De ce trotinetele electrice si Romania nu merg in aceeasi fraza

Este imposibil sa nu fi remarcat puzderia de trotinete electrice de pe strazile si trotuarele Bucurestiului! Desi este un fenomen recent care a inceput odata cu sosirea celor de la Lime, urmati apoi de multi altii, este imposibil sa nu le observi abundenta. Iar asta, pe langa unele beneficii, aduce cu sine si o multime de motive de enervare. Le vom discuta pe toate in acest articol.

Un mic context

Inainte sa inceapa si la noi acest fenomen consideram ca oamenii care maltrateaza trotinete sunt pur si simplu idioti! Am citit pe net, am vazut pe Facebook si pe YouTube astfel de mijloace de transport aruncate in apa, calcate cu masina, incendite si ma intrebam: „Ba, ce-i cu oamenii astia?! Nu-s pe craca lor?” Dar incet incet, incep sa-i inteleg. Sigur, vezi tu, trotineta nu este mai vinovata decat grobianul care o conduce printre masini, sau care o lasa in fata portii tale… la propriu. Sau aia care dau peste tine in parc in timp ce tu mergi pe jos, pe bicicleta, pe role sau pe skateboard.

Dar sa incepem cu inceputul. Am luat contact pentru prima oara cu Lime in Stockholm acum un an. Si mi s-a parut genial. Puteai sa te deplasezi relativ ieftin, raportat la veniturile lor cel putin, oriunde, oricand, cu mare usurinta. Iar acolo erau perfect integrate in decor; din filmul ala. Si asta din mai multe motive. Unul pentru ca oamenii erau civilizati si nu le lasau pe unde apucau. Erau parcate frumos, in anumite zone, la anumite colturi de strada, unde nu te impiedicai de ele, grupat si organizat. Adica suedezul ala plicticos, cand termina cursa, isi rotea ochii in jur si facea efortul sa o lase undeva unde nu incurca traficul pietonal, dupa care poate mai mergea pe jos cateva zeci de metri.

De ce nu e o idee buna in Romania?

La noi? „Aaaaaaa. O las in usa carciumii unde am venit sa beau o bere. Sau in mijlocul drumului ca aici am treaba sau aici mi s-au terminat banii sau bateria.” Sau unde-o da Dumnezeu. Pe acelasi principiu pe care este plin de melteni in Bucuresti care parcheaza pe doua locuri. Ce-mi pasa mie ca ar mai avea cineva nevoie de un loc de parcare. Fiecare pentru el.

A doua chestie acolo era infrastructura, care la ei era cum altfel, decat foarte buna. Piste multe si excelente care sa separe trotinetele ce mergeau cu peste 20 la ora de pietoni si masini. Din aceasta cauza este un fenomen gandit clar pentru tari civilizate, iar cuvantul civilizatie se refera la aceste doua aspecte esentiale: oameni si infrastructura. Si acum haideti sa vedem aspectele transplantarii acestui mijloc de transport in balcanicul Bucuresti, unde aparenta de civilizatie este doar o spoiala.

Sa le luam pe rand si sa incepem cu bataiala printre masini. Mergi pe podul Basarab si trece pe langa tine tremurand in bataia vantului un trotinetist care croseteaza coloana. De ce este o problema? Pentru ca nu are nici putere, nici viteza ca sa tina pasul, nici protectie. Nici macar o amarata de casca de biciclist in cap. Ii vezi fie pe margine, pe bulevarde, incercand sa se strecoare pe langa masinile parcate aiurea langa trotuar si coloana in miscare, fie direct prin mijlocul coloanei aflate la semafor, printre oglinzi, noxe si soferi nervosi. Rotile mici, gropile din drum si multi alti factori care fac traficul de la noi sa fie de asa cum e isi aduc contributia in a ti-i plasa pe baietii astia drept in botul masinii.

Bucuresti, land of jokes

Apoi ii mai gasesti pe trotuarele si asa putine din Bucuresti. Apropo, ati remarcat chestia asta ca in Bucuresti nu ai unde pe unde merge pe jos? Vin tare, cu acceleratia la maxim, si desi e plin de gropi, hurducaie ridicol peste damburi si borduri sparte. Intelegeti de ce Stockholm? De ce Romania este un esec? Pentru ca este o tara in care exista masini electrice si nu exista sosele, exista Lime si nu exista piste, exista Apple Pay si nu functioneaza 112, exista ceasuri care fac EKG si nu mai exista medici. Este suficient sa vezi cum se hurducaie trotinetele astea ca sa intelegi de ce nu isi au locul aici. Am mers si eu de test prin Bucuresti de cateva ori cu trotineta. Este horror, mai ales dupa ce ai experienta plimbarii cu asa ceva in capitalele europene civilizate. Am incercat un drum de la Ambasada Chinei pana in Centrul Vechi in ideea ca asta este cam singura pista practicabila din Bucuresti. Este intretaiata de tot felul de stradute secundare de pe care soferii din Bucuresti scot botul masinii cu totul, fie pentru ca se grabesc, fie pentru ca sunt nesimtiti, fie pentru ca n-au vizibilitate din cauza masinilor parcate aiurea, fie ca sa-si forteze intrarea pe banda; exact cand treci tu pe acolo! Asta cu iesitul cu juma’ de masina este sport national, eventual in stilul kamikaze, fara sa te asiguri. La asta adaugam lipsa rampelor de trecere la intersectii si a bordurilor cat zidul chinezesc.

Si nu in ultimul rand avem cavalcada din parc. Am fost in Herastrau cu copiii. Se merge cu trotineta repede, peste tot, la jaloane, printre pietoni la plimbare, biciclisti si copii. Am dat zilele trecute peste mai multi indivizi care mergeau cu o mana pe telefon si cu celalta adanc infipta in gaz. Unul dintre acestia era sa dea peste copilul care mergea cuminte pe bicicleta, pe pista de biciclisti. N-a schitat nici macar o urma de scuza, si-a continuat drumul in viteza pe trotineta, vorbind la telefon. Sa nu-i dai un branci cu trotineta cu tot?! Oamenii la noi nu inteleg cum convietuirea e o chestie de compromis. Ca idiotii care vad de exemplu blocul, din pacate unitatea de baza a oraselor romanesti, ca pe propria batatura, in care cel de sub tine frige carne pe gratar cu toate geamurile deschise in toiul verii. Adica ce sa faca?! E la el acasa. La fel si cu trotinetele, un mijloc de transport elegant pentru o lume civilizata.

In cele din urma revin la chestia cu parcatul trotinetelor, care incurca traficul si care face orasul sa arate deplorabil, dezordonat. Nu odata am gasit in poarta studioului parcata cate o astfel de dracie, si nu la figurat, ci la propriu, fix in poarta, atat cat sa trebuiasca sa fac ceva exercitiu fizic pentru a o da la o parte si a putea sa deschid poarta. Adica amice, esti cu capu’? Ti-era greu sa o pui 2 metri mai incolo, ca doar nu-i TIR, da-o Dumnezeului de trotineta! Nu te poti da jos de pe ea decat fix in fata terasei, in mijlocul trotuarului sau in usa firmei unde ai tu treaba? Pe bune, atat te duce capul si bunul simt? Stiti cum arata zona Herastrau in weekend? Ca dupa un bombardament cu trotinete! Lasate alandala, la nimereala. Dar ce conteaza?! Astia suntem. Daca lumea se upgradeaza, la fel ar trebui sa se intample si cu civilizatia, dar si cu regulile!