Avand in echipa gameri ai anilor ’90, era imposibil sa nu ne fi apucat sa povestim intamplari cu diverse periferice de gaming din copilarie. Si la noi pe piata au pentrat sfios, inainte si dupa revolutie, jocurile video, macar ca discutam despre casete pe HC sau Terminator, Nintendo, SEGA sau alti producatori. Cert este ca au ajuns si la noi in tara periferice dubioase, care de care mai pestrite, de la tobele DK, pana la LaserScope. Din acest motiv ne-am decis sa alcatuim un top al celor mai idioate si prost gandite periferice de gaming din toate timpurile. 
Pe locul 7 avem Nintendo Power Glove. In principiu un sistem de cerneluri si butoane pe care nimeni nu il dorea si nimeni nu l-a cumparat. Asta in ciuda unui film care a popularizat atat produsul cat si seria Super Mario. Produsul a fost atat de prost vandut, incat producatorul japonez, Pax Softnica, a dat faliment la scurt timp dupa introducerea Power Glove-ului pe piata. Nu era comod, nu avea destule jocuri care sa suporte controller-ul dubios si era si extrem de incomod. Cine doreste sa stea sa butoneze pe brat? Un esec comercial si una dintre cele mai mari pete pe reputatia Nintendo.
Un alt periferic Nintendo se afla pe locul sase al acestui top: Konami LaserScope! Dubiosenia asta, numita casca, era gandita pentru capul unui copil si oferea o metoda „inovativa” de a interactiona cu jocul prin viu grai. Practic, ori de cate ori urlai in microfonul LaserScope-ului cuvantul „Fire!” acesta executa comanda. O singura problema… mai multe la drept vorbind: utilizatorul putea sa urle ce doreste in microfon ce obscenitati dorea, pentru ca microfonul LaserScope-ului se putea activa la cel mai mic zgomot de fundal, facand perifericul, in esenta o bucata de plastic inutilizabila.
Pe locul 5 avem AlphaGrip AG-5. Sau motivul pentru care multi oameni au suferit multiple rupturi de falange. Ideea lui AlphaGrip AG-5 era sa ofere gamerilor un hibrid intre o tastatura si un controller, reusind sa fie… nici una, nici alta! O combinatie de incomod si dureros a fost atribuita acestui periferic, conceptul de iGrip dorind sa fie incorporat si pe telefoane si alte obiecte. Daca AlphaGrip-ul era gandit sa faca experienta de tastare mai ergonomica, simplificata chiar, cu sase SHIFT-uri incluse printre cele 42 de butoane ale controller-ului. E ca si cum ai incerca sa simplifici Luceafarul pentru romani, traducand opera in japoneza pentru o mai vasta intelegere.
Daca am inceput cu Nintendo, SEGA sunt si ei prezenti in acest top cu un periferic extrem de interesant: The Activator! Un octogon din plastic care proiecta niste raze infrarosu, care odata intrerupte, activau unul dintre butoanele genesis-ului. Problema era ca sistemul era suspus la o groaza de erori mecanice, elemente precum ventilatore de tavan sau grinzi putand sa intrerupa razele IR si sa activeze inchipuitul controller. Mai mult, acesta inregistra cand dorea comenzile. Oricat ai fi incercat tu sa dai din picioare si din maini, aveai nevoie de cativa pumni pentru ca Activatorul sa arate miscarile in joc. Ce face Activatorul un dezastru este si faptul ca doar trei jocuri au fost produse special pentru el: Eternal Champions, Mortal Kombat si Comix Zone.
Pe locul trei avem Aura Interactor. Un produs care aparent a avut succes, conform paginii de Wikipedia. Asta pana realizezi ca acest produs a fost adus pe piata undeva prin anii 90′ iar tehnologia de indentificare a sunetului nu era atat de avansata. Aura in esenta era un rucsac care prindea zgomotele din joc si in functie de intensitate iti oferea stimuli senzoriali externi. Gen te gadila pe spate cu sunet, transfomand zgomotul in vibratii. Pe langa asta, nici nu distingea audio, adica ceea ce iesea de pe Genesis sau Nintendo, Aura fiind compatibil cu ambele platforme. Din pacate Aura Interactor era incomod, venea cu un incarcator cat casa si indiferent cate milioane au bagat la vremea aceea Acclaim sau Williams Entertainment , nimeni nu a mai auzit de Aura intactor dupa anii ’90.
Argintul il acordam… unei bucati de de lemn! Unul dintre cele mai idioate periferice de gaming din toate timpurile este o simpla bucata de lemn, (posibila arma alba, in functie de caz) in care iti fixai controller-ul de Atari 2600. Acesta era Stick Station-ul. O bucata de lemn gandita sa iti faca uzul controller-ului mai ergonomic, putand sa il tii in brate sau sa il pui pe masa. Cu un cost de 23 de dolari la data aparitei, este si o arma senzationala impotriva unui zombie, un opritor de usa costisitor si o bucata de lemn de 23 de dolari pe care pui controller-ul de Atari.
Pe locul 1 avem de departe cea mai tampita chestie pe care am putut sa o gasim pe net: faceti cunostinta cu HipShotDOT. O ventuza pentru monitorul tau, menita sa te ajute sa tragi mai bine. Perifericul este o ventuza pe care o aplici pe monitor, in centru, in functie de rezolutie, ventuza avand un punctulet rosu care iti indica constant… centrul ecranului. De ce ai lipi pe ecran o ventuza cu LED-uri?! Teoretic pentru a-ti imbunati tinta. Practic pentru a avea un centru de ecran blurat in care ai un LED rosu care iti indica unde se duce tot timpul primul glont. Daca va mai aduceti aminte, pe vremuri, aceasta problema se rezolva in sali in Romania cu o bucata de scotch si un marker. Dar daca vrei LED-uri, platesti.
Acestea au fost alegerile noastre. Suntem aproape siguri ca am ratat cateva, asa ca o sa va rugam sa ne impartasiti din aventurile voastre in lumea traznita a perifercelor de gaming. Pana saptamana viitoare, cand un nou top va fi publicat pe ZonaIT, va uram o zi cat mai placuta si nu uitati: Like, share, subscribe, apasa pe clopotel!
