Noul Volvo EX30 pleacă de la 38.500 de euro preț de listă, fără niciun fel de suport sau subvenție, ceea ce poate părea încă mult, dar este fără discuție un început bun, si este… cel mai rapid Volvo ever.
Pai cum vine asta? Va explic imediat. EX30 este o mașina electrică complet nouă, gândită de la zero. Si pentru mai multa eficienta, hai sa începem prin a da din drum specificațiile care sunt… pur si simplu excepționale pentru o mașina electrica de 35.000 de euro. Cum bine puteți vedea, mașina este o adevărata bombonică, una care pare o versiune miniona a lui faimosului XC40. Dar nu este deloc așa.
EX30 arata mai proaspăt, mai elegant, iar atenția la detalii este îmbucurătoare. Farurile, deși păstrează celebra semnătura luminoși a ciocanului lui Thor au fost rafinate, sunt ochioase si elegante, singura chestie pe care i-as reprosa-o, si aia doar cu jumătate de gura, este partea asta frontală arata ca la orice alta electrica… Tesla? Dar nah, cate moduri ai in care poți face designul unui bot de mașină electrica? Nu prea multe.
Si din lateral mașina arata foarte bine, este închegată si coerenta, fără stilizări inutile, cumva spartan scandinava, fără însă a fi lipsita de personalitate. Este sobră, compactă, chiar ușor musculoasă, senzație accentuata si de rotile mari, cu jante de 20 de inch si de garda înaltă de la sol, fără sa-si piardă însă din eleganta si chiar o ușoară feminitate.
Ground clearance-ul asta mare ii va face fericiți pe aia care invoca cu orice ocazie bordurile înalte din București si pe mămicile care acum când își vor lua copiii de la scoală cu asta, nu vor mai râgâi burta mașinii de respectiva bordura. Dar, revenind la design, cred ca spatele mi-a plăcut cel mai mult. Rămâne tipic Volvo, dar in același timp aduce un aer proaspăt. Da, așa-mi imaginez ca ar trebui sa arate un Volvo in 2024. E segmentat, si îmi place chestia asta.
Cat despre dimensiuni, am spus deja ca este o mașina adunata, chiar micuță pentru standardele schimosite de azi, de 1,55 înălțime, 1,83 lățime si 4,23 m lungime. Deci e departe de a fi mare, si se pretează foarte bine pentru traficul urban dement si pentru penuria de locuri de parcare. Si acum hai sa migram… era sa zic sub capota, dar sub capota in acel frunk iți încape cel mult un laptop si eventual cablurile de alimentare, deci hai sa migram… sub mașina, si sa vedem, ce ascunde pe parte de propulsie.
N-am sa intru in versiunile de dotare, nimic nu-mi repugna mai tare decât enumerarea de gimmickuri, ci hai sa trecem direct la motorizare, putere, baterii etc. Si din acest punct de vedere, EX30 vine in doua variante mari si late: una cu un singur motor cu propulsie spate, si una cu doua motoare, AWD. Iar prima versiune se divide in alte doua versiuni, de asta data in funcție de baterie, una „normala” cu baterie de 51kWh, si cea mai ieftina dintre versiuni, si una long range cu baterie de 69kWh, deci măricică.
Si aceeași baterie de 69kWh ora se regăsește si pe versiunea dual motor. Dar vom ajunge imediat si la autonomie, consum etc. Pana atunci însă haideți sa vorbim puțin despre motoare. Versiunile 1, adică acelea cu un singur motor, indiferent ca vorbim despre basic sau long range, dezvolta o herghelie mai mult decât apreciabila de? 272CP! Bah, da, e ceva, si mă declar sincer impresionat. Așadar nu va luați după aparenta asta miniona de bombonica, cea mai basic versiune a acestei mașini atinge suta in sub 6 secunde, 5,7 mai exact! Pai asta este deja un teritoriu destul de exclusivist, iar varianta long range, chiar 5.3, pentru ca are o baterie chiar mai mare din care sa sugă electroni pe saturate.
Cat despre racheta de buzunar cu doua motoare, deci aici discutam arfe, nu „jucărie”: 428 de cai frumoși care împing mașina pana la suta in? Va țineți bine si la propriu si la figurat? 3.6 secunde! Pai doar puțin… mai puțin, scot eu… cu motocicleta! Deci da, hallelujah and praised be Jesus, mașinuța asta chiar poate! Deși veți vedea, ca eu personal nu pe asta o recomand: e mai scumpa in primul rând, si nu in ultimul e mai flamanda.
Si acum haide sa vorbim kilometri. Versiunea cu raza minima de acțiune, adică modelul de baza cu bateria de 51kWh, ar scoate cică 475Km pe urban si 344 combinat, adică probabil si cu ceva commuting din afara orașului, iar cea cu raza lunga de acțiune si bateria de 69kWh, 660Km urban si 475 mixt. Iar versiunea dual motor, care repet, are aceeași baterie ca long range-ul cu un singur motor, are anunțate in mod previzibil valori ceva mai mici, 590 urban, 450 combinat. Sigur, sunt cat se poate de conștient ca socoteala din târg nu se potrivește cu aia de acasă, si nici cea de pe hârtie cu cea din scaunul șoferului, dar in cele doua zile de test, am avut prea puține motive sa mă îndoiesc ca aceste cifre n-ar fi realiste. Ok, sigur nu sunt chiar acolo, dar nici departe. N-am avut cum sa validez empiric aceste pretenții, dar bateriile au ținut extrem de bine. Sunt convins ca a ajutat din gros si temperatura mai tot timpul blânda din Barcelona.
Deci din punct de vedere al alegerii uneia dintre cele 3, cu excepția situației in care ești die hard need for speed sau fast and furios, oricare dintre cele doua versiuni single motor, basic si long range, își vor face treaba superlativ cu cei 272 de cai ai lor, cu bateriile de 51 respectiv 69kWh, si mai ales la prețul cu multe mii de euro mai mic. Si ca sa încheiem si capitolul asta, si poate încă un motiv care sa va alunge frustrarea ca n-ați optat pentru versiunea bombardier, toate mașinile Volvo sunt limitate la o viteza maxima de 180Km/h. Si cu asta gata cu specificațiile si exteriorul si hai sa trecem la interior. Știți Ikea? Ei, este ikea all in! Desigur, nici exteriorul nu scapă zgârceniei scandinave in materie de culori si nuanțe, toate de gen alb infinit, cri cri toamna gri in diferite nuanțe, galben sau albastru pal, adică aceleași pasteluri terne care nu mă prea gâdila. Nu serios, nu vi se pare cam trist? Mașinuța asta mergea fără discuție in roșu, sau albastru intens, verde, galben si alte… culori vesele de care suedezii nu par sa fi auzit. Știu ca e o discuție întreagă pe tema asta, si economica dar si de gust, iar astea din urma nu se discuta, dar e păcat ca așa o bombonica nu vine si in culori mai vesele si mai nebune. Si hai sa va zic si-o faza tare: prima oara când am dat ochii cu un exemplar de EX30, a fost cu cel expus la hotel care fusese pictat de mana de un artist local, cu desene de inspirație catalana, cu bleu, cu galben, cu roșu si arata… absolut delicios! Volvo, ia vezi, poate scoți măcar o ediție speciala de felul ala, ar fi păcat sa n-o faci.
Bun si acum hai sa zicem de interior. Pai prima chestie care iți sare in ochi este tableta asta centrala, si absenta unui instrumentar in spatele volanului. Ca la Tesla ca sa zic așa.
Sincer, nici nu-mi place dar nici nu-mi displace soluția asta. Este mai simpla, mai aerisita si mai eleganta decât cea tradiționala, dar nu la fel de practica. Si gata, aici cred eu ca se încheie discuția cu privire la alegerea asta constructiva. In schimb am remarcat altceva: ca pe net, unii dintre cei care au testat mașina, au bălmăjit ceva cum ca tableta ar fi mica. La care eu nu pot sa răspund decât cu un politicos… hai sictir. Guys, este suficienta. Iar interfața e împărțită pe trei segmente: sus informațiile precum viteza, modul de condus, siguranța etc, și pentru ai navigație, radio, clima, iar in partea de jos niște multimedia cu aplicații Spotify, dar si dezaburire, setării etc. Si încă ceva care nu prea mi-a plăcut si s-ar putea sa nu va placa nici vouă: îmi pare ca Volvo au dus cam prea departe narativul ăsta cu ergonomia și minimalismul, si pe fetele ușilor au dispărut inclusiv clanțele si butoanele pentru geamuri, care au fost mutate, hmhm, pe tableta.
Măi Volvo, ce aveau butoanele alea pe ușă? Întreb si eu pe principiul ca daca ceva nu-i stricat, nu-l repara! Dar, ca tot am ajuns la uși, măcar ai spațiu de depozitare la greu in panourile acestora, la fel si in torpedoul central, a cărui relocare lasă acum mult mai mult aer de respirat pager-ului din dreapta si permite șoferului un acces mult mai puțin yoghin.
Scaunele sunt si ele foarte sobre si scandinave așa, că de aia îmi vine sa zic Ikea odată la două cuvinte. Comode, dar nu atât de comode cât sa permită… unui italian de exemplu sa conducă întins pana pe bancheta din spate. Bineînțeles ca si aici culorile sunt… neutre iar materialele reciclate.
Și pentru ca tot am spus de bancheta din spate, hai sa zicem si că spațiul ”at the back”, este probabil și singurul mic minus al acestei mașini. Nu mă înțelegeți greșit, nu este meschin, sau claustrofobic, nu, este doar mai mic decât mă așteptam si decât te lasă exteriorul mașinii sa ghicești. Doi adulți stau ok, dar trei nu prea. Se lasă cu mosh pit ca sa zic așa. Nici spațiul de la genunchi nu este grozav, dar pe de alta parte nici nu mă mir foarte tare, EX30 mi se pare clar o mașină preponderent de oraș si cu ceva valente de short commuting, nu este mașină cu care sa faci in fiecare vara Grecia sau Turcia sau Austria iarna, odată la doua săptămâni. Urban commuter.
Bun, si ultima dar nu cea din urma chestie si cu asta termin interiorul si mergem sa-i dam talpă, hai sa discutam puțin si despre dotările tech, care sunt la mare cinste printre cumpărători. Un studiu recent publicat în SUA State arată că Android Auto si Car Play sunt in fruntea listei de cerințe. Eu însă am ajuns sa consider ca astea ar trebui sa fie default, adică… uzuale. EX 30 are si una si alta, așa cum ii șade bine unei mașini in 2024 si electrica pe deasupra, dar are si acel Google Automotive OS embedded. Adică… vine nativ cu soluția auto a celor de la Google.
