona asta de preț? Samsung S25, modelul de bază al seriei flagship de anul trecut e pe la 3400 lei, HONOR 600 e pe la 3300 de lei cu baterie mai mică, dar procesor superior și sunt sigur că mai găsim și altele.
Dar, acestea sunt prețurile oficiale care vor apărea în magazinul online Xiaomi din România, dacă cauți modelul pe Google, e posibil să găsești „scoruri” mai bune, cine știe? Și atunci tot ce am spus mai devreme despre raportul hardware-preț începe să se clatine.
Autor
