#womenaretoohardtoanimate, Y U Stupid?!
Chestia asta cu feminismul, si cu „de ce nu are balta peste” incepe sa devina din ce in ce mai presanta. Sunt satul pana in gat sa vad fel si fel de indivizi „pe net” care sunt un fel de cavaleri albi cu steagul fluturand in vant care apara „drepturile” femeilor in jocuri. Am mai discutat despre acest subiect si sincer, nevoia de a puncta ceva fundamental gresit in „gandirea internetului”, mi-a pierit dupa ani de Youtube si de „igienizat” sectiunea de comentarii dupa cate un review. Cu toate astea inca mai exista oameni pe care ii respect in industria gaming-ului, oameni pe care ii consider ca fiind lideri de opinie si care sunt acolo pentru ca pot sa schimbe ceva. In spatele acestor indivizi pe de alta parte se afla extremistii. Acei indivizi care duc o idee atat de departe incat incep sa imi pierd speranta in umanitate. Exemplu: recentul Twitter Hash Tag #womenaretoohardtoanimate, pornit de aceasi cavaleri si genii care simt nevoia sa vada fete in seria AC. De ce? Pentru ca aparent nu poti sa ai skin de fetita si sa joci numai cu baietei. Iar in acest context, tocmai pentru ca sunt baietel si nu stiu exact prin ce chinuri si cazne trec fetele cand se joaca si cum se simt ele cand sunt portretizate intr-un joc, am rugat o colega cu experienta serioasa in industire si ani de gaming in spate sa isi expuna parerea. Asa ca Fleur, fii amabila si lumineaza-ne!
„Heh… nu credeam ca o sa ma situez asa de curand de cealalta parte a baricadei. Cand vine vorba de games & co. sustin doua lucruri cu vehementa: un plot bun si diversitate. Plus ca sunt genul de persona „trista” care crede ca un happy ending nu e in mod necesar a good ending. Dar aici e o alta poveste. De data asta cred ca intru pe teritoriul unei povesti fara sfarsit – lunga dezbatere a prezentei personajelor feminine in industria jocurilor video. Ca tipa, normal ca militez pentru personaje cu care sa ma simt comfortabil sa joc si care sa ma reprezinte. Insa nu pot sa nu ridic sceptic din spranceana in momentul in care asist la dezbateri absurde, pentru ca putine lucruri ma irita mai mult decat critica non-constructiva.
Short version: In cadrul conferintei Ubisoft de la E3 si a interviurilor acordate, Alex Amancio (Ubisoft creative director) a fost confruntat cu intrebarea “de ce nu exista optiunea unui personaj feminin in co-op-ul din AC Unity?” iar raspunsul general a fost “pentru ca e prea mult de munca.” Asta a generat un intreg val de discutii si hashtaguri pe internet, dintre care „cel mai de succes” a fost #womenaretoohardtoanimate
Dar abia varianta „lunga” a acestor evenimente devine intr-adevar interesanta. Exista in minunatul spatiu al anonimatului si autonomiei numit internet un puternic simt al opiniei ce porneste dintr-un exces de zel lipsit de finalitate. De obicei aceste voci sunt propulsate de un argument valabil, insa de data asta, din perspectiva unui om care a studiat ani de zile politica genurilor in cultura, mi se pare o rascoala nejustificata si mai mult decat atat simt nevoia sa atrag atentia ca “they are barking up the wrong tree”.
Care este presupusa problema: lipsa unui personaj feminin in sistemul de co-op. Motivul: “inseamna dublarea animatiilor, dublarea vocilor, toate astea plus dublarea elementelor vizuale” (cuvintele folosite de Amancio) Ceea ce vocile critice au ales sa inteleaga a fost “corpul feminin e prea greu de animat”. Poate eu am pierdut simtul semanticii pentru ca se pare ca sunt singura persoana care a inteles ca animarea unui corp feminin este un proces la fel de greu/la fel de usor ca animarea unui corp barbatesc.
Fapt: Assassin’s Creed Unity este povestea lui Arno (cineva din departamentul de creatie a dat dovada de mult simt al umorului in momentul in care l-a botezat cu numele fluviului care trece prin Florenta – pentru ca probabil le este in continuare greu sa se desparta de unele pesonaje). Jocul in sine este in continuare, in mod esential, un single player. In interiorul hartii exista puncte de activare a misiunilor pentu co-op, unde personajul principal poate fi ajutat de alti trei asasini care sunt clar construiti pe baza aceluiasi schelet de animatii. In sistemul de co-op fiecare jucator se va vedea pe sine automat ca Arno. Faptul ca in dreapta mea exista posibilitatea sa am doua personaje masculine si unul feminin in loc de varianta pe care mi-o ofera deja jocul, nu ma incalzeste cu absolut nimic. Nu inteleg in ce anume sta importanta prezentei unui personaj feminin intr-un context atat de irelevant; nu are niciun impact asupra povestii si nici nu ma pot bucura de acel personaj feminin pentru ca nu as avea posibilitatea sa joc din perspectiva sa. Un personaj-schelet feminin in forma asta nu are nimic revolutionar. Pentru cine isi doreste avatare feminine in franciza Assassin’s Creed este invitat sa petreaca ore in sir in multiplayer. Odata cu Assassins Creed Brotherhood fiecare joc a avut pana in prezent sectiunea de multiplayer unde atat etniile cat si personajele feminine sunt reprezentate din abundenta, si intr-o maniera non-ofensiva, iar spre deosebire de varianta co-op, in multiplayer am posibilitatea sa imi aleg dintr-o gama extisa de personaje cu care sa joc si pe care sa le pot personifica dupa placul inimii.
Sunt deschisa discutiilor asupra unui asasin de gen feminin in momentul in care Ubisoft va lansa un alt personaj feminin pe post de protagonist, cu o poveste riguroasa, care sa se poata sustine individual. Am spus un alt personaj pentru ca ma simt silita sa readuc aminte de faptul ca franciza are deja o protagonista pentru una din serii, Avelin de Grandpré (Assassin’s Creed Liberation) dar pe care prefer sa nu insist foarte tare, deoarece nici povestea simplista a jocului, nici maniera de marketing nu au ajutat-o pentru a deveni mai cunoscuta. Insa din punctul de vedere al unui alt posibil personaj feminin din partea celor de la Ubisoft sunt optimista. Nu doar faptul ca este practic inevitabil un astfel de asasin, dar sunt convinsa ca vor sti exact cum „sa se poarte” cu el. Cel putin loviturile pe care Ubisoft le ia in prezent, sigur ii vor motiva mai mult in directia asta.
Apoi, in momentul in care Ubisoft a revenit cu noi raspunsuri la atacurile primite, a aparut un al doilea val de critica ce ii acuza de sexism si rasism. De data aceasta, ceea ce pare a deranja subit nu mai este “lipsa unui personaj feminin in co-op” ci faptul ca „Ubisoft se scuza si ne minte in fata”. Aici se schimba datele problemei. Nu sunt nici developer, nici producator, dar nu sunt straina de modul in care se desfasoara lucrurile in industrie. Exista un anumit tip de informatie pe care reprezentantul unui viitor produs (joc video, film, etc.) are voie sa il dezvaluie inainte ca acest produs sa vada lumina zilei. Mie mi se pare putin ironic faptul ca cineva din departamentul de creatie trebuie sa raspunda de deciziile luate probabil de un alt department. Fie ca este vorba de resuse, de timp, sau de orice alte motivatii de ordin economic, Ubisoft nu a cautat o scuza. Avand in vedere faptul ca anual franciza scoate cate un nou episod sunt convinsa ca prefera sa scape de niste elemente care ar mari serios cantitatea de munca pentru a pastra un nivel al detaliului atractiv asupra modulelor cu care deja lucreaza. Nu cred ca Amancio ar fi facut fericit pe nimeni daca ar fi spus nenuantat “suntem presati sa scoatem an de an un joc si pentru a face asta trebuie sa sacrificam din diversitate”.
Si mai e un lucru important pe care lumea il trece cu vederea. Ceea ce echipa de development vrea, nu este in mod necesar ceea ce publicul primeste. Cei care comenteaza in ultimele zile imi lasa impresia ca nu prea stiu care e treaba cu editorii si producatorii. Cand ne uitam la o franciza trebuie sa stim si in ce directie sa adresam problemele. Mi se pare ca in sine, franciza Assassin’s Creed primeste prea mult „hate” cand nu este cazul. Daca exista voci pro-diversity as sugera sa strige „sexism si rasism!” acolo unde problemele sunt mai mari si mai evidente (Metal Gear, GTA daca vreti exemple si motive sa ma urati), daca tot au aceasta pasiune. Astept cu nerabdare un alt exemplu de succes din industrie care a reusit sa aduca in atentia gamerilor protagonisti arabi (Altaïr – primul AC in plus este unul din putinele jocuri care transforma vesticii in personaje negative si nu vice-versa), amerindieni (Connor – ACIII), mulatrii (Aveline – AC Liberation) sau pur si simplu personaje de culoare (Adéwalé din DLC-ul Freedom Cry)..
Apreciez si ma face fericita faptul ca exista o constientizare a situatiei problematice, si ca a fost pusa intrebarea “dar de ce nu avem si un personaj feminin?”, in special in cazul unei francize de la care asteptarile sunt mari, trasate chiar de catre echipa din spatele ei – “This work of fiction was designed, developed and produced by a multicultural team of various faiths and beliefs”, este mesajul care ruleaza la inceputul fiecarui joc. Insa trebuie sa existe o doza de realism sanatos in momentul in care identificam o problema. AC Unity este irevocabil povestea lui Arno si lumea pare sa uite lucrul acesta. Optiunea de co-op este un simplu artificiu de joc. Singurul motiv pentru care restul de trei personaje s-ar putea sa primeasca un nume, este pentru completarea povestii cu mai multe detalii si nimic mai mult.
Ca fan al seriei, normal ca am propriile mele nemultumiri cu privire la rezultatele finale; sunt probleme serioase si nu de putine ori frustrante, dar diversitatea si creativitatea clar nu sunt printre ele. Sunt putine produse care ma ung pe suflet in materie de personaje si poveste iar sugestia mea ar fi sa privim per ansamblu situatia diversitatii in industria jocurilor video si sa vedem ce anume sugruma libertatea departamentelor creative din a acorda mai multa atentie altor tipuri de naratiuni.” – Fleur Du Mal.