Xiaomi au venit cu toată armata de telefoane, în stilul în care o fac de obicei, pentru a acoperi toate segmentele de public și pentru a nu lasă nicio piatră neîntoarsa. Trei modele, un Pro de vârf, un intermediar, adică Xiaomi 12 simplu și un așa numit 12X, modelul cel mai acesibil din seria 12. Vom vorbi imediat și despre prețuri. Xiaomi 12 Pro, înghesuie evident tot ce e mai nou și mai șmecher pe piață în materie de dotări, și totuși reușește cumva să rămână bine sub competiție la capitolul preț.
Și asta este tot o chestie care îi caracterizează pe Xiaomi și i-a făcut mari, și cu siguranță unul dintre motivele pentru care sunt atât de populari. Țara noastră este extrem de sensibilă la preț, știm asta, prin urmare mulți nu scapă din ochi o treaba de genul asta. Propun să începem cu modulul de camere prezent pe Pro, pentru că Xiaomi pare să insiste în această direcție așa cum a făcut-o și la seria 11. Xiaomi 12 Pro nu vine cu două, ci cu trei camere de 50MP! Sigur, senzorii sunt diferiți că mărime și că specificații, dar ideea asta de a beneficia de trei focale diferite care să ofere poze similare că dimensiune este una extrem de deșteaptă. Hai să le luăm pe rând.
Poate cel mai mare senzor foto pe un telefon
Există o principală „principală” că să-i zic așa, de care îți dai și repede seama care dintre ele este, grație lentilei ample de pe spate. Este un wide de 24mm dotat cu unul dintre cei mai mari senzori disponibili pe vreun telefon, un Sony IMX 707 de 1/1.28 inch. Mărimea contează, iar la senzori cu precădere. Aici nu e loc de intrepretări: mai mare înseamnă întotdeauna mai bun, pentru că înseamnă mai multă lumina captată, definiție mai bună, detalii mai multe și lista este lungă. Sigur, au mai apărut experimente cu senzori și mai mari, dar este mai degrabă un experiment per se, un concept, decât ceva integrat într-un telefon.
Până una alta, acest 1/1.28 este un senzor mare pentru un telefon, și foarte rar am mai văzut această dimensiune. Evident această principala este stabilizată optic și are toate funcțiile pe care ți le-ai dori de la un telefon de top. Apoi ai o cameră ultrawide, tot de 50MP, cu un senzor mai mic din punct de vedere fizic și cu o deschidere de 115 grade, și un telefoto de 48mm tot de 50MP. Iată și un exemplu de simetrie. Focalele se dublează de la o camera la alta: principala este de aproape x2 camera ultrawide, iar telefoto este x2 camera principală. De fapt, acesta din urmă nu este un telefoto propriu zis, este de fapt o focală excelență pentru portret și cam atât. Și acum hai să vedem care sunt beneficiile acestei simetrii.
În primul rând, în condițiile în care toate 3 camerele fac pixel binning, adică alătură câte 4 pixeli pentru a spori luminozitatea și calitatea imaginii, înseamnă că fotografiile rezultate vor avea toate aceeași dimensiune, de 12.5 MP. Desigur, poți să intri în secțiunea more, și de acolo poți alege să fotografiezi cu toți cei 50MP ai senzorului, iar acum vine punch-line-ul: poți face asta cu oricare dintre cele trei camere! Uite, asta este o chestie interesantă și specială adusă de Xiaomi 12 Pro.
În principiu, cam toate telefoanele șmechere cu care m-am întâlnit până acum au această opțiune, de a folosi întreagă rezoluție a senzorului, doar că opțiunea asta este limitată de obicei la o singură cameră, cea principală. Așadar cu Xiaomi 12 Pro poți face poze identice că mărime și dimensiuni atât în varianta cu pixel binning, cât și cu întreagă rezoluție a fiecăruia dintre senzorii celor 3 camere. Iar simetria asta se menține și pentru alte funcții, de exemplu la filmare. Poți să tragi 4K la 60 de cadre pe secundă cu oricare dintre cele 3 camere, singura excepție fiind rezoluția 8K de care este capabil telefonul, și care este disponibilă pe o singură focală.
Performanțe foto și video remarcabile
Îmi place că formulă aleasă de Xiaomi este extrem de simplă și de funcțională. Și tot acest setup este completat de o cameră frontală de 32MP și 26mm amplasată pe mijlocul laturii superioare a ecranului. Pozele sunt foarte mișto, indiscutabil, ai tot felul de funcții și capabilități avansate, gen motion tracking, eye tracking adică focus pe obiect sau pe ochi că la camerele mirrorless, și un mod de noapte extrem de potent și de avansat. Motivul pentru care pozele de noapte sunt atât de reușite, este evident senzorul mare de pe camera principală. Iar în lumina slabă se simte cel mai tare importantă mărimii, adică noaptea.
Și încă o chestie interesantă legată de simetria asta a senzorilor, este că, la fel că în cazul dimensiunii pozelor sau al filmării 4K, și modul de noapte este disponibil nu doar pe principala, ci pe toate trei camarele, și nu doar pe foto, ci și pe video. Desigur, cele mai bune rezultate le vei obține totuși pe camera principala. Concluzia acestui capitol legat de camere nu poate fi decât una singură, și nu ea nu se desprinde doar din evaluarea acestui telefon, ci din cam toate cele pe care le-am avut în ultima vreme la test: telefoanele din actuala generație devin scule foto serioase.
Adică se merge mai puțin pe gimmick-uri și flitre și alte prostioare și mai mult pe hardware și configurații ca lumea de senzori și lentile, care să apropie telefoanele și mai mult de suratele lor dedicate întru fotografie. Văd că sunt importate pe telefoane tehnologii tot mai avansate, gen sensor shift, bine, nu e cazul aici, senzori mai mari, focale mai coerente din punct de vedere al incadraturilor și tot așa, iar pe mine mă bucură evoluția asta. Și acum că am lămurit unul dintre punctele forțe ale acestui telefon, hai să vedem cum e construit.
Modulul de camere șade pe un spate atât de fin și bine șlefuit că prima oară am crezut că este plastic. E greu să faci plasticul să pară sticlă, dar cred că și mai greu este invers. Da, este sticlă, și încă una extrem de mișto finisată. Singură chestie care nu mi-a plăcut la spatele lui Xiaomi 12 Pro este felul în care este implantat modulul de camere. Când toată lumea se chinuie să-l dezvolte cât mai puțîn intruziv, cât mai bine integrat, Xioami parcă l-au lipit cu aracet. Pur și simplu este adăugat pe spatele telefonului și mai are și niște muchii drepte și ascuțite de mai că te tăi în ele. Sigur, dacă îi pui telefonului o husă, modulul ăla este mai puțin protuberant, dar oricum implementarea mi se pare leneșă, nu par să-și fi bătut prea tare capul cu chestia asta.
Să vorbim puțin și despre ecran
Xiaomi 12 Pro vine în trei culori: acest gri, mov și albastru. Întorcându-l pe față dai peste unul dintre cele mai spectaculoase și mai mari ecrane ale momentului. 6.73 inch de AMOLED LTPO, la 120Hz, cu Dolby Vision și HDR 10+ și cu o strălucire maximă de 1500 de nitsi. E… nebunie! Hai să le luăm pe rând și să vedem ce contează și de ce.
În primul rând rezoluția: 2K, 3200 cu 1140, și telefonul asta confirmă ceea ce ziceam încă de la începutul anului, și anume că în materie de displayuri, în 2022 s-a schimbat paradigmă. S-a trecut de la bătrânul Full HD+ la WQHD+ sau mai pre limba vorbită, 2K+, adică 1440p. Apoi este acea tehnologie LTPO care se regăsește la mai toate flagshipurile de anul asta și a cărei principala calitate este aceea că permite o rată de refresh cuprinsă între 1 și 120Hz în funcție de conținutul rulat, iar asta la rândul sau micșorează consumul, în sensul că ecranul nu mai merge că nebunu’ indiferent ce afișezi pe el, o poză, un film, un joc sau pur și simplu dai scroll într-un feed. Ceea ce e de bine, evident.
Apoi, bănuiesc că display-ul este Samsung, și asta pentru că văd că suportă HDR10+, dar ce mă intrigă este că avem și Dolby Vision, adică standardul HDR preferat de platformele de streaming în general și de către Netflix în special. Deci duce atât HDR10+ cât și Dolby Vision. Apoi calitatea afișării: ecranul lui Xiaomi 12 Pro este 10bit, un miliard de culori și nuanțe și nu în ultimul rând strălucirea: dacă activezi acel high brightness mode cunoscut și că HBM, display-ul întră într-un soi de overdrive și ajunge la 1000 de nitsi iar în peak la 1500.
Este senzațional inclusiv în lumina soarelui, deci este overall unul dintre cele mai bune ecrane de pe piață. Mare, strălucitor, precis și rapid, adică superlativ! În sensul în care da, fac niște display-uri foarte bune. Frecvența de 120Hz excelență pentru a rula conținut solicitant gen jocuri care suportă acest standard, este completată de un toch sampling rate la 480Hz, adică acea viteză de răspuns la atingerea ecranului, dar îți garantez că nu vei simți vreo diferența. Și mi-a mai plăcut la ecran faptul că din setări, pe lângă modul asta default care ajustează automat frecvența, poți s-o și fixezi în trei trepte, la 60, 90 sau 120.
Senzorul de amprentă este firește conținut în ecran, nici nu aveau cum altfel la un telefon cu pretenții de top, iar ecranul este protejat Gorrila Glass Victus la șocuri și zgârieturi, adică standardul în industrie în această categorie de preț. Dar dacă ecranul este excelent, pe partea de sunetXiaomi 12 Pro nu m-a impresionat, deși așteptările mele au fost foarte mari: are un setup quad speaker, deci 4 difuzoare tunate de Harmann Kardon, care ar fi trebuit să se audă într-un mare fel. Are spațialitate, dar și un soi de amplificare parcă artificială, că să facă sounstage-ul să pară mai mare, iar asta aglomerează redarea. Măcar au avut inspirația să păstreze volumul maxim la un nivel rezonabil pentru a nu da în altele
Funcții și baterie
Pe parte de conectivitate, ai tot ceea ce îți poftește suflețelul în 2022: 5G, Bluetooth 5.2, NFC chiar și WiFi 6E, cică în funcție de regiune, deci teoretic ai avea acces cu el și la un tranfer de date mult mai rapid pe bandă de 6GHz. Și uite că am păstrat the best for last: bateria și procesorul. Hai să începem cu bateria.
Xiaomi sunt printre extrem de puținii din piață care au telefoane ce suportă încărcare rapidă pe fir la 120W. Xiaomi 12 Pro are o baterie de 4600mAh, de ce oare nu 5000? Întreb pentru că 5000 a devenit oarecum un standard în categoria asta de performanță și preț, și primești în pachet și un brick baban care încarcă la 120W. Ei spun că ar încarcă telefonul de la 0 la 100 în 18 minute.
O altă chestie care ține tot de încărcarea rapidă este wireless charging-ul la 50W și mai are și acea funcție de reverse charging, adică poți încarcă de pe spatele lui un alt telefon sau un wearable la 10W. Impressive, oricum. Xiaomi au făcut tot felul de tumbe și experimente pentru a face posibilă încărcarea asta rapidă la 120W, deși eu aș spune că un 65W acolo și chiar mai puțin ar fi fost oricum suficient.
Cu ce hardware avem de-a face?
Și ultimul dar nu cel din urmă, motorul. Xiaomi 12 Pro are evident același Snapdragon 8 Gen 1 care se găsește pe toate flagshipurile Android actuale. Dar altceva este interesant aici. Am reușit să scot cu Xiaomi 12 Pro cel mai mare scor ever cu un Snapdragon 8 gen 1 în Geekbench 5: 3813 puncte, un scor de care puține telefoane Android s-au apropiat. O fi ceva legat de soluția lor de răcire, de vapor chamber-ul implementat de ei, de modul în care disipa căldură, pentru că procesorul asta, deși puternic, are tendința de a se încălzi foarte tare foarte repede, și de aia de multe ori scorurile obținute de mine au fost chiar sub cele ale precedentului Snapdragon 888.
Aici, implementarea pare mai bună decât la alții. În schimb, probabil tot din cauza tendinței ăsteia de încălzire, nu mi s-a părut că s-ar mișcă diferit de alte modele, dar oricum este foarte bine. În jocuri, Xiaomi 12 Pro rupe, și cam orice aplicație rulată, oricât de intensivă, merge flawless, nu mai zic de modul super-fluid în care se mișcă sau rulează animațiile. Sigur, ajută și ecranul rapid și memoria. Telefonul asta vine în trei variante de dotare, cel de față care este și the top dog, 12GB RAM cu 256GB stocare, și mai există un 8GB cu 128GB și un 8GB cu 256GB.
Și ultima dar nu cea din urmă chestie, Xiaomi 12 Pro are firește Android 12 cu MIUI 13. Și aici e un pic de deranj. Xiaomi au mai tot avut mici probleme cu interfață asta a lor, mă refer mai ales la varianta 12, dar aici par să se mai fi rezolvat. Merge bine și iute și nu am chestii de care să mă plâng, glitchuri sau alte probleme din astea pe care le-a mai semnalat lumea.
O privire peste celelalte modele din seria Xiaomi 12
Și acum haideți să ne aplecăm un pic asupra celorlate modele din seria Xiaomi 12, adică 12 simplu și 12X. Nu le-am testat încă, așa că am să mă rezum la câteva specificații, și în final vom discuta un pic și despre prețuri. Deci Xiaomi 12 și 12X sunt în primul rând substanțial mai mici, 6.28 inch vs 6.73, și mai ușoare cu vreo 10% sau mai mult, 180g vs 204-205. Dar ecranele sunt foarte bune, AMOLED Full HD+ cu Gorilla Glass Victus, Dolby Vision și HDR 10+, deci la fel că bijuteria de display de pe modelul Pro, configurațiile de memorie și stocare sunt identice, 8GB cu 128GB și 256GB și 12GB cu 256GB, pe parte de camere însă se simte diferența de preț… la toate cele 3 camere.
Pe principală, 12 și 12X au senzorul clasic de 50MP de 1/1.56, și după ce am cercetat, am descoperit din nou că intuiția nu m-a înșelat: este Sony IMX766. Decent, dar departe de soluția babană aleasă pentru modelul 12 Pro. Din punctul asta de vedere, dacă este s-o luăm strict pe specificații și pe mărimea senzorului, din nou în teorie și pe hârtie, Xiaomi 12 Pro ar trebuie să fie cel mai puternic pe partea de foto dintre toate telefoanele de top lansate recent. Sigur, mai contează la greu și softul și AI-ul și implementarea, dar baza, adică senzorul este acolo.
Revenind la 12 și 12X și la procesoare există niște deosebiri. În vreme ce Xiaomi 12 primește același Snapdragon 8 Gen 1 de pe modelul Pro, X-ul vine cu un chipset tot Qualcomm, dar Snapdragon 870, adică modelul de mijloc spre vârf de anul trecut. Bateriile sunt ambele cu puțîn mai mici decât pe Pro, 4500mAh în loc de 4600mAh, iar încărcarea rapidă coboară la 67W, destul oricum, prin comparație cu opțiunea de 120 pentru premianți. Cumva Xiaomi a păstrat diferentiatorul asta doar pentru modelul lor de top. În rest, difuzoare stereo vs quad și aceleași optinuni vaste de conectivitate.
Prețuri și concluzie
Și acum că le-am trecut și pe astea în revista pe repede înainte, hai să vedem notele de plată. Xiaomi 12 Pro, cel mai tare dintre cele mai țări, cu 12GB RAM și 256GB stocare va fi 5200 de lei. Și are… tot. Ecran 2K, procesor Snapdragon 8 Gen 1, deci maxim, și apropo, vine însoțit și de cel mai mare scor pe care eu l-am scos până acum în Geekbench pe un astfel de procesor, unul dintre cei mai mari și mai buni senzori foto de pe vreun telefon, acest IMX707 de la Sony de 1/1.28 inch, și nu în ultimul rând cu această încărcare rapidă care îți ia ochii, la 120W.
Și cu toate astea costă substanțial mai puțin chiar decât Galaxy S22 Ultra; pure Xiaomi. Așadar, cel puțin din punct de vedere al specificațiilor mai exotice și mai diferite de ale altora, ai suficiente motive să-l alegi pe asta. În plus, în perioada de precomandă, până pe 14 aprilie, vine în pachet și cu un ceas nou nouț Watch S1 care numai ăla mai e și el peste 1100 de lei, deci la 5200 prețul întregului pachet cu tot cu ceas, prețul telefonului ajunge pe la vreo 4000 de lei, ceea ce e no brainer.
Iar prețul celoralte două coboară proporțional cu câte 1000 de lei. Xiaomi 12 8GB cu 256GB este 4200 de lei, plus Watch S1 Active care mai e și ăla vreo 850 de lei, iar 12X 8GB cu 128GB ar fi 3200 de lei la pachet cu căștile Buds 3 care sunt și ele 550 de lei. După 14 aprilie, prețurile pachetelor ăstora devin prețurile telefoanelor stand alone: deci 5200 lei pentru 12 Pro, 4200 12 și 3200 12X. Chiar dacă sunt prețuri ceva mai mari decât cele cu care sunt eu obișnuit la Xiaomi, rămân totuși sub cele ale competiției. Probabil Xiaomi fac eforturi serioase să păstreze prețuri competitive, pentru că așa s-au poziționat dintotdeauna și deocamdată văd că și reușesc, adică să rămână sub adversari, păstrând însă specificații și dotări absolut comparabile.
