La anul se împlinesc 20 de ani de la apariția primului iPhone, telefonul care a schimbat pentru totdeauna industria smartphone-urilor. La început, telefoanele cu ecrane mari erau aproape scandaloase și puțini le dădeau vreo șansă. Până și celebrul Steve Jobs ironiza ideea telefoanelor mari, convins că oamenii nu și le vor dori.
Totuși, dintr-un motiv sau altul, ecranele mari au devenit mainstream. Astăzi, un telefon cu ecran de 6,7 sau 6,9 inci nu mai surprinde pe nimeni. Dați-mi voie să elaborez puțin motivele pentru care cred că s-a întâmplat asta. Eu le-aș împărți în două categorii: practice și psihologice. În primul rând, un ecran mai mare este mai spectaculos, mai bun pentru consumul de conținut și mai ușor de folosit și de oamenii care nu văd foarte bine. Până aici lucrurile sunt destul de clare.
Și mai există un avantaj pe care nu-l asociem neapărat cu ecranele mari, dar care le însoțește în majoritatea cazurilor, cu excepția unor modele foarte subțiri, precum iPhone Air sau Samsung S25 Edge. Telefoanele cu ecrane mari au, de regulă, și baterii mai mari, pentru că oferă mai mult spațiu în interiorul carcasei. Asta nu înseamnă automat și o autonomie mai bună, pentru că un ecran mai mare consumă și mai mult, dar, cu o optimizare bună, poate fi un avantaj.
Dar există și factorul psihologic, acel celebru „bigger is better”, care exploatează una dintre cele mai vechi slăbiciuni ale omenirii și anume lăcomia, dorința de a avea mereu mai mult. Mai mare, mai puternic, mai scump. Pentru că, nu-i așa, prea mult nu e niciodată destul! Numai că mai mare, deși sună seducător, nu înseamnă neapărat și mai bun. Mai ales când vorbim despre un dispozitiv pe care îl ținem în mână, îl băgăm în buzunar și îl folosim de zeci sau sute de ori pe zi.
Și aici intră în scenă Xiaomi 18 Pro, un flagship care încearcă să demonstreze, și cred că măcar parțial reușește, că nu ai nevoie de un telefon uriaș ca să ai tehnologie de top.
Xiaomi este numărul 3 la nivel global și face telefoane foarte bune, dar continuă să împrumute stilurile de denumire popularizate de Samsung, vezi Ultra, sau Apple, vezi Pro și Pro Max. Știu, nici Samsung, nici Apple n-au inventat aceste denumiri, dar ei sunt cei care le-au popularizat masiv. Iar când le auzi, asocierea este aproape instantanee.
Și dacă numele nu erau suficiente, Xiaomi 18 Pro și Pro Max seamănă izbitor cu iPhone-urile din seria 18, iar funcția Xiaomi Privacy Display amintește de cea introdusă de Samsung pe S26 Ultra în 2026.
Așa că le dăm dreptate și celor care spun că producătorii chinezi copiază. Ce nu iau însă oamenii în calcul este că nu doar chinezii copiază. Toată lumea o face. Mai exact, toată lumea copiază de la toată lumea.
Dar să revenim la modelele de astăzi, Xiaomi 18 Pro și Pro Max care aduc o schimbare în strategia companiei. Cum adică? Până la seria 17, Xiaomi avea de regulă un model de bază, unul Pro și unul Ultra. Anul trecut a introdus și un Pro Max, exact ca Apple, doar că modelele Pro au fost disponibile oficial doar pentru piața din China. Anul acesta a ales să lanseze mai întâi cele două modele Pro, iar de data asta ajung și în Europa. Și ghiciți cine a făcut exact același lucru anul ăsta? Apple, evident. Coincidență? Posibil, dar sunt cam multe coincidențe.
Așa că în toamna asta am primit la test Xiaomi 18 Pro și 18 Pro Max, iar, pe surse, modelele Xiaomi 18 și 18 Ultra sunt așteptate în 2027.
Să revenim la telefoanele momentului. O să începem cu diferențele dintre ele, iar apoi o să ne concentrăm pe cel mic. Prima diferență este, evident, dimensiunea ecranului. Xiaomi 18 Pro are o diagonală de 6,4 inci, în timp ce Pro Max ajunge la 6,9 inci. Ambele folosesc panouri OLED HyperRGB 2.0, cu rame foarte subțiri, de numai 0,99 mm.

Ambele au cameră principală și teleobiectiv de 200 de megapixeli, ultrawide de 50 și același ecran cu funcție Privacy, adică nu se vede din lateral. Dar Pro Max primește un senzor principal diferit, Light Fusion 960L, cu tehnologie LOFIC, concepută pentru a păstra mai multe detalii în zonele foarte luminoase și în umbre.
Tot la amândouă, insula de pe spate care adăpostește camerele e și ecran, de 2,7 inci la Pro și 2,9 la Pro Max. Pe el vezi notificările, controlezi muzica, pornești un timer sau o mini-aplicație și, cel mai util, îți faci selfie-uri și filmezi pentru vlog cu camera principală în loc de cea frontală.
Diferențele mai mari apar la procesor: Pro are Snapdragon 8 Elite Gen 6, iar Pro Max varianta 8 Elite Extreme Gen 6. Pro Max are trei difuzoare în loc de două și ajunge la 1 TB de stocare, față de 512 GB pe Pro. Cum era de așteptat, și bateriile sunt diferite. Cel mic are una de 6000 mAh și încărcare la 90 W, iar Pro Max urcă la 7050 mAh și 100 W. Ambele suportă încărcare wireless la 50 W.
Sună foarte bine, până afli că în China aceleași telefoane au 7000, respectiv 8500 de mAh. Noi primim versiunea la dietă, ca să nu zic mai slabă. Pe de altă parte, și la dietă, bateria celui mic e mai mare decât cea a lui iPhone 17 Pro Max sau S26 Ultra, dacă tot l-am adus în discuție mai devreme.
Cam astea sunt diferențele principale pe hârtie. Acum hai să vedem cum se descurcă în realitate Xiaomi 18 Pro, modelul pe care o să ne concentrăm în continuare.
Xiaomi 18 Pro, design și construcție
La o diagonală de 6,4 inci, Xiaomi 18 Pro e potrivit de mare, arată mișto, ca un iPhone 18 Pro, și se așază relativ bine în mână, dar nu perfect, pentru că e cumva lat. Și nici măcar la dimensiunea asta nu ajungi oriunde pe ecran dacă-l folosești cu o singură mână. Cel puțin nu fără puțin antrenament. Și culoarea aduce puțin cu cea de pe iPhone, doar că în loc de Burgundy se numește Velvet Red și parcă e mai deschisă.
Diferența cea mai vizibilă e că insula de pe spate care adăpostește o parte din camere are și un ecran și câteva aplicații pot fi folosite pe el. O altă diferență apare la butoane, în timp ce Xiaomi 18 Pro are pe stânga doar un buton dedicat AI, iPhone 18 Pro are pe aceeași parte Action Button și butoanele de volum. Butonul de pornire este pe dreapta la ambele telefoane.

Și dacă te întrebi de ce le tot compar, în afară de motivul evident că sunt extrem de asemănătoare, și nu doar ca nume, am auzit recent această teorie. Că Xiaomi copiază Apple pentru a face trecerea de la iPhone la telefoanele sale cât mai ușoară.
Nu sunt de acord cu ea, dar cine știe? Scrie-mi în comentarii tu ce crezi. Faptul că telefoanele Xiaomi seamănă atât de mult cu iPhone-urile, inclusiv ca interfață, i-ar putea convinge pe utilizatorii Apple să facă mai ușor trecerea la Xiaomi?
Eu cred că adevăratul obstacol nu este nici forma telefonului, nici interfața, ci ecosistemul Apple. Mai exact, felul în care iPhone-ul funcționează împreună cu toate celelalte dispozitive ale companiei. Tu ce crezi?
Totuși, Xiaomi pare să fi luat în calcul asta, pentru că în HyperOS a adăugat o serie de funcții care încearcă să construiască o legătură cu ecosistemul Apple. Cu un iPhone, poți trimite poze, clipuri și documente prin AirDrop direct din meniul de partajare, fără aplicații suplimentare, iar notificările se sincronizează între cele două telefoane, ceea ce e util dacă le folosești pe amândouă. Pe iPad și pe MacBook poți vedea și folosi telefonul direct de pe ecranul lor, cu aplicațiile deschise în ferestre, poți muta fișiere prin drag-and-drop, iar pe Mac poți folosi camera telefonului la videoconferințe. Și dacă ai AirPods, când deschizi cutia apare o fereastră cu nivelul bateriei, ca pe iPhone.

Sună bine în teorie, dar e o legătură, nu o parte a ecosistemului. Rezolvă transferul de fișiere și „oglindirea” ecranului, adică exact lucrurile care te enervau când treceai de la iPhone la Android. Nu rezolvă însă iMessage, FaceTime, iCloud sau Apple Watch-ul, care nu funcționează deloc cu Android. Pentru cine are doar un Mac și niște AirPods, trecerea ar putea fi mai ușoară. Pentru cine e cu totul în lumea Apple, cel mai probabil nu e suficient.
Ok, să continuăm cu designul și construcția. Pe spate, jos, scrie mare Xiaomi, iar sus avem modulul camerelor, care include și ecranul secundar. Și „supat”, ca să folosesc un termen care a făcut mare vâlvă în ultima vreme, mai avem o cameră și blițul. Nu e foarte simetric sau, mai bine zis, echilibrat vizual, dacă mă întrebi pe mine, dar e ceea ce e. Nu cred că vei refuza să cumperi telefonul doar pentru că ultrawide-ul se află în afara modulului.
Xiaomi 18 Pro are o ramă din aluminiu și un spate realizat din materiale diferite, în funcție de culoare. Variantele negru, alb și Velvet Red folosesc un material întărit cu fibră de sticlă, în timp ce versiunea Cosmic Blue are spatele din sticlă, ceea ce ar putea explica și diferența de greutate dintre variante. Ca orice flagship, telefonul are certificare IP68 pentru rezistență la apă și praf.


În funcție de ce background pui pe ecranul din spate, telefonul devine și mai util, dar și mai funny. Eu am pus pe cel mic un koala ochelarist care acoperă ora, iar pe cel mare o pisică ce pare că își „prinde urechile” în ceas. Dar ecranul secundar nu e doar pentru distracție. Poți vedea notificări, apeluri, controla muzica sau urmări anumite activități, cum ar fi navigația ori livrările, fără să întorci telefonul. Poți afișa pe el și un text, o imagine sau un screenshot de care ai nevoie, ca să nu mai cauți informația pe ecranul principal.
În aplicația de traducere, accesibilă prin butonul AI, trebuie să selectezi modul Face to face (Mirrored), iar traducerea apare și pe ecranul din spate, astfel încât persoana cu care vorbești să poată citi direct ce îi spui, fără să vadă și ecranul principal. Destul de deștept gândită!
Sunt disponibile mai multe limbi, inclusiv româna, și m-am jucat puțin cu traducerea din română în engleză și invers, dar și din ambele limbi în chineză. Nu funcționează perfect, dar își face treaba, atât timp cât nu trebuie să plătești separat pentru ea.

Xiaomi oferă și o serie de aplicații printre care camera foto, ceasul, notificările și controlul media, cronometrul, calendarul și evenimentele care urmează. Nu foarte multe, dar cred că Xiaomi e acum, cu aceste ecrane secundare, în faza în care erau ecranele exterioare ale telefoanelor Flip în urmă cu câțiva ani. Adică puteai face pe ele doar lucruri de bază, iar pentru orice altceva trebuia să deschizi telefonul. Numai că la Xiaomi 18 Pro nu deschizi nimic, doar întorci telefonul.
Altele gata de descărcat din categoria GenAI sunt de la joculețe precum Gravity Maze și Pixel Cat Teaser, până la un pian virtual, exerciții de respirație și cronometre. De asemenea, poți încerca să-ți creezi propriile miniaplicații cu ajutorul AI.
Dar cea mai practică utilizare mi se pare cea legată de camerele foto, despre care o să vorbim mai mult când ajungem la camere. Deci depinde de fiecare om și gusturile sau nevoile lui punctuale.
Ca să înțelegi că ecranul secundar nu e doar un gimmick și că Xiaomi îi acordă o importanță destul de mare, compania i-a dedicat o secțiune în setări, foarte sus, imediat după „Despre telefon”. Chinezii au dat chiar și un comunicat de presă dedicat exclusiv acestui ecran, în care explică de ce îl consideră o nouă direcție de dezvoltare a smartphone-urilor, alături de telefoanele pliabile.
Xiaomi a mai încercat ideea pe Mi 11 Ultra, în 2021, cu un ecran minuscul (1,1 inci) lângă camere, dar forma actuală a apărut pe seria 17 Pro, în China, în 2025. În toamna asta Xiaomi o aduce și pe piețele internaționale, într-o versiune cu mai multe funcții. Vom vedea dacă ecranul secundar va evolua așa cum au evoluat cele exterioare de pe pliabile sau dacă va rămâne o curiozitate a telefoanelor Xiaomi. Deși are utilizări practice, nu știu cât de des vei ajunge să le folosești după ce treci de entuziasmul inițial.
În final, pentru cei îngrijorați că ecranul mic s-ar putea zgâria când pun telefonul pe masă, Xiaomi spune că e protejat de sticlă Corning Gorilla Glass Victus 2.
Ecranul principal
Și dacă tot am vorbit atât despre ecranul din spate, hai să vedem și ce oferă cel principal. Xiaomi 18 Pro are un ecran AMOLED de 6,4 inci, panou M11 LTPO AMOLED, rezoluție 2436 × 1120, rată de refresh variabilă între 1 și 120 Hz, 12 biți și HDR10+ și Dolby Vision. Compania anunță o luminozitate maximă de 4000 de niți, pe care o numește „multi-scenario peak brightness”.

Ca să înțelegem ce înseamnă asta, în cazul Xiaomi 17 Ultra compania a anunțat 3500 de niți în „multiple scenarios”, dar numai 2000 în modul de luminozitate ridicată și 800 la reglajul manual, în condiții de iluminare de 2000 lux. Așadar, valoarea de vârf nu trebuie confundată cu luminozitatea pe care o ai în utilizarea normală. Ecranul e protejat cu Xiaomi Shield Glass 3.0, iar ramele au 0,99 mm și sunt egale pe toate laturile.
Cea mai nouă funcție a ecranului, și poate cea mai interesantă pentru unii, nu ține nici de rezoluție, nici de luminozitate. Se numește Xiaomi Privacy Display și limitează vizibilitatea ecranului din unghiuri laterale, astfel încât persoanele aflate lângă tine să nu poată vedea ușor ce faci pe telefon. Spre deosebire de o folie de confidențialitate, protecția este integrată în ecran și poate fi activată sau dezactivată când vrei. La început, când configurezi telefonul, opțiunea apare sus în Setări, dar după ce o activezi se ascunde în meniul Security and Privacy.

Din setări poți alege aplicațiile pentru care vrei să activezi protecția, de exemplu WhatsApp, Gmail, Messages sau Gallery, ori poți folosi Full screen privacy, care menține protecția activă pe întregul telefon. Există și o funcție de detectare a privirii altor persoane, care folosește camera frontală și te poate avertiza printr-o notificare în Xiaomi HyperIsland sau prin vibrație. Potrivit Xiaomi, datele faciale sunt procesate local, pe dispozitiv.
Am mai descoperit că atunci când activezi Full screen privacy, detectarea privirii este dezactivată automat pentru a economisi baterie. Practic, telefonul nu mai caută priviri indiscrete câtă vreme ecranul este complet protejat.
Funcția nu-ți propune din prima toate aplicațiile pe care te-ai gândi că ar trebui să le protejezi. Sau măcar pe cele la care m-aș gândi eu. De exemplu, implicit e bifat Xiaomi Hub, nu WhatsApp. Explicația probabilă e că la prima configurare WhatsApp nici nu e instalat, așa că sistemul bifează doar aplicațiile proprii. Totuși, ar fi fost logic ca telefonul să te întrebe dacă vrei să protejezi o aplicație de mesagerie sau de banking atunci când o instalezi, mai ales că exact asta promite Xiaomi. Așa că, după ce instalezi aplicațiile, intri în meniul Privacy Display și adaugi singur ce vrei să protejezi.
Poți să activezi Privacy Display și pentru notificările aplicațiilor pe care le-ai ales și astfel au protecție parțială împotriva privirilor indiscrete. Funcția poate fi activată separat pentru fiecare aplicație, de exemplu WhatsApp, Gmail sau Messages, fără să fie nevoie să protejezi permanent întregul ecran.
Dincolo de specificații, cum se vede ecranul până la urmă? Păi, se vede excelent, indiferent de lumina ambiantă. Culorile sunt vii, dar nu agresive pentru ochi, contrastul este ridicat, iar OLED-ul își arată avantajele mai ales la redarea negrului. Cât despre Privacy Display, mi-e greu să spun exact cât de eficientă este. Nu simt că am avut suficient timp la dispoziție pentru a trage o concluzie clară. Oricum, e bine că e acolo, pentru că în anumite situații ar putea fi foarte utilă.
Hardware, software și performanță
Xiaomi 18 Pro vine cu procesorul Qualcomm Snapdragon 8 Elite Gen 6, de 2 nm, cu opt nuclee CPU și frecvențe care ajung până la 5 GHz. Este unul dintre cele mai puternice procesoare pentru telefoane Android din 2026, iar partea grafică este asigurată de un GPU Adreno. De dragul comparației, Pro Max primește varianta Extreme, mai puternică.
Xiaomi a spus la lansare că sunt primele telefoane cu aceste procesoare. M-am gândit instant la OPPO Find X10 Pro Max, dar când am verificat, am descoperit că are un MediaTek Dimensity 9600 Pro.

Telefonul este disponibil în configurații cu 12 GB RAM LPDDR5X și 256 GB sau 512 GB de stocare UFS 4.1. Nu există slot pentru card microSD. Pentru răcire, Xiaomi folosește un sistem cu cameră de vapori numit Xiaomi 3D IceLoop, care ajută la ținerea temperaturii sub control, mai ales în jocuri și în aplicațiile care solicită intens procesorul. Telefonul s-a încălzit destul de mult în testele sintetice, dar parcă mai puțin în gaming. Ce mi-a atras atenția a fost că s-a încălzit mai tare când am fotografiat sau filmat cu el.

Pe parte de conectivitate, Xiaomi 18 Pro vine cu 5G, Wi-Fi 7, Bluetooth 6.0, NFC și UWB (Ultra Wideband), o tehnologie care permite localizarea foarte precisă a dispozitivelor compatibile aflate în apropiere. Nu lipsește nici portul infraroșu, o dotare pe care Xiaomi continuă să o păstreze pe telefoanele sale și care transformă telefonul în telecomandă pentru unele televizoare sau aparate de aer condiționat. Portul USB-C este de tip USB 3.2 și are suport pentru ieșire video prin DisplayPort.
Restul dotărilor sunt cele de la un flagship: senzor de amprentă ultrasonic în ecran, deblocare facială, două difuzoare stereo, motor de vibrații liniar.

Sistemul de operare este Android 17, cu interfața HyperOS 4. Ambele modele vor primi 5 ani de actualizări de versiune, adică până la Android 22, și 6 ani de actualizări de securitate. HyperOS 4 arată bine și merge strună, dar vine cu vechile obiceiuri Xiaomi. Telefonul are destule aplicații preinstalate, iar unele se dublează cu cele de la Google. Ai Gallery și Google Photos, două browsere și două magazine de aplicații, Google Play și GetApps-ul Xiaomi, din care primești din când în când recomandări de care nu ai nevoie. Vestea bună e că majoritatea aplicațiilor de care nu ai nevoie se pot dezinstala direct din telefon, fără trucuri, dar trebuie să faci tu asta.

Majoritatea funcțiilor AI sunt adunate într-un meniu separat, Xiaomi HyperAI, unde asistentul principal e Gemini de la Google, nu unul dezvoltat de Xiaomi. Tot acolo sunt și unelte pentru lucruri concrete: scriere asistată, editare de poze și video, transcrierea înregistrărilor cu identificarea vorbitorilor și generarea de rezumate, traducere offline față în față, interpretare simultană în apeluri și subtitrări traduse pentru video și conferințe. Multe dintre ele le găsești și pe alte telefoane Android din 2026, dar e util că sunt puse la un loc, iar unele pot fi pornite direct din butonul AI de pe lateral.
Teste sintetice și gaming
Xiaomi 18 Pro a trecut prin toate testele sintetice obișnuite. În Geekbench 7, 18 Pro a obținut 2787 de puncte la single-core și 9000 la multi-core, iar Pro Max, cu varianta Extreme a procesorului, a scos 2896, respectiv 9742. Diferența e de aproximativ 4% pe un singur nucleu și de 8% pe toate nucleele, deci în utilizarea de zi cu zi n-ai cum s-o simți. În AnTuTu, 18 Pro a ajuns la aproape 3,94 milioane de puncte, iar Pro Max la 4,02 milioane.

Pe partea grafică, în 3DMark Wild Life Extreme, Pro a obținut 6946 de puncte, iar Pro Max 7739, cu aproximativ 11% mai mult. Sunt valori de flagship, iar diferențele dintre cele două sunt tot mici și nu se vor simți în utilizarea obișnuită.
În 3DMark Extreme Stress Test, care rulează același test grafic de 20 de ori la rând, circa 20 de minute de efort continuu, rezultatele au fost puțin neașteptate. Xiaomi 18 Pro a pornit de la 6683 de puncte și a coborât până la 4058, cu o stabilitate de 60,7%. Pro Max a pornit de la 7913 puncte și a coborât până la 4416, cu o stabilitate de 55,8%. Ambele au ajuns la o temperatură internă de 48°C.

Mă așteptam ca telefonul mai mare să aibă o stabilitate mai bună, fiindcă are o suprafață mai mare prin care să disipe căldura. Și chiar așa e, doar că procentul ascunde asta. Pro Max a ținut constant în jur de 6160 de puncte timp de opt ture la rând, pe când Pro a început să oscileze aproape imediat. Iar cel mai slab scor al lui Pro Max rămâne peste cel al lui Pro. Problema e că Pro Max are și procesorul mai puternic, care consumă mai mult și produce mai multă căldură. Când ambele telefoane ating același prag de temperatură, își reduc performanța ca să nu-l depășească. Pro Max pornește de mai sus, așa că are mai mult de tăiat, iar procentul de stabilitate iese mai mic.
Am instalat pe ambele telefoane Call of Duty Mobile, Delta Force și Asphalt Legends. M-am jucat ore bune fără să simt că telefoanele obosesc, spre deosebire de ochii mei. Jocurile se mișcă excelent, chiar și cu setările grafice pe High și cu framerate ridicat. Telefoanele s-au încălzit, dar moderat. N-am mai trecut prin episoade ca acum câțiva ani, când după 20–30 de minute de joc ecranul ardea. O să vă spun mai jos, la capitolul „Ce nu mi-a plăcut”, singurul dezavantaj pe care l-am găsit la gaming.
Camera, foto-video
Partea asta în sine ar necesita în mod normal un review separat, dar nu e loc în acest review, așa că o să trecem totul pe repede înainte: hardware, aplicație, experiență.
La partea de optică, Xiaomi continuă colaborarea cu Leica, ajunsă la circa cinci ani, și folosește pe camera principală un obiectiv Leica Summilux cu diafragmă f/1,67 și un sistem optic numit UltraPure. Pentru telefoto, compania a dezvoltat un modul periscopic Power Prism, care combină redirecționarea luminii și focalizarea într-o singură componentă optică, pentru a economisi spațiu în interiorul telefonului. Xiaomi susține că noua construcție permite captarea unei cantități mai mari de lumină, dar nu putem măsura noi ca să confirmăm sau să infirmăm afirmația.

Cele două camere de 200 MP folosesc senzori de dimensiuni diferite: 1/1,28 inci pentru camera principală și 1/1,56 inci pentru telefoto. Camera periscopică oferă o distanță focală (optică) echivalentă cu 75 mm. La 150 mm telefonul decupează din senzorul de 200 MP, cu o calitate apropiată de cea optică, cum face și Apple pe iPhone, iar la 300 mm decupează și mai mult, dar acolo calitatea depinde mult de lumină. Poate fotografia și subiecte aflate la numai 12 cm, prin funcția telemacro.
În modul 200MP poți fotografia doar în format 4:3, cel nativ al senzorului, spre exemplu, formatul 16:9 nu e disponibil.
Camera frontală are 50 MP, senzor OmniVision OV51D de 1/2,87 inci, diafragmă f/2,2 și autofocus, cu o distanță focală echivalentă de 21 mm. Poate filma până la 4K la 60 fps cu Dolby Vision.
Pe partea de software, Xiaomi a introdus modul Essential Moment, cu trei stiluri fotografice inspirate de aparatele foto mai vechi. B&W Film reproduce aspectul fotografiei alb-negru pe film, Iconic CCD încearcă să recreeze culorile saturate ale camerelor digitale de acum două decenii, iar Modern Vintage merge pe tonuri mai temperate, cu un aspect retro. Aceste stiluri folosesc procesarea AI direct pe dispozitiv, potrivit Xiaomi. Există și simulări ale unor obiective clasice de 35 și 75 mm, pentru fotografie documentară și portrete.

Tot la capitolul AI, aplicația oferă funcții pentru îmbunătățirea iluminării fețelor în portretele realizate cu lumina din spate, sugestii de încadrare și decuparea automată a fotografiilor. Unele pot fi utile, dar personal prefer să decid singur cum încadrez o fotografie, mai ales când vreau să păstrez exact ceea ce am văzut în momentul declanșării.
La filmare, Xiaomi 18 Pro poate înregistra în 8K la 30 fps sau în 4K la 120 fps, cu Dolby Vision ori în format Log pe 10 biți. Doar că Dolby Vision e disponibil numai până la 4K, iar la 8K nu mai ai această opțiune. 8K oferă mai multă flexibilitate celor care filmează și editează ulterior materialele, dar în utilizarea obișnuită 4K mi se pare mai mult decât suficient.
Camera principală e bună în aproape orice situație, ziua sau noaptea, pentru imagini dinamice sau statice. Spun „aproape” pentru că n-am avut ocazia să o testez în toate scenariile posibile. Camera telefoto e la fel de bună ziua, dar noaptea suferă puțin. În lumină slabă, telefonul poate folosi timpi de expunere mai lungi, iar unele fotografii ies mișcate. Camera ultrawide am folosit-o destul de mult la Paris, la evenimentul de lansare, și nu m-a dezamăgit, deși diferențele de expunere dintre ea și celelalte două camere sunt evidente.
Camera frontală mi se pare destul de bună, deși nu sunt eu mare fan selfie-uri. Are autofocus, ceea ce ajută la claritatea imaginilor, iar culorile și tonurile pielii sunt redate destul de natural. Nu e însă o cameră care te impresionează, mai ales în comparație cu cele de pe spate. Și aici intervine avantajul ecranului secundar. Dacă vrei selfie-uri cu adevărat bune, poți folosi camera principală și te vezi direct pe ecranul din spate pentru încadrare. Are și o chestie utilă, poți să faci poza arătându-i palma.
La filmare regăsim, în mare, aceleași caracteristici ale imaginii, iar stabilizarea mi s-a părut destul de bună, dar nu m-a dat pe spate. Parcă totuși la video culorile nu sunt la fel de atent „lucrate” ca la fotografiere, unde e greu să nu observi efectele colaborării cu Leica.
Dacă ar fi să compar camerele cu ce am mai testat în ultima perioadă de la Xiaomi, aș spune că Xiaomi 18 Pro este, previzibil, peste seria 17T, dar sub modelul 17 Ultra. În ansamblu, camerele sunt la nivelul celor mai bune flagshipuri de pe piață, dar nu sunt totuși „the absolute best”. Aceeași observație e valabilă și pentru 18 Pro Max.
Baterie și încărcare
Am spus la comparația din deschidere că bateria are 6000 mAh, cu încărcare pe fir la 90 W și wireless la 50 W. Ce n-am spus este că telefonul suportă și standardul PPS, ceea ce înseamnă că se poate încărca rapid inclusiv cu încărcătoare compatibile de la alți producători, nu doar cu cele Xiaomi. Am încercat și eu un astfel de încărcător compatibil și, într-adevăr, telefonul se încarcă rapid, dar nu la puterea maximă de 90 W, ci în test arăta 67 W. De asemenea, la nevoie telefonul poate încărca și alte dispozitive, atât prin cablu, cât și wireless.

Și dacă l-am comparat mai devreme cu flagshipul absolut din seria anterioară, să-l comparăm și la autonomie. Xiaomi 17 Ultra, deși avea o baterie cu o capacitate mai mare decât iPhone 17 Pro Max și Samsung Galaxy S26 Ultra, nu oferea și o autonomie pe măsură. Capacitatea bateriei nu spune însă întreaga poveste, pentru că autonomia depinde și de consumul ecranului, procesor și optimizările software.
Dar aceeași capacitate de 6000 mAh pe Xiaomi 18 Pro este altă discuție, pentru că ecranul este mai mic și procesorul e pe 2nm în loc de 3nm. Xiaomi 17 Ultra ținea până la o zi și jumătate de utilizare ușoară și nu ajungea chiar la o zi când era folosit intens. Din observațiile noastre, nu foarte amănunțite, pentru că telefonul a ajuns destul de târziu la test, Xiaomi 18 Pro poate duce două zile de utilizare medie și până la 14 ore de utilizare intensă, adică mai mult decât o zi întreagă de folosire, de dimineața până seara.
Așadar, autonomia pare să fie unul dintre punctele forte ale telefonului, mai ales dacă ținem cont că vorbim despre un flagship compact pentru 2026. Totuși, pentru un verdict definitiv ar fi nevoie de o perioadă mai lungă de testare.
Cât de repede se încarcă? N-am cronometrat exact, dar pare că ajunge la 50% în aproximativ 20 de minute, iar încărcarea completă durează în jur de 40–45 de minute. Deci, cu încărcătorul potrivit, al naibii de repede.
Ce nu mi-a plăcut la Xiaomi 18
În afară de chestiunea de bloatware de care am vorbit mai devreme, o observație subiectivă ar fi că ecranul mi se pare cam mic pentru gaming. În jocurile cu multă acțiune, abia reușesc să văd tot ce se întâmplă în jurul meu. Sigur, aici vorbim despre o preferință personală, nu despre o problemă de performanță, pentru că jocurile merg strună.
Concluzie și preț
Să nu înțelegeți, din aceste nemulțumiri, că telefonul nu e bun sau că nu ne-a plăcut, pentru că nu-i adevărat. Ne-a plăcut maxim! Doar că nu suntem utilizatori obișnuiți. Am testat suficient de multe telefoane încât să avem o bază largă de comparație și, inevitabil, un ochi mai critic. Observăm lucruri pe care majoritatea oamenilor le pot trece cu vederea sau care pur și simplu nu contează în utilizarea obișnuită.
Așa că hai să recapitulăm în final ce e mișto la Xiaomi 18 Pro. În primul rând, dimensiunile, care îl fac foarte comod de folosit cu o singură mână, fără să ai senzația că renunți la dotările unui flagship adevărat. Apoi, performanța generală, pentru că telefonul se mișcă impecabil indiferent ce faci cu el. Camerele sunt excelente, atât la fotografiere, cât și la filmare, și îți oferă suficientă flexibilitate încât să te descurci în aproape orice situație. Iar autonomia este poate una dintre cele mai bune, mai ales pentru un telefon de dimensiunile acestea. Practic, ai performanță de flagship mare într-un format compact, fără compromisurile la care te-ai fi așteptat în urmă cu câțiva ani.
Dar și prețul este pe măsură. Xiaomi 18 Pro pornește de la 6500 de lei pentru varianta de bază, cea testată de noi, cu 12 GB RAM și 256 GB stocare. Problema e la varianta de 512GB care costă 7500 de lei. Faza se repetă și la Pro Max, varianta cu 12 GB RAM și 256 GB stocare are un preț recomandat de 7299 de lei, iar cea cu 12 GB RAM și 512 GB stocare de 8299 de lei. Adică plătești pentru toate „bunătățile” despre care am vorbit, iar suma nu este mică.
Pe de altă parte, dacă telefoanele din categoria upper midrange sau așa-numitele flagship killers au ajuns să coste lejer 4000–5000 de lei în acest final de an, cei 6500 de lei ceruți pentru Xiaomi 18 Pro nu mai par chiar atât de mulți. Până la urmă, alegerea ține de tine, de mărcile pe care le preferi, de formatul telefonului, de performanțele pe care le cauți și, mai ales, de ceea ce îți este cu adevărat util.
Dar, dacă iei telefonul la precomandă ai câteva avantaje. Între 17 și 23 noiembrie, cei care comandă un Xiaomi 18 Pro sau Pro Max primesc un voucher de 500 de lei și perioade de probă gratuite astfel: trei luni de Google AI Pro, cu 5 TB de spațiu în cloud, trei luni de YouTube Premium și patru luni de Spotify Premium. De asemenea, cine cumpără unul dintre cele două modele până pe 17 noiembrie 2026 primește înlocuirea gratuită a ecranului principal în primele șase luni, plus înlocuirea gratuită a ecranului din spate și a lentilei camerei în primii doi ani. Ambele telefoane vin în aceleași culori: Velvet Red, Black, White și Cosmic Blue.
COD DE REDUCERE: Ca bonus pentru comunitatea ZONA avem codul XM18DAN care vă aduce 700 de lei reducere la orice Xiaomi 18 Pro cumpărat de pe mi.com/ro. Așa că nu ezitați să folosiți linkul nostru și să introduceți codul respectiv înainte de a face plata.

