Repetitia este mama invatarii, dar cand o regasim in filme sau jocuri care teoretic ar trebui sa debordeze de imaginatie, devine absolut suparatoare. Asa ne-a venit ideea acestui top in care vom include cele mai enervante 5 clisee din genul RPG.
Si excludem din top, din start, RPG-urile japoneze, unde sanii mari sunt mai mari decat oriunde iar baietii rai care sunt mai rai decat orice. Multi dintre voi sunt cu siguranta familiari cu aceste clisee pe care producatorii le tot introduc in jocurile lor de toate genurile, dar noi ne limitam aici la RPG-urile single player, fara sa integram in aceasta lista si MMO-RPG-urile, pentru ca am avea minim 20 de pozitii.
Locul 5
In mai toate RPG-urile, fie ca vorbim de Action RPG sau RPG pur sange, trebuie sa existe un grup de zombilai papatori de materie cenusie sau deja clebrul sobolan gigantic pe care trebuie sa il omori in primele 5 minute de joc. Aceste clisee au fost parodiate de seriale precum South Park sau jocuri precum „A Bard’s Tale”, fiind constant o ciuca a mistourilor generale, dar asta nu-i impiedica pe producatori sa abuzeze de ele in continuare.
Locul 4
Un alt cliseu, care de aceasta data este prezent in 99% dintre RPG-uri, este prezenta unui butoi sau a unei cutii pe care trebuie sa le spargi pentru a primi ceva bunatati. In cele mai multe cazuri este vorba de doi gold sau o arma care nu valoareaza decat 10 si pe care o vei vinde la shop-ul din sat. Pana atunci ea este acolo ca sa iti ocupe loc in inventar si sa iti stimuleze simtul de hoarder.
Locul 3
Ai cea mai misto armura din joc, cunosti toate vrajile, stats-urile tale sunt de invidiat si ai sabia de diamant ucigatoare de crocobauri si dragoni. Iar NPC-ul ala din sat nu o sa iti dea questul pentru terminarea jocului pana nu duci un pachet nenorocit la mama, bunica, fiica sau mai stiu eu ce alta rubedenie a acestuia. In toate RPG-urile trebuie sa existe un quest de acest gen, numit „Fetch Quest”, in care fie trebuie sa distribui un pachet in partea cealalta a hartii, fie trebuie sa omori n-spe orocotile incandescente pentru a le lua motzul luminos din varful cozii si a face din el o faclie. Sfat: „Un bat, o carpa, ulei si cremene”, NU MOATZE DE COZI DE REPTILE INCANDESCENTE … sau mai stiu eu ce.
Locul 2
Unul dintre cele mai calcatoare clisee de care avem parte in RPG-uri este promisiunea unei arme mitice daca terminam un quest anume. Exemplu: Taranul asuprit de o vrajitoare generica printr-un blestem, iti promite ca daca ridici blestemul, iti da arma magica a tatalui sau. Te sui pe cal, te duci dupa vrajitoare, o faci cu greu una cu pamantul, si cand te intorci, da, primesti arma. Intri in inventar si minune… este cea mai inutila arma din arsenalul tau, fiind inferioara tuturor celorlalte si singurul atribut este ca straluceste cand sunt goblini prin apropiere… sau erau orci…
Locul 1
Dar de departe, cel mai calcator pe nervi cliseu de care avem parte sunt aprozarele din jocuri. Toti, si cand spun toti, ma refer la toti jucatorii, au avut de-a face cu un negutator care iti vinde o sabie sau o armura magica cu zece mii de bucati de aur. Faina armura, super bine lucrata, cu ceva rezistente, bonusuri pentru stamina si agilitate, si gramada abilitati in plus. Problema este ca aceasta costa zece mii de bucati de aur. Asta e… te pui sa farmezi aur, aduni suma stabilita pentru armura, o cumperi, esti cel mai fericit aventurier din jocul respectiv. Asta pana incerci sa o vinzi inapoi si vanzatorul iti da pe armura … doi banuti de argint si trei bucati de cupru! Pentru ca economia in orice RPG dicteaza ca preturile la cumparare sunt uriase si la vanzare sunt infime. Nici nu e de mirare de ce avem in jocuri atat de multi tarani care iti cer ajutorul. Ii costa o avere sa cumpere o sapa si recolta o vand pe doi lei. Hai, noroc, si ne auzim pe Facebook.
